3,448 matches
-
în oglindă an de an...și așa este. Timpul e destul de blând cu chipul meu...nu și cu sufletul. Apa și florile acestea nu se aruncă...se pun la rădăcina unui pom sau se udă florile din grădinuță (eu le ud pe cele de pe balcon, acum). Cel mai frumos dar, din acest an, de Florii, a fost că l-am regăsit pe Radu de la Iași. Acum câteva luni, pe un fond tensionat...am spus niște vorbe...pe care, sincer, nu mi
FLORIILE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349667_a_350996]
-
Acasa > Strofe > Amintire > POVESTE LA MARE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pășeau timizi pe plaja udă Un El și-o Ea. Visau de mult așa ceva Și-acum...se materializa Puternic,în lumina crudă Afinități de mult ascunse Venite-n zbor Găseau în soarele-arzător Și El și Ea,inimi-cuptor De Cupidon pe veci străpunse Nu erau singuri
POVESTE LA MARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349703_a_351032]
-
ba cu ajutorul Caloianului, ba cu Paparudele. Folosind procesiunea Caloianului, vom dezvolta floricultura. Deviza primarilor va fi: „Localitatea, Caloianul și Întreprinzătorul floral”. Cum păpușa Caloian va trebui modelată din argilă, vom da de lucru și sculptorilor. „Paparudă rudă / vină de ne udă /................................................./ Cu ciubărul-bărul / peste tot poporul”. Folosind procesiunea paparudelor, vom impulsiona industria ciuberelor. Dacă fiecare primărie va achiziționa câte un ciubăr pentru fiecare cap-locuitor, ce minunat va fi! În acest mod vom da de lucrul și manechinelor, că, vorba aia, nu
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
superbă, dominatoare. Era aleasa. Era unica. Apoi am văzut chipul lui Deborah, trecută în moarte, neajutorată, implorând dreptate din lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată. Sângerie. Moartă. Ploaia a început să răpăie cu putere, acoperindu-ne trupurile, udându-ne părul, făcându-ne asemeni unor copii sau unor oameni ai primelor timpuri. Am îmbrățișat-o cu putere, așa cum se cuvenea pentru un ultim dans, apoi am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia să te răzbuni pe Deborah așa cum
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
care începuseră din nou să cadă. Am cuprins-o cu brațele și am jucat așa, înlănțuiți, îi puteam simți bătăile inimii și respirația accelerată... Visez... Trăiesc... Iubesc... Sper. "Nu te voi uita niciodată...", am repetat, în timp ce picurii de apă ne udaseră pe amândoi, făcându-ne mai apropiați ca niciodată. Când am ajuns din nou acasă, singur, părăsit, nemaiavând unde să fug și ce să mai aștept, mi-am dat seama că am ajuns în fața ultimei părți a story-ului. Am luat pistolul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
te privesc și nu te-aud M-a hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare și e bine, ea de mine se lipește Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește Ne retragem în pridvor - chiar mă și zorește: Vine repede cu mine, cine mă iubește
SEARĂ DE VARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350362_a_351691]
-
În fața casei se afla o curticică, care din primăvară până toamna târziu era plină cu flori. Lui Narcis Condurache și prenumele îi era predestinat spre frumos, de aceea îi plăcea ca timpul liber să și-l petreacă cu grădinăritul, plivind, udând, sau admirându-și micuțul rai multicolor, deosebit de parfumat. Îi plăcea să asculte zumzetul albinelor și să privească cum poposeau pe corola florilor culegând cu trompa nectarul din pistil contribuind astfel și la polenizarea plantelor, ca apoi să zboare mai departe
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
banii dați pe floarea care-l încânta prin gingășia sa. Petalele albe, cu inserții de culoare mov pe mijlocul limbului, coborând până la partea superioară a pețiolului, dădeau o notă de noblețe întregii plante. Știa că, oferindu-i lumina necesară și udând-o doar atât cât trebuie, se va bucura de frumusețea ei mai mulți ani. Când a ieșit pe ușa clasei, elevele l-au asigurat că vor veni amândouă sâmbătă la programul de pregătire pentru olimpiadă. Și ele ar fi fost
