911 matches
-
în memorie ca pe o studentă. Încurajând-o că părintele e tot timpul cu gândul la ea, la scumpa lui fetiță...,-la arestare nenăscută- și-a continuat cu aceeași precauție drumul spre casă. Era o noapte din lunga noapte comunistă... Tuns cum era, rușinându-se să nu-l bănuiască lumea că e pușcăriaș, învăluit în tăcere și o aparentă somnolență, în ritmul roților de tren își derula filmul celor 12 ani. Această curioasă stare am avut-o și eu după prima
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de ani, cu purtări nesofisticate și directe, care se numea Servius Galba și pe care mintea lui îl evocase în toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din garnizoană să încremenească, fără ezitare. Neprevăzătorul și naivul Lepidus abia dacă avusese timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rotundă îl prinde de partea posterioară. Pe dedesubt - o tunică perfect plisată, bine strânsă pe gât; nimic altceva. Sau bustul ajuns la gliptoteca Ny Carlsberg, unde se văd epoleții, franjurii, firele de aur ale unei elaborate armuri imperiale. Pe părul tuns întotdeauna cu grijă și pieptănat spre frunte și spre tâmple, ușor umflat cu calamistrum, poartă o diademă, o bijuterie dintr-o epocă foarte veche, aproape barbară. Obeliscul din Circus Vaticanus. Imensul monolit adus din Egipt a fost ridicat în locul dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
animată” și de prezența soției sale Domnica (alias Iada Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste cinci decenii în «tovarășa Bogdan», soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi” (C. Beldie, op. cit., p. 166)... Tunsă á la garçonne și cu atitudini foarte libere, „prietenă” a scriitorilor de la Terasa Oteteleșanu, Mica Bogdan-Pitești a servit, cu nurii ei androgini, drept model unor pictori precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ochi albaștri spălăciți și buze mai mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la Stani, parcă nu îl privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să se întoarcă la școală tunși zero! Rămân toți cu gurile căscate, nu mai întâlniseră așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
noul meu număr de cazier. După ce poliția m-a dus, dezbrăcat, printr-un coridor rece, cu pereți de cărămidă refractară, și m-a băgat într-o cameră rece de beton. După ce mă lasă singur cu un ofițer în vârstă, bovin, tuns periuță, cu mâinile cât mănușa de baseball. Singur într-o cameră în care nu se mai află nimic în afară de un birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scăpată pe dalele de piatră albă un alt vatman aprinde felinarele uitând de tramvaie ceasurile își mușcă turbate limbile mergem ținându-ne de mână în sens invers pe strada plină de mașini de epocă în vitrina aceea este un băiat tuns chilug pregătit pentru școala de corecție hai să-l răpim! pentru că or să-i pună în curând o perucă albă ca de pop-corn înflorit cap sau pajură? s ă decidem repede cap ai văzut? a fost suficient să întredeschidem ușa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
secretar general un mesaj urgent și importantisim din partea comuniștilor italieni!... Secretarul îl cântări cu privirea, mai scrise câteva cuvinte în agenda lui, apoi se îndreptă din șale. Era un bărbat de vreo treizeci de ani, înalt și slab, cu părul tuns perie și cu o figură veștedă de celibatar. Un tip incolor, inodor și insipid, dar pesemne foarte eficient și util în postul pe care-l ocupa. Răspunzând scurt la salut, el studie cu atenție un document, pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându-și pe geam capul tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l audă toată lumea: Trăiască omul nou! Nando Rossi o porni mai departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat pe trotuar, parcă îl aștepta. La câțiva metri mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
