2,252 matches
-
și pentru acest motiv nu mai avea nevoie să revină asupra unui subiect atât de cunoscut. În completarea Evangheliștilor sinoptici, el notează așa încât doar faptul că Mântuitorul Iisus Hristos, rămas numai cu cei unsprezece Apostoli după plecarea trădătorului Iuda, respiră ușurat, ca după eliberarea de o povară apăsătoare și zice: "Acum s-a proslăvit Fiul Omului și Dumnezeu s-a proslăvit în El. Dacă s-a proslăvit Dumnezeu în El, și Dumnezeu îl va proslăvi pe El în Sine și îndată
PRIVIRE RETROSPECTIVĂ A TEOLOGIEI EUHARISTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348676_a_350005]
-
aici?” „Nu de cinci luni, ci doar de patru”. Ce mi-e patru ce mi-e cinci, puțin mai aveam și crăpam acolo-n beci. „Îl caut pe Saladin” „Saladin al-Zawahiri? Ce treabă ai tu cu liderul nostru?” Am răsuflat ușurat, eram salvat, fusesem capturat chiar de gruparea lui Saladin. „Sunt tatăl lui.” S-a uitat fix la mine, cu fălcile căzute, preț de două secunde după care a pornit într-un râs necontrolat și scârbos. Îi săreau flegme din gât
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
pe vârful nasului, a ascultat ceea ce a avut de spus colegul de la prima tablă. A dat din cap aprobator sau dezaprobator, după care l-a eliberat. Fericit, cu biletul către o vacanță fără griji în mână, colegul nostru a răsuflat ușurat când a văzut nota șase, apoi a ieșit val-vârtej pe ușă. În locul lui, își face intrarea în sală grațioasa Cecilia, fata din Brăila care, lipsită de orice inhibiție și orice emoție, sustrage cu voia profesorului un bilet de pe catedră și
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
din ce in ce mai limpede sub presiunea rânduielilor din spatele cortinei. Era ceva necunoscut, cu siguranta, și totuși, știa că mai fusese acolo cândva, probabil în copilărie. Inelul apasă cu putere pe deget și îl trase afară cu satisfacția unei mișcări potrivite, aproape răsuflând ușurată în fața evidentei: nu era cel potrivit, piatra se cerea schimbată dincolo de chestiunea măsurii circulare. Caută în continuare, desi vizibilitatea era precară și, în consecință, intuiția trebuia să fie maximă. O melodie începea să se înfiripe între corp și realitatea din
VICE VERSA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348857_a_350186]
-
targa ambulanței sosite la solicitarea telefonică a bătrânei... și din nou pagini complet arse, de pe care cenușa se desprinde în cădere lentă... apoi iarăși realitatea; salonul. În acel moment, nicio asistentă nu era prin preajmă. Într-un fel se simțise ușurată constatând asta, pentru că, dacă ar fi fost un cadru medical acolo nu ar fi lăsat-o în ruptul capului să coboare din pat și s-ar fi grăbit să îi aducă o ploscă, ceea ce Paulei îi părea jenant. Coborî cu
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
tu la trenul ăsta, printre munți abia se târăște! Hodoronc-tronc, hodoronc-tronc! Cum era să ajungă, pe vremea aceea doar cu căruța, romanii cu ovrei cu tot tocmai acolo la voi, în nord?! *** La Timișoara, și eu și Katy am răsuflat ușurate. Ne apropiasem mult de casă, însă a trebuit să schimbăm trenul și iar să mergem vreo două, trei ceasuri La Oradea, din nou, am coborât și, fără să mai stăm prin gară, am urcat într-un personal. Tronc, hodoronc- tronc
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
am observat cum te-ai purtat în clipa când plecam din casă... - Nu știu ce vrei să-mi zici. - Când m-ai petrecut pe ultimul drum, Andrei, Andrei... nu oftai de durere pentru mine... - Ca să vezi!... și de ce crezi că oftam? - Oftai ușurat... că scăpasei de mine. Era un fel de descătușare a sufletului tău, fiindcă dispariția mea te elibera de un trecut negru. Din clipa aceea nu-ți mai era frică de nimic. târfa care plecase pentru totdeauna... luase cu ea în
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
inspector, să treacă înainte să vadă ce era de văzut. În încăperea cu războiul de țesut, încă în lucru se afla un preș țesut din zdrențe, cum se mai poartă încă prin casele de oameni săraci dar curați. A răsuflat ușurat inspectorul, că nu-i plăcea să tot facă la procese verbale de constatare și impuneri pe orice fleac. Și-a terminat controlul financiar pentru care venise în comună și a plecat. În mintea lui și astăzi stăruie acea întâmplare și
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
