1,207 matches
-
alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde sabia ucigașă, dar "adevă rată" a celui care nu crede în miracolul artei. Îndepărtarea martorilor, în scena finală, pare nu atât o aplecare sub povara spaimei ori a remușcărilor, cât o lepădare, o respingere din partea pământului însuși, cuprins de răsuflarea fierbinte a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
confuz... și unește trei dimensiuni ale timpului existențial. Timpul sacru, mitic al baladei, dar și al scenariului gândit de erou, timp al esenței și revelației. Ca o umbră corozivă, înspăimântătoare, vine timpul grotesc și ucigător al cenzurii ideologice, timpul dictaturii ucigaș al gândirii și artei. Simultaneitatea timpurilor este întregită de tragi-comic, de hilar, de... Poate nu întâmplător motto-urile ce au însoțit versiunile scenariului vorbesc despre etape, neliniști:... Realitatea este imaginația privirii la început în Ziditorul, Taină e tot ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
imensa masă lichidă inertă, așa cum îl vedem lăsîndu-se, ca o uriașă plantă, năpădit de viețuitoarele sîngelui; în puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd, pentru prima dată, martorii înfricoșați ai grozăviei apelor care, de altfel, îi vor omorî pe însoțitori; pe moșia lui Lagradora, Zahei se scaldă în lacul morii, păstrîndu-și curățenia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
brațe de la un cosmonaut, iar mantia de la un cavaler. De asta nici n-au mai rămas multe jucării din vremea tatălui, supereroul distrugea totul fără milă. În ultimul timp, Cornel a început să-și protejeze jucăriile mai noi de forțele ucigașe. Îl scotea pe Georgică din buzunar doar cînd nu mai era vreo altă jucărie prin preajmă sau dacă voia să-i probeze din nou forțele pe jucăriile de care se plictisise, în momentele cînd dorea să-și reamintească ce efecte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a păpușii distruse de o mană dictatoriala care îi iese amenințător din pântece. Imaginea are caracter oximoronic 49; ideea de dictatror vine în contradicție cu puritatea specifică vârstei copilăriei. Se poate considera că păpușă, născătoare de dictatori, este imaginea candorii ucigașe, trăsătură specifică atât lui Emanou (în piesa de teatru)50, cât și lui Fidio sau lui Lilbé (din Oraison 51 în montarea Garcia); toate cele trei personaje ucig cu naivitate. d.2. Bicicletă răsturnata, plutind pe apă O altă imagine-simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mijloacele pamfletului. Haloul din inconștientul scriitorului coincide perfect cu "vidul sufletesc", secvență-tip prin care este caricată actrița. Neomițând că multe personaje sfârșesc prin a se sinucide, teorie freudiană care a stârnit controverse în lumea psihanalizei: "Astfel, revendicarea unui instinct ucigaș și cultul sinuciderii sunt de aceeași natură. A te omorî înseamnă să accepți excesul pulsiunii criminale care îl caracterizează pe poetul autentic. Freud plasa creația în zona sublimării și explica mecanismele culturale pornind de la renunțarea pulsiunilor ucigașe."135 Să încercăm
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
revendicarea unui instinct ucigaș și cultul sinuciderii sunt de aceeași natură. A te omorî înseamnă să accepți excesul pulsiunii criminale care îl caracterizează pe poetul autentic. Freud plasa creația în zona sublimării și explica mecanismele culturale pornind de la renunțarea pulsiunilor ucigașe."135 Să încercăm să punem de acord câteva puncte de vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este panaceul prin care autorul, reabilitându-se psihic, uită de depresiile care l-ar duce la sinucidere și, conform însemnărilor din Note zilnice
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de principiu (adaptare la limbajul vizual cazon de inspirație helvetică) (r)întru LOCAREA Cajvanemelor și cajvantlâcurilor în romane rozalii și toponime din Carte du Tendre urmată de procesul sfâșierii unui copil din litere în care LP este în același timp ucigaș, victimă și judecător fără de părtinire întrucât nu a aderat la nici un partid (sauf le Parti d'En Rire). Astfel la vom ajunge la des-pielițările (zise și ecorșări) urmate de revenirea la propria-i anvelopă a lui Homo Cajvaneus Bahluviensis: Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Amenințat cu excomunicarea (mai rea decât moartea), cere iertare și recunoaște tribunalul. Își recunoaște crimele și cere să-i fie aplicată cea mai cumplită pedeapsă. Depozițiile martorilor amănunțesc înfiorător păcatele seniorului de la Tiffauges, probându-i bestialitatea orgiastică de necrofil și ucigaș. Sindromul lui Irod se asocia în sufletul lui bolnav cu magia neagră indusă de nu mai puțin sceleratul Prelati. Care nu va scăpa nici el de proces. Recunoaște că, de vreme ce păcatele lui Gilles depășeau puterea de iertare a