999 matches
-
plictisită, apoi întrebă: —De ce nu puteți voi, bărbații, să fiți nițel mai serioși? Asta chiar a fost o frază surprinzătoare din partea lui Julie, care spunea adesea că singurul lucru pe care-l ia în serios sunt diamantele. Producătorul o bătu ușurel pe mână și-i răspunse: Nu așa te îmbogățești, drăguțo. —Ești atât de profund, îi replică Julie cu un sarcasm care lui îi scăpă, pentru că deja se reîntorsese la discuția despre trabucuri cu tipul cu afacerile imobiliare. Bărbații au continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
directorilor de case de filme, când au mai mult de pierdut fiind alături de soție decât de director. E atât de drăguț, nici n-ai idee cât mi-a ridicat moralul. Mă simt, cum să spun, foarte... fericită, spuse Daphne, chicotind ușurel. Daphne nu-i fericită niciodată. I-au spălat creierii. Trebuie să plece de-acolo. Hai, vino la New York, i-am propus. — Nu crezi că-i absolut fantastic că cineva-i atât de drăguț, continuă Daphne. Vreau să spun, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vezi doar că sunt sinceră -, face compătimirea. Da, Augusto, îmi faci milă, multă milă! - și zicând acestea îi aplică două pălmuțe ușoare cu dreapta pe un genunchi. — Eugenia! - și-i întinse brațele, gata parcă s-o cuprindă-n ele. Ei, ușurel! - exclamă ea îndepărtându-se și ferindu-se din calea lor -, ușurel! — Dar data trecută..., ultima dată... — Da, dar atunci era altceva! „Sunt pe post de broască“, gândi psihologul experimental. Da - urmă Eugenia -, unui prieten, cuiva care nu-i nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
milă, multă milă! - și zicând acestea îi aplică două pălmuțe ușoare cu dreapta pe un genunchi. — Eugenia! - și-i întinse brațele, gata parcă s-o cuprindă-n ele. Ei, ușurel! - exclamă ea îndepărtându-se și ferindu-se din calea lor -, ușurel! — Dar data trecută..., ultima dată... — Da, dar atunci era altceva! „Sunt pe post de broască“, gândi psihologul experimental. Da - urmă Eugenia -, unui prieten, cuiva care nu-i nimic mai mult decât prieten, i se pot permite anumite mici libertăți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cuiva care nu-i nimic mai mult decât prieten, i se pot permite anumite mici libertăți care nu i se cuvin..., cum să zicem..., logodnicului! — Dar nu înțeleg... După ce-o să ne căsătorim, Augusto, am să-ți explic. Dar acum, ușurel, nu-i așa? „S-a terminat“, gândi Augusto, care se simți absolut și desăvârșit broască. — Și-acum - adăugă Eugenia ridicându-se - mă duc să-l chem pe unchiul meu. — La ce bun? — Ei, și tu, ca să-l punem la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și disprețul acesta, căci nu era decât dispreț, îl cunoștea bine, departe de a-l îndurera, aproape-i făcu plăcere. Avea să-și scoată din plin, dar din plin paguba, cu Eugenia. Care, desigur, o ținea pe-a ei: „Ei, ușurel și mâinile acasă!“ Nu era chip s-o scoți din asta! Eugenia îi îngăduia cu porția s-o vadă și numai s-o vadă, aprinzându-i poftele. Odată el îi spuse: — Mă cuprinde dorința de a scrie niște versuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
absolut paradoxal, și totuși nu era. Să aștepți mântuirea de rău de la cei care ți-au băgat cândva mortu-n casă. Gorbi era un fel de Stalin pe dos. Maestrul deconstrucției practice. Sigur, acum aș spune al deconstrucției de tip conservator: ușurel cu fata popii, lăsați-o să crape natural, cu încetișorul. Da’ la noi nu crăpa nimic. Acum zece ani pe vremea aceasta ne pregăteam de Congresul al XIV-lea... Mai amân să scriu despre perioada hot. Nici nu mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pur și simplu, cultura patriarhală le-a scutit de identități perverse, punându-le în rând cu firea, fără atâtea mofturi alcoolizante. Mi-am petrecut vara acolo, cu tata. La 5 dimineața îmi găseam cafeaua lângă laptop. Pe la 7 se trezea ușurel, să nu-mi tulbure șirul ideilor. Așeza masa în curte, sub viță. Pregătea un mic dejun frumos, o nouă cafea și mă striga: - Fetiță (căci pentru el asta am rămas), hai la masă! Ieșeam din casă cu ochii injectați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vin de California și șampanie franțuzească, picolii se înclină în stil japonez și ieșim afară să ne luăm rămas-bun cântând „Mulți ani trăiască!” în cel mai neaoș stil mioritic, după ce Nick românul evreu american anticomunist epuizase înăuntrul cârciumii, în surdină, ușurel și discret: Leliță cârciumăreasă, Iubesc femeia, două cântece legionare și „Internaționala a doua”. Ceremonia oficială a fost tare frumoasă. City Hall este o fostă filatură transformată. Ofițera Stării Civile a venit la 2 fără 5, a descuiat Primăria, a oficiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
