1,336 matches
-
se așează pe jos și bea câte două, trei sticle deodată. — Sunt sigur că pe omul acesta nu-l interesează în mod deosebit ceea ce-i spui, zise Ignatius. — Nu vrei să-ți scoți șapca aia? întrebă barmanul. Nu, nu vreau! tună Ignatius. E curent aici înăuntru. — Cum dorești, spuse barmanul și se pierdu în umbra din celălalt capăt al barului. Chiar așa! Liniștește-te, îl îndemnă mama lui. Ignatius își ridică clapa șepcii de pe partea dinspre maică-sa. — Uite, voi lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mamă. Femeia aceasta arată ca un comandant nazist. S-ar putea să ne și lovească. — Așteaptă! strigă domnișoara Lee, apucându-l pe Ignatius de mânecă. Cât datorează indivizii ăștia? — Opt dolari, îi spuse barmanul. — Asta-i tâlhărie la drumul mare, tună Ignatius. Vă va contacta avocatul nostru. Doamna Reilly plăti cu două dintre bancnotele pe care i le dăduse tânărul și când trecu clătinându-se pe lângă domnișoara Lee, îi șopti: — Știm când nu suntem doriți. Ne putem duce în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parte? Nu-i destul că mi-ai distrus digestia, vrei să-mi distrugi și roadele gândirii? — Și unde vrei să stau, Ignatius? Poate vrei să vin în pat cu tine? întrebă supărată doamna Reilly. — Fii, te rog, atentă unde calci! tună Ignatius. Doamne Sfinte, a mai fost cineva vreodată atât de hăituit și de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești? Să fie poate miasma de Muscat ieftin care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit. Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre mâinile întinse ale lui Ignatius. — M-ai nenorocit! tună Ignatius și se ridică dintr-un salt în șezut. Mi-ai zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc. — Domnișoara Trixie e foarte ușoară, îl consolă șeful de birou. Nu cred că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cadă jumătatea umedă de sandviș deasupra hârtiilor de pe biroul șefului ei. — Uite ce-ai făcut, idioată bătrână! strigă domnul Gonzalez. A naibii să fie doamna Levy! Era darea de seamă pentru bancă. — Cum îndrăznești să ataci spiritul nobilei doamne Levy? tună Ignatius. Am să te reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să o fac. Și acum uite cum arată. — Vreau șunca mea de Paști, se rățoi domnișoara Trixie. Și unde-i curcanul pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Fata aia-i la New York. Te cunosc eu, băiete! Trebe să fi făcut tu ceva trăsnăi la Levy Pants. — Superioritatea mea i-a deranjat. — Dă-ncoa ziaru’ ăla, Ignatius. S-aruncăm o privire la ofertele de serviciu. — Vorbești serios? tună Ignatius. Ai de gând să mă arunci din nou în abis? Se pare că ai jucat la popice toată mila pe care o aveai în suflet. Trebuie să petrec cel puțin o săptămână servit la pat, înainte de a redeveni eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
meu pare că pregătește declararea unui fel de încetare a focului. Sistemul meu digestiv și-a întrerupt aproape complet funcționarea. A crescut probabil un țesut deasupra valvei pilorului, pecetluindu-l pentru totdeauna. — Am să te trimit în Cartierul Francez. — Cum? tună Ignatius. Îți închipui că am de gând să mă învârtesc prin haznaua aceea a viciilor? Nu, îmi pare rău să-ți pun, dar nici nu poate fi vorba despre Cartierul Francez. Psihicul meu s-ar face fărâmițe în atmosfera aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apa din vas pare ulei de motor. — Lasă-ne în pace, spuse o voce stridentă. — Ar fi mai bine, doamnelor, să renunțați la a mai organiza ceaiuri și prânzuri și să vă puneți pe treabă ca să învățați cum se desenează, tună Ignatius. Mai întâi este nevoie să învățați cum se mânuiește pensula. V-aș sugera să vă întâlniți și să începeți pictând toate deodată casa cuiva. — Pleacă de aici! Dacă vreuna dintre voi, artistelor, ar fi luat parte la decorarea Capelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi îndrept nava răsturnată. George nu lăsă să-i scape ocazia. Alergă la Ignatius și-i spuse vesel: — Hei, profesore, hai să-mpingem împreună chestia asta din mijlocu’ străzii. — Sfinte Dumnezeule! tună Ignatius. Ce soartă blestemată. Ce zi promițătoare se pare că mă așteaptă. Urmează să fiu călcat de un tramvai și jefuit în același timp, reușind astfel să stabilesc un record al Paradisului. Pleacă de aici, puști depravat ce ești. — Apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pui întrebarea“. Tiii! îți face o curte de rămâne lumea cu gura căscată. Bietu’ om! L-a mâncat singurătatea. — E foarte atent, n-am ce zice, șopti doamna Reilly, dar uneori mă enervează cu comuniștii ăia. — Ce Dumnezeu bolborosești acolo? tună Ignatius din hol. — Isuse, spuse Santa. Parcă aud că s-a-ntors Ignatius. — Șșș, șopti doamna Reilly în receptor. — Ascultă ce-ți spun eu, scumpo. După ce se-nsoară, Claude n-o să mai trăncănească despre comuniști. Nu are la ce se gândi, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atmosfera aici e la fel de veselă ca întotdeauna. Câți bani ai adus azi? Un sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius! — Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață? Doamna Reilly mai aruncă o privire spre ilustrată și apoi închise ochii. De sub pleoapele plecate lunecă o lacrimă. — Am știut de când te-ai apucat să vinzi cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnu’ Levy ăla. A mai sunat azi de două ori. — Domnul Levy? Ce dorește monstrul acela de la mine? — N-a vrut să-mi spună. Hai, du-te, nebunule! Răspunde! Ridică telefonu’! — Ei asta-i! Nu vreau să vorbesc cu el, tună Ignatius. Ridică telefonul și, prefăcându-și vocea, spuse cu un accent puternic din Mayfair: Daa. — Domnul Reilly? întrebă o voce bărbătească. — Domnul Reilly nu-i aici. — Sunt Gus Levy. O voce de femeie se auzea vorbind cu el: „Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o clipă spre luminile roșii din spatele automobilului și apoi alergă în casă să telefoneze Santei. — Te-ai costumat pentru vreo petrecere? îl întrebă șoferul pe Ignatius, intrând pe St. Charles Avenue. — Uită-te unde mergi și vorbește când ești întrebat, tună Ignatius. Tot timpul cursei, taximetristul nu mai scoase un cuvânt, iar Ignatius își repetă discursul cu voce tare, lovind cu sabia în scaunul din față când voia să sublinieze anumite puncte-cheie. Pe St. Peter Street se dădu jos și primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de sânge. Când va cădea bomba, să nu mă cauți. Voi fi la mine în adăpost. — Mai ține-ți gura! spuse Betty. Cele trei fete îi făcură vânt spre ușă. — Mulțumescu-ți ție, Fortuna, că m-ai scăpat de acțiunea asta, tună Ignatius. Din cauza fetelor eșarfa îi căzu peste un ochi și nu vedea bine pe unde merge. Niște oameni anormali ca voi nu pot să atragă alegătorii. Îl împinseră afară pe poartă, până pe trotuar. Săbiile ascuțite ale frunzelor de yucca de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
costum rupt și o pălărie cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește ce scrie sub fotografie, băiete. Doamna Reilly împinse un deget în ziar, de parcă ar fi vrut să înjunghie fotografia. Citește numa’, Ignatius. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