arăta că acolo la spital o să-l taie, o să scoată afară răutatea din el pe care să o arunce departe și o să-l coasă la loc. Asta a fost senzația de care mi-am adus aminte în momentul eliberării. Răsuflă ușurat. Cei care au mai asistat la explicații, își fac semnul crucii și se depărtează în liniște. Ne despărțim promițându-ne să ne mai vizităm. Referință Bibliografică: Valer demonizatul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06
VALER DEMONIZATUL de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348394_a_349723]
-
se încleștase de-l dureau fălcile. Ochii țintuiți pe cadrul ușii îi ieșiseră din orbite. Și a ținut-o așa o vreme, într-o hărmălaie și frică de nedescris, și, parcă timpul se dilatase, apoi s-a oprit. A răsuflat ușurat deși tâmplele și inima încă îi zvâcneau. După un răgaz de liniște s-a auzit un bocet, așa, cum ar plânge vântul prin hornuri: - Liiisandruuu! Liiisandruuu! Deschide-mi și o să-ți fiu soață smerită! O să-ți dăruiesc prunci, Lisandreee! Cuvântul
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Penibilă situație! Luna-gălbenuș arăta ca un ”ochi” preparat de un novice, tuflit, taman pe dos, pe boltă. Doamne, ce curtezan posesiv!” - își zise, sătulă de pupăceala îndrăznețului. Devenise chiar enervant. O pală de vânt îi veni în ajutor. ”Ufff!” - răsuflă, ușurată c-a scăpat. Își aranjă discret machiajul. Mândră privi de jur-împrejur ca și cum nu s-a întâmplat nimic și-și roti cochet corola. O mică rază curioasă, se desprinse din astrul nopții și se furișă, pâș, pâș, cercetător. Jos, în casă
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
și îmi amintesc perfect că mi-a repetat cel puțin de zece ori: Vagonul de dormit... este unul singur... locul 8, patul de sus... asta ca să nu mirosiți bășinile vreunei grase cu care veți împărți cușeta.” Scot biletul și răsuflu ușurată, cifra 8 se vede mult prea mare și neagră ca să nu fie adevărată. Puteri miraculoase se trezesc în mine, îl îndepărtez pe conductor din cadrul ușii înghesuindu-l peste bagaje și intru pe culoar căutând cu ochii cifra 8. O găsesc
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
curate, însă cu fel și fel de însemnări diverse pe ele cu semne numai de cel care le scrisese știute, poate un fel de răboj. Astfel am inceput sa invat carte pe fiul bulibașei Stănescu. Muncă mi-a fost cumva ușurată și de faptul că ucenicul meu avea și o tablă de ardezie de pe care puteam șterge în voie greșelile...." Notă hazlie și plină de ironie, o întâlnim foarte bine în următoarele versuri: VACĂ LUI PĂCALĂ Păcală avea, și el, o
TRECĂTOR PRIN LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345323_a_346652]
-
în: Ediția nr. 819 din 29 martie 2013 Toate Articolele Autorului 11.O LUNĂ NOUĂ FĂRĂ-UN SFERT -Tiptil-tiptil eu a să iau dealul la-ntrebări : spre casă! -Ba nu te duci nicăieri, punctară în cor cele trei. Dio răsuflă ușurat , așezându-se pe scaunul adus de Mărioara . Sora Lizei are cam aceeași înălțime . Se mișcă fără încetare , ca o zvârlugă,intrând și ieșind din bucătăria de vară. -Luați câte-un pahar de vin , să vă mai răcoriți! - Vrei să vezi
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
limbaj atât de specific, din sfera rurală. L-am liniștit, să nu mă creadă vreun geniu, explicându-i adevărul, anume că doar m-am născut în București, dar primii mei ani i-am petrecut la sat. L-am simțit răsuflând ușurat. 5. Am citit pe blogul dumneavoastră că ați scris și dramaturgie, iar piesa de teatru „Înainte de magnolii” a obținut locul I la Festivalul Național "Mihail Sorbul", Botoșani, 2012. De altfel, premiile obținute de dumneavoastră sunt nenumărate și reprezintă o confirmare
FEBRUARIE 2013 de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345439_a_346768]
-
unii pici îl strigau Jidanu'?! Eu eram evreu, dar el aducea! Însă nu dădeam explicații. O lăsam așa cum se nimerise! Mi se părea nostim și-atunci, și mai târziu. Când nu s-au mai făcut discriminările anilor acelora, am răsuflat ușurat și de temeri, și de lașitățile copilăriei... Dar ce ne-o fi venit?! Unora li se face dor de anii școlii primare, ai liceului, iar pe noi ne-a potopit aleanul după era preșcolară?! râsei, gata să mă bucur în
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
trecut nici 2 minute din cele vreo 3 cât dura cântecul, până m-am poticnit. Difuzorul de sus, pe perete, mi-a ordonat s-o iau de la început... Abia la a treia înregistrare rezultatul a fost considerat satisfăcător și eu, ușurat, dar și roșu de emoție și rușine, am pus vioara în cutie. O anumită consolare am găsit în faptul că și celălalt violonist a pățit-o la fel... Seara, familia s-a delectat cu muzica, (tot cam scârțâită, chiar la