will be fine”, „O să fie bine” nu se referă la venirea lui Superman, ci la capacitatea proprie de a răzbi, de a trece peste necazuri. Asta însă aici e o filosofie publică. La noi e doar un film american prost, ușurel, cu personaje simpatice care fac în genere lucruri bune și cu acțiune care te anesteziază: mici necazuri pe care personajele le depășesc în final și surâd fericite în jurul unei pizza în familie. Acest film este complet rupt din viața americanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin, strecurase cei 10 lei bacșiș în buzunarul halatului ei albastru. Toate la locul lor, ce i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de partid și de stat. Să declare starea de calamitate generală. Microbilor! Nu scăpați, nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei în vânturi s‐a risipit — la noi Să fie și mai calde văraticele ploi. III Când te sărut, țarină cu flori și rădăcini, Sărut în tine mâna care‐a plantat grădini. Iar când mă uit în cerul cu nouri ușurei, Profund în ochii țării mă uit și‐n ochii Ei... De când o călătoare într‐un amurg a mers Pe drumurile tale de astre, univers. Cu toată măreția și frumusețea ta, ca pe‐ un pocal de aur în mâini te‐aș
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să triumfe? Să fim serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă, ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți să-mi spui una fără sânge, morți și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dor Și pier, cum de boare pier norii. {EminescuOpI 13} MISTERELE NOPȚII Când din stele auroase Noaptea vine-ncetișor Cu-a ei umbre suspinînde, Cu-a ei silfe șopotinde, Cu-a ei vise de amor; Câte inimi în plăcere Ii resaltă, ușurel! Dar-pe câte dureroase Cîntu-i mistic le apasă, Cîntu-i blând, încetinel. Două umbre albicioase Ca și fulgii de ninsori, Razele din alba luna. Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cîntă-n plângeri, Plâng în noapte dureros
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
încetinel. Două umbre albicioase Ca și fulgii de ninsori, Razele din alba luna. Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cîntă-n plângeri, Plâng în noapte dureros, Și se sting ca două stele, Care-n nuntă, ușurele Se cunun-căzînde jos. Într-un cuib de turturele Ca și fluturii de-ușor, Saltă Eros nebunește, Il desmiardă, l-încălzește Cu un vis de tainic dor; {EminescuOpI 14} Iar în norul de profume, Două suflete de flori Le desparte-al
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Il desmiardă, l-încălzește Cu un vis de tainic dor; {EminescuOpI 14} Iar în norul de profume, Două suflete de flori Le desparte-al nopții mire Cu fantastica-i șoptire, Le resfiră, până mor. Când pe stele aurie Noaptea doarme ușurel, Câte inime rîzînde, Dar pe câte suspinînde Le delasă-ncetinel! Dar-așa ne e destinul Vitreg prea adeseori, Unui-lumea i-acordează, Iar pe altul îl botează Cu-a lui rouă de plânsori. {EminescuOpI 15} CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÎNIE
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întâmplă cu Papa și cu alte somități ecleziastice. Acum, cu cât e Davey mai exagerat, cu atât mă bucur mai tare. Totul e relativ, nu-i așa? — E nemaipomenit, îl aprob, deși, spre deosebire de Davey, mă gândesc cum mă mușcă Jake ușurel de lobul urechii, cum îmi răsuflă încet pe buze, cu o secundă înainte să mă sărute. —E atât de sufletist, zice Davey. Urcăm spre Exmouth Market. Iubesc străduța asta. În ciuda faptului că e aproape în centru, lângă King’s Cross
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc. Totuși, aș vrea să știu cine ești, zisei îndrăzneț. Cine sunt? Cine sunt eu? spuse batjocoritor, după care începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se potolească. Poate sticla aia maronie îi afectase într-o anumită măsură capacitatea de a judeca limpede. Mi se zice Ducele. E o poreclă, afirmă trântind un pahar pe masă și înhățând sticla. Umplu paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
toc înalt. Și-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu nu am. Tolman se aruncă pe ea, aterizând cu o bufnitură mică. Ea gemu și încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of, la naiba! zise Vasco, holbându-se la ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clipă. Nu este un loc confortabil. Și toată lumea vrea să se simtă confortabil, nu? O pereche veche de pantofi, un tricou confortabil, fotoliul favorit ... — Gena confortabilă? — Confi-gena. — Gena confortului. — Gena caldă și pufoasă. Gena caldă? — Gena fericită. — Gena prietenoasă? Gena ușurică? — Gena alinătoare. Gena lină. — Gena calmă. Gena balsam. Continuară la fel o vreme, până când pe tablă rămaseră scrise nouă candidate. Urmă o controversă furioasă, pe măsură ce numele erau șterse, deși, bineînțeles, toate aveau să fie testate pe grupuri țintă. În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că se întâmplase asta decât când îl văzu pe bărbat poticnindu-se și începând să cadă. Omul se prinse de Brad, ținându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
treabă! Am început noi să le aranjăm cât mai frumos, dar mai ales cât mai încet, că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am cotit-o ușurel către halele în care erau depozitate grămezi de legume până aproape de tavan, căutând un loc umbros unde să ne mai hodinim o țâră. Am găsit locul potrivit după o stivă de castraveți și eram gata-gata să ne așezăm, când auzirăm
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]