Bisericii, singurul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unor personalități cu totul opuse vocației lor prezente, făcându-le fericite, acum la venerabila lui vârstă de 400 de ani, doar pe cale telepatică. Astfel, frumoasa suedeză ce-și dă doctoratul cu Don Juan. Une analyse du mythe devine o energumenă ucigașă, spre deosebire de servitoarea Mariana, o ființă capabilă de sacrificiu. Naratorul-actor al unei experiențe multiple, eroică, mistică, anamnetică, metempsihotică, hermeneutică, este și un investigator al scenariilor ludice și rocambolești, declanșate în prezent de cuplul Don Juan Leporello, dar și (mai ales) de-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se declanșează funesta sarabandă a spintecării și tranșării porcilor; prefață la festinul delirant al devoratorilor demni de violența expresivă a unor Bosch, Shakespeare sau Bunuel. Posedați parcă de diavolul ascuns în vremuri biblbice în godaci, sălbăticiți deja ca niște roboți ucigași, comilitonii lui Alexandru se dedau unei furibunde parade alcoolice, la apogeul căreia n-are cum să nu apară acea meretrix babilonica a sfârșitului de lume. Profitând de macabrul fundal, Alexandru reface filmul căderii în colaps și al trezirii pe câmpul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
atotcuprinzător și omnivor: de la eposul baroc onirofantastic (Milorad Pavič) la antinomia gotică angelodemonică (Michel Tournier); de la patologia dublei identități a individului, aparent aflat în afara oricăror bănuieli (Emmanuel Carrère) la ficțiunea extremă, generată de biotehnologii S.F. (Michel Faber cu a sa ucigașă de autostopiști), de la romanul antitotalitar și exorcist, cu clare accente anticomuniste sau antifasciste (Kadare, Herta Müller, António Lobo Antunes, Le Clézio Paolo Maurensig, Bernhard Schlink, Andres Trapiello) la căderea omului în istorie (Jean d'Ormesson cu al său ubicuu protagonist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de ploaie). În ciuda potențialului anxiogen al temelor și simbolurilor recurente (cum spuneam, de regulă expresioniste: "umbra/ mai deasă decât norul de noapte", "putredele trepte", "draperii de neagră zgură", "dansul cimpoaielor negre", "pulberea/ răscolită de oase", "movila/ de oase și țeste, ucigașă" etc. etc.), această intensitate nu este totuși atinsă decât rareori, în pasteluri în totul negre precum Cangea ascuțită a lui Seth. Pentru că, în cele mai multe poeme, deși pare a privilegia paleta întunecată, instanța auctorială reușește să o atenueze prin utilizarea unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amețitor în care conviețuiesc, aici dizarmonic ori chiar haotic, oameni și câini, obiecte și păsări, sunete și culori; sub ochii de Argus ai păianjenilor, bizari judecători ai Morții neiertătoare, actantul central, un înger pe acoperiș(ul fierbinte?), își dezvăluie pornirile ucigașe, distrugând cu voluptate noua grădină a desfătărilor perverse, rod al unei puteri nu mai puțin malefice. Din acest punct de vedere, demersul poetic pare unul întregitor; poemele reunesc cioburile unei existențe vizând, cu obstinație, recuperarea totului, inclusiv a celui individual
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lui Duncan de la vîrful piramidei medievale și de a-i fa-cilita propriului soț accesul la regalitate, Doamna Macbeth, în Macbeth, are un monolog terifiant, în care cere ca forțe transcendende să-i "extirpe" feminitatea: "Voi, duhuri, ce dați gînduri ucigașe,/ Stîrpiți femeia-n mine și turnați-mi/ Din creștet pînă-n tălpi cruzime oarbă" (Shakesperare. Vinea 266). Personajul are convingerea că, din cauza "genului", nu poate să participe la facerea istoriei. Convingerea e întemeiată pe fapte inexpugnabile: după uciderea brutală a monarhului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu frunte de octombrie/ Cuprinsă ca-n icoane/ De nimb rotund de moarte,/ Mori,/ Lasă-ți culorile în flori,/ Pletele lungi cărărilor/ Și ochii luciu mărilor,/ Să știi/ De unde să le iei,/ Când vei veni.../ Dac-am muri deodată împreună/ Ucigaș fiecare și victimă,/ Salvator și salvat,/ Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,/ Mult după ce nu vom vedea..." (Dacă ne-am ucide unul pe altul). Asemănarea iubirii cu moartea anticipează volumele ulterioare, deconstruind cum am precizat mai sus canonul paradigmatic romantic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o etică a responsabilității „Condamnarea” la responsabilitate suntem condamnați la libertate - cum consideră Sartre - ci investiți cu libertate. Libertatea este din ce În ce mai mult eteronomie: “Aceasta, pentru că libertatea se descoperă ea Însăși nedreaptă și uzurpatoare sau, uneori, chiar ucigașă, În relația cu Celălalt...” Pentru aceasta Însă, libertatea trebuie să se raporteze la Infinit. Astfel se cristalizează profunzimea interiorității: creșterea deosebită a exigenței pe care Încep s-o am față de mine, face să crească gravitatea judecății față de propria persoană, adică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sale ironice, în pasi unea sa pentru formulele corozive și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie a apropierii de divinitate. Pîrîul impetuos al munților transilvani s-a preschimbat în canal rafinat, seducător și ucigaș, însă cruzimea temperată de fer voarea anatemelor, enormitățile exasperante, contradicțiile vitale și salturile spectaculoase sunt tot acolo, sensibile sub suprafața netedă a perfecțiunii verbale. În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit dureros con fruntarea între spiritul postmodern