orbite, același mod de a se mișca, un rîs identic, iuți la mînie amîndoi. Singura deosebire: părul. Blond Închis, părul lui Gildas Îi venea acestuia pînă la umeri. Loïc, care semăna cu mama lor, Încărunțise foarte repede și avea părul tuns scurt. În afară de acest detaliu, erau identici. Un adevărat mimetism. RÎse și ea. - Așa, așa, hliziți-vă, necredincioșilor! ripostă Gildas. Numai că În noaptea asta, tradiția se respectă: viitoarea mireasă va dormi singură. - Bărbații la bistro, femeile la nani, decretă Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și exclamă:) Ce zi frumoasă, tovarăși! (Își drege vocea cu o tuse guturală și tace o vreme. Are o statură înaltă, e bine legat, nicidecum slab sau suplu, ci mai degrabă solid și atletic, fără urmă de burtă, cu părul tuns scurt a cărui linie coboară pe frunte, fără posibilitatea unei speranțe de calviție. Se înclină, apoi fâstâcit către public:) Mă numesc Maurizio, și nu știu de ce unii îmi spun Marius... Sau știu de ce, dar prefer să nu menționez... (Arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avea aere, era atât de accesibil încât nici n-ai fi bănuit că ocupa cea mai puternică poziție dintr-un uriaș conglomerat publicistic. Sonny era un bărbat scund. Nu avea mai mult de un metru șaizeci și șapte. Avea părul tuns scurt și o pereche de ochelari cu rame metalice. Era liniștit, cu o apariție neostentativă. — și tu arăți la fel de umilită de tot ceea ce vezi aici cum mă simt și eu, a murmurat el. Nu știam cum să răspund exact. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Supape, arbori, bujii, vibrochene, își etalează taximetristul cunoștințele de mecanică, forjate în timpul războiului, fără revizii și alte alea, vremuri nasoale. Surpriza mare a fost, continuă Roja, cînd din ele au coborît patru haidamaci cît toate zilele, în paltoane de piele, tunși, rași și frezați la fel, spilcuiți ca scoși din cutie. Oameni de-ai lui, spune Părințelul, e părerea ta i-o întoarce Roja, ce am fost și ce-am ajuns, intră și Curistul în vorbă, să facem jocurile unui fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
exilului, a prosperității și a demnității. Succes la Alegerile viitoare! Cu stimă, Șerban Ionescu France.” / Cherban Ionesco France 25. Scrisorile i-au fost Înmânate gata citite de Însuși patronul firmei EximTour odată cu anunțul de concediere, În prezența unui domn robust, tuns perie, costum nou Oradinum, și cu un obicei anume de a te privi În ochi chiar și când Îți adresa Întrebări În doi peri. Odată cu el a fost concediat și Răzvan Tobă pentru că adusese În autocarul rămas gol după dezertarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a anilor ’20 de la gura Tamisei, cam la șaizeci de kilometri depărtare de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
puteți spune. — Chiar înainte de a se muta, răspunse Marjorie cu vocea sugrumată, le-am văzut pe Betty și pe Linda Martin vorbind pe bulevard cu o femeie trupeșă și mai în vârstă. Era îmbrăcată în haine bărbătești și avea părul tuns scurt, ca un bărbat. Le-am văzut cu ea doar atunci, așa că poate asta nu-nseamnă că... — Vreți să spuneți că femeia era lesbiană? Marjorie dădu din cap a încuviințare și se întinse după un alt șervețel. Bill Koenig intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că și-a terminat ziua de lucru. Baraca era tapetată cu tablouri înfățișând avioanele Hughes, artă cazonă situată la același nivel cu desenele de pe cutiile de cereale. Biroul lui Meeks era decorat mai cu gust: fotografii ale unui bărbat corpolent, tuns militărește, împreună cu diverse vedete de la Hollywood - actrițe cărora nu le știam numele alături de George Raft și Mickey Rooney. M-am așezat. Individul corpolent apăru peste câteva minute și îmi întinse mâna automat, ca o persoană a cărei meserie constă nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