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
mele suntem tare obosiți... Nu vrei să ne ajuți la răsucitul firului până ne odihnim puțin? mai zise Moș Vreme întinzându-se și căscând. - Te ajut, Moș Vreme, zise săritor Mărțișor. Și-apucă mânerul vârtelniței din mâna fetei care răsuflă ușurată, lungindu-se lângă soră-sa. Unde nu se opinti Mărțișor și începu să învârtă repede vârtelnița, de-l sperie pe Moș Vreme. - Hei, mai încet, băiețaș, că-mi spulberi toate firele! - Ce sunt firele astea, Moșule? întrebă Mărțișor. - Sunt viețile
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
chipul acuzatei. Nu! Dovezile sunt clare și aștept Justiția Divină, întruchipată azi de Dumneavoastră, să decidă! se repezi el spre Judecător, cu degetul arătător de la mâna dreaptă incriminând pe toți și toate. -Bine, bine, atunci, lăsați-mă câteva momente! răsuflă ușurat Judecătorul, tamponându-și fața cu o batistă mototolită, singurul său aliat în lupta cu emoțiile provocate de manifestările vulcanice ale Procurorului. În scurta pauză, rumoarea din sala plină se estompă cu totul, Procurorul încremeni într-o poză care știa că
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
dar secretara Administratorului îi alergă acestuia în întâmpinare pe scările de marmură ale azilului, explicându-i agitată că era invitat în acea seară la mai multe posturi TV să dea explicații curioșilor și să crească rating-ul gazdelor. Exonerata răsuflă ușurată pentru prima dată după atâtea zile de coșmar. Cu pași mărunți, ținându-se de cutele rochiei vechi, se îndreptă prin intrarea din spate spre subsolul impozantei clădiri. Acolo își avea sălașul: dincolo de-o ușă metalică, un hol deschidea accesul
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
dragul meu, știu că ai tras cu urechea, așa că nu mă mai obosesc să repet. Ce crezi că trebuie să facem pentru a-i aduce pe nesimțiți la dreapta cale? - Mărite Părinte al meu, e ca și rezolvată... Petru răsuflă ușurat, iar Domnul îl privi cu drag. Ce bine este să ai sfetnici credincioși, dar și mai bine este să ai și sfetnici capabili de orice pentru a-ți îndeplini voia. Domnul se calmă și le mulțumi celor doi. - Mergeți dară
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
care apucaseră să obțină titlul erau bucuroși că nu-i mai poate da nimeni în vileag. Poeții și scriitorii, și ei cu milioanele, renunțară la creații considerate nemuritoare și revoluționare din exact același motiv. Miliarde de hectare de pădure fremătară ușurate fiindcă scăpaseră de defrișare. Drept care aerul deveni mai curat dispărură alergiile, nevrozele și migrenele, iar vestiții psihologi și psihoterapeuți se reprofilară. Majoritatea pe didactic unde își mâncau zilele cu tot felul de loaze, plătindu-și astfel păcatele unei vieți inutile
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
De unde l-ai cumpărat? La întrebarea lui furioasă, ridicase din umeri, cu un zâmbet straniu în coltul buzelor, un zâmbet pe care nu i-l cunoștea. Simțea că se depărtează de el cu fiecare zi care trecea. La început, răsuflase ușurat că dobândise mai multă libertate de mișcare. Nu îl mai suna să îl întrebe când se întoarce acasă, nu îl admonesta că stătea mai mult cu prietenii la o bere decât cu ea și nici nu mai avea pretențiile acelea
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
puțin apoi tot acel șoc al fricii îl trezise simțea că trebuie să iasă din acel loc. Așteptară un sfert de oră până ce tăcerea se așternu peste șantier și ieșiră din nou în stradă, odată ajuns în stradă Mișu răsuflă ușurat acum dacă îl oprea poliția putea spune tot ce voia însă dacă îl găsea în subsol era groaznic, se liniștise puțin mergând în tăcere, Ciprian spuse ceva dar el nu-i răspunse era pe gânduri într-un târziu spuse: Unde
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
Își luă și Mioara rămas bun și cu ochii grei de lacrimi o lăsă pe femeie în prag urmărind-o și pe ea cu privirea. La gândul că fetele ei erau de-acum departe de orice pericol, bucătăreasa răsuflă mai ușurată. Nu apucă însă să se bucure destul că în fața casei se trezi cu stăpânul său: - Unde ți-s fetele, femeie? De ce nu mi-ai ascultat porunca? Oamenii care îl însoțeau răvășiră toată casa, dar nu găsiră urmă de fată. Mânios
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]