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
provocarea, exasperarea diferențelor, în speranța ascunsă de a-i atenua importanța. Această diafora, această fractură de sine, desigur rafinată de-a lungul timpului, nu e mai puțin prezentă de la un capăt la altul al operei sale, înnobilată de un stil ucigaș, tonic și jubilator, de precizia aproape clinică a observației psihologice, a sentințelor istorice, a decorticării mizeriei umane. E adevărat și că această inactualitate tematică (cu cîteva excepții) a operei lui Cioran îl salvează de modă, de o contextualizare facilă și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o viață dispărută și brațul meu cu coaja ce se resoarbe-n carne unde-s eu unde-s zilele spune-mi tu cioară care ciugulești din turta de orez făcută de mîini care într-o clipă de rătăcire au devenit ucigașe cioara își ia zborul trece razant peste petele de sînge din zăpadă apoi se-nalță și dispare 19 Cînd iubita mea m-a părăsit am simțit că mi se scurge tot sîngele din trup într-o noapte mîinile mele i-
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
contelui vampir, transferul subtil al geografiei tulburi a unei Transilvanii medievale în mijlocul establishment-ului imperial britanic, materializat prin mutarea lui Dracula la Londra, au propulsat scrierea autorului irlandez printre cele mai durabile producții înfricoșătoare din istoria literaturii. Portretul lui Dracula, ucigaș și seducător, îndrăgostit și damnat, a devenit un bun comun, exploatat în medii artistice diverse și elevat la nivelul unui adevărat icon cultural modern.44 Mixtura în proporții indiscernabile de eros și thanatos, de senzualitate și pericol au întreținut mitul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din nou, de tip Rahmenerzählung). Concret, personajul cunoscuse, într-o vacanță, o femeie tânără, de care se îndrăgostise, aflând doar într-un târziu că aceasta era căsătorită. Vârstnicul și (inevitabil) gelosul ei soț căutase răzbunare, lansându-se într-o urmărire ucigașă, de care străinul se ferește și acum. O bătrână îi încredințează un secret care-l face, aparent, invulnerabil; personajul petrece o zi în lumina soarelui și-și continuă relatarea astfel: "cu propriile mele mâini sângerânde, am frecat locul pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
primul autentic amuzat, al doilea îngrozit, dar silindu-se să zâmbească în chip ipocrit. Lectorul înregistrează scena ca printr-o lentilă fotografică, neînduplecat fidelă, dar detașată de imaginile redate: "Închipuiască-și cineva într-o sală [...] o sută și mai mulți oameni ucigași și hotărâți spre ucidere, călăi și osândiți, luptându-se, unii cu furia deznădejdei, și alții cu aprinderea beției. Boierii, neavând nici o grijă, surprinși mișelește pe din dos, fără arme, cădeau făr-a se mai împotrivi". În plin carnagiu, fac figură separată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reală, celălalt de personajul central, Stavrache din Podeni, care deformează conflictul, crezând, de la un anumit punct, că se confruntă cu o apariție supranaturală, mai precis, cu stafia vindicativă a fratelui său, popa Iancu, alias conducătorul unei vestite bande de tâlhari ucigași. În proza exemplificând teroarea de frontieră (precum se întâmplă la Caragiale, în literatura română, sau la Henry James ori la Joseph Sheridan Le Fanu în cea universală), fantomele reprezintă acele prezențe dintr-un spațiu negociat cu abilitate atât de coordonatele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
culturale și economico-sociale și ne întrebăm: consecințele pentru viețile oamenilor, odată cu restrângerea brutală a activităților, nu ar deveni autodistructive pentru "vectorii modernizării"? Răspunsul afirmativ ne îndreaptă spre respingerea căii extrem de dură și de costisitoare a defrișărilor, înțelenirilor de terenuri, demolărilor ucigașe, care pot să ne îngroape de vii în mormanele de molozuri din betoane și materiale nerecuperabile, rămânând pentru puțin timp doar "escavatoriștii". Urmează și alte întrebări cu răspunsuri asemănătoare: nu cumva această cale a fost prea insistent sugerată țărilor care
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]