satelit? — L-am pierdut temporar, răspunse comandantul. De ce? — E aici cineva care vrea să vă vorbească. Poate vă interesează... Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie, își făcu apariția - îl recunoscură numaidecât - un marțian. Îl recunoscură deoarece avea părul tuns scurt și întregul său corp mic, albăstrui, îi era acoperit cu microfoane, prize, ștecăre, radare, prelungitoare, mufe, minimagnetofoane, reportofoane, radioemițătoare, receptoare de înregistrat etc. — Tot învârtindu-ne! salută el politicos. Tot învârtindu-ne! îi răspunse prudent Felix S 23. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dintre picioarele ei și ai zis: „Vă salut, mamelor. Am venit, în sfârșit. Aveți ceva de mâncare?”. Iar noi râdeam. Erau sute de femei acolo care asistau la nașterea ta, unele îmbrăcate ciudat, în culori nemaivăzute, unele cu cu părul tuns. Toate râdeam. M-am trezit din vis râzând. Mama mea Lea spunea că mă visa în fiecare noapte. Că vorbeam una cu alta ca două vechi prietene. - Erai foarte înțeleaptă și-mi spuneai ce să mănânc ca să-mi facă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. „Mopsule, iar m-ai scuipat”, sărea câte unul. Sau, „Ulise, ce părere ai?” Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea se apropia de limită, începeam să fac inventarul degradării ei fizice, fără să mă las înșelat de părul tuns băiețește și de fardul folosit din belșug. Abia când nici asta nu mă mai salva, mă smulgeam în sfârșit din mâna ei. Atunci exclama invariabil: „Iartă-mă, dragă, de ce nu mi-ai spus că te grăbești?” Dinu nu semăna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru ea. Afectuos, dar fără să flirteze. Cu deux-pièces-urile obișnuite, Închise la culoare, și cu bluzele ei simple, Theodora avea ceva care nu invita la flirt. Era frumoasă, cu o siluetă suplă și dreaptă, cu trăsături clasice, ușor androgine. Părul, tuns scurt la ceafă, i se ondula ușor acoperindu-i pe jumătate fruntea și umbrind ochii negri, care observau atent lumea, fără a dezvălui prea mult din ce se petrecea pe dinăuntrul ei. Vocea ei avea un timbru jos și plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-mi înaintez imaginea individuală. Și poate prea multă viață nu chiar în detrimentrul clasei, sau al liniștii, nu deplasată, deloc puerilă, încât să se vadă că sunt vie. · Alerg pe câmp cu mieii. Le pipăi blănița. Mă acopăr cu lâna tunsă. Mă plac copiii. Alerg mereu spre mai departe. Și de ce nu? Cred că viața merge înspre mai bine. Și aici, chiar aici, în noi și cu noi e bine. · Și eu pot fi rea cu ei însă nu vreau. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
c-o demografie abundentă. Aliniamentele trăsăturilor erau savant șifonate. Ochi aurii, cu totul speciali, mongolizați, picurând un șic de mirare peste pielea pomeților, îmblînzind cumva linia subțiratecă, scremută, a buzelor și torța brutală, din sârmă de alamă, a părului proaspăt tuns, dar dezvăluind, din pricina neglijenței, și o bordură albită, cam de un centimetru, la rădăcină, nemaiscufundată în colorant. Vorbi, c-o bună dispoziție cuceritoare, hîțînîndu-și cu umor un picior. - Gabi, scumpete, ce-ai rămas așa, cu capul în buzunar?! Doar n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
maniac a părintelui său activist Rîmniceanu, o transferase în căsoiul consulului și n-o prea lăsa să-și scoată capul de la cutie. Nu numai pentru fleacul că era dată în U.G.T. (urmărire generală pe țară). Nu numai pentru că, tunsă chilug, de-abia avea stare să aștepte să-i crească părul. Dar, mai ales, pentru că, mai pornită împotriva regimului ca niciodată, puștoaica se dovedise, în două rânduri, imprudentă foc. Casa consulului era pusă pe străduța Radu Calomfirescu, la unul dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]