împotriva mea, un plan răutăcios ca să nu vă mai stau în cale. Mamă Doamne! Papagalul ăla a fost fără îndoială dresat de o bandă de fasciști. Ei se pretează la așa ceva. — Claude îmi face curte, spuse sfidător doamna Reilly. — Cum? tună Ignatius. Vrei să-mi spui că ai îngăduit unei javre bătrâne să te pipăie peste tot? — Claude e un bărbat delicat. N-a făcut decât să mă țină de mână de câteva ori. Ochii și albaștri și galbeni începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sărută pe mustață. Îi dădu apoi drumul și alergă la ușa din față de unde se întoarse și strigă: — Îmi pare rău c-am intrat cu mașina-n casa aia, Ignatius. Te iubesc. Ușa se trânti și ea plecă. — Întoarce-te, tună Ignatius. Smuci jaluzelele, dar vechiul Plymouth, cu una dintre roțile din față fără apărătoare, de parcă era a unui furgonet de cărat vite, prindea, mârâind, viață. Te rog, mamă, vino înapoi! Mai taci o dată din gură, urlă domnișoara Annie de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceea în fața mea. De ce nu poți purta și tu o poșetă, ca o tânără doamnă cumsecade? — Du-te la naiba! spuse furioasă Myrna. Se strecură pe scaunul din față și porni mașina. Unde vrei să petreci noaptea? Să petrec noaptea? tună Ignatius. Nu petrecem noaptea nicăieri. Trebuie să mergem tot înainte. — Ignatius, sunt gata să cad jos de oboseală. Sunt la volanul mașinii acesteia de ieri-dimineață. — Atunci treci cel puțin de lacul Pontchartrain. — Bine. Putem merge pe drumul de pe dig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la Înfometare sau când caravane Întregi au fost transformate În cenușă de focul dușmanilor. De asemenea, au fost acolo când armata uriașă a Împăratului bizantin Heraclius a fost zdrobită de musulmani În bătălia de la Yarmuk; sau când berberul Tarik a tunat Înspre soldații săi: „În spatele vostru e marea, În fața voastră dușmanul! O, războinicii mei, Încotro veți fugi?“ și zicând asta au invadat Spania vizigotă, ucigând pe toată lumea În calea lor; sau când Charles, numit după aceea Martel a ucis 300.000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
respect deosebit! Citise undeva un articol scris de tine. Maternitatea a făcut-o să Înflorească. O foarte frumoasă tînără femeie...“. Am crezut o clipă că o să adauge: „Aveai gust!“. Nu eram eu un vizual? Dar a schimbat subiectul și a tunat și a fulgerat Împotriva instalării unei baze de lansare pentru rachete atomice pe platoul Albion. Și eu eram furios. Toate locurile copilăriei mele erau Încet și sigur devastate, toată această regiune pe care o numeam cînd eram mic „Paradisul terestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și își descheie gulerul. ă Bineînțeles, bineînțeles... Dar știi, nu vreau să mă bag, eu vreau doar să îți ofer ajutorul meu. ă Iar eu îți sunt recunoscător. Totuși... Saliatov fusese locotenent în armată. Se pare că acolo învățase să tune și să fulgere. Lui Porfiri însă îi venea greu să creadă că obținuse vreodată respectul subalternilor săi. Era slab de gură, iar firele mustății sale îngrijite nu puteau compensa pentru asta. ă Cum ne-ai mai speriat data trecută, Ilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? „La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța”, îi zici lui Vecu, apucându-l de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, râzi; „Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, sa devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
contract. CÎnd oamenii Îi cereau să-și definească meseria, spunea simplu: „E un fel de artă scenică“. Ivan Zamyatin, cel veșnic cu picioarele pe pămînt, a fost cel care a făcut lumină În această nesiguranță a lui. „Fă ceea ce faci!“, tună rusul. „Cu cît faci mai mult ceea ce faci, cu atît te vor plăti mai mult. Mai multe ruble, prietene, mai multe rupii și pesete!“ Dar Wakefield nu putea doar să facă ceea ce făcea, pentru că nu avea idee ce făcuse pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o luptă între gali. - Așa, uite cine vorbește! a exclamat el batjocoritor și răutăcios. Sunt mai multe la număr prostituatele care ți-au trecut pragul casei decât hoții pragul închisorilor. Nu știu de ce, dar mi-a venit să râd. - A tunat și ne-a adunat, nu-i așa, Rotari? Mânia i-a pierit pe loc, mi-a dat un ghiont că de-abia m-am ținut pe picioare și a început să râdă și el. - Curvar blestemat, asta ești, Stiliano, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]