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
ați făcut pentru românii din Basarabia și din Transnistria în acești 18 ani? - Ne-a întrebat apoi. I-am spus de sumarele noastre legături cu cei de peste Prut. - Ați plâns vreodată de dorul vreunui moldovean, așa cum măicuța Ana v-a udat picioarele cu lacrimile ei? Am dat rușinați din cap în semn că nu. - De aceea voi nu meritați unirea cu Moldova, căci nu-i puteți iubi pe cei de-acolo așa cum vă iubesc ei pe voi. Pentru voi Basarabia e
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
nu-l înfricoșeaseră atâta... Ce i se întâmpla de atâta amar de timp, credea că se datorează unei veri capricioase, cu temperaturi sufocante și ploi în averse urmate de căderi de grindină. Nu odată a fost prins în câmp și udat până la piele, ba au fost câteva zile când a tremurat ca-n plină iarnă. Stratul de piatră colțuroasă, destul de gros, care se formase în câteva minute, când norii cerului își lăsaeră urgia peste ogoarele oamenilor, făcând una cu pământul legumele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
moarte, două alternative. Încredere, rugăciune și pace sau clănțănit de dinți, groază și pieire. Moment de răscruce, pragul eliberării sau al prăbușirii. Dacă poporul Israel nu ar fi pășit prin credință în valurile Mării Roșii, dacă nu și-ar fi udat picioarele, niciodată nu s-ar fi deschis un drum printre ape! Chiar dacă onoarea Numelui Său este în joc, Domnul nu eliberează fricoși ce Îl privesc ca pe un Înger al nenorocirii. Numele Său este Isus, Iehova care salvează, Mântuitorul! (E.
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
-n veci... și-n tine și-n noi, Că țara se umple cu pace din cer, de nu, suntem goi; Iar plânsu-Ți l-auzim sub măslini și pașii în duzi În pace ne scalzi și ne-acoperi, cu lacrimi ne uzi. Shalom e darul ce Domnul dorește să-ți dea pe vecie Belșug de viață și ani de lumină, cetate o dată pustie ; Că-i prețul plătit și pacea-i răspunsul ce Mirelui place Shalom se chema și asinul călărit de Regele-Pace
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
uneori din oraș, așa îi cerea slujba, dar ea nu încălca înțelegerea nici măcar în aceste momente, ca să nu-și iasă din obișnuință. Tot la ore fixe intra în bucătărie, baie ori camera de zi, tot la ore fixe ieșea să ude grădina... Dacă nu ar fi fost ridicoli și plini de ură, probabil că ar fi ajuns în Cartea Recordurilor. Își calculaseră și programaseră traiectoriile lor prin casă astfel încât să nu se intersecteze fizic deloc. Zgomotele reciproce mai erau perceptibile, dar
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
ploile într-una... de Gabriela Mimi Boroianu ................ Ireal * Se prelingea condensul pe fereastră și de invidie ploaia s-a oprit iar Luna-n rochia-albă de mireasă cu stelele s-a pus pe chicotit. * Își scutura parfumul liliacul în stropi grei udându-i nopții voalul. Tu îmbătat erai cu vis. Insomiacul ce-mi fredona în versuri irealul. * Înmugureau sub buza ta doriți ce alergau pe pielea înrouărată. Doi trandafiri te așteptau cuminți să culegi floarea pură-mbujorată. * Te scufundai în visul meu pierdut
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
și neuitarea de casă, de familie. Când era lucrat din piele, brâul își purta amprenta libertății cavalerului plaiurilor. Mâna voinicului încrusta și încrustează și astăzi cu migală, în cingătoarea trupului, stelele universului, dar și linii șerpuinde, imaginând în taină văile udate de apele izvorâte din muntele frate, locul mitic al inițierii fiindului lui teluric, ca viteaz și nemuritor, ca bărbat și apărător de neam. Brâul sau chimirul cuprindea cămașa albă, semn al purității și a legării profunde de sacrificiul Domnului, cu
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
doilea, botezat „Vlad”, de cum pătrunseră cu el în sfânta biserică, dădu semne de nervozitate. Când vrură să-l bage în vasul cu apă sfințită pentru botez, țipă ca din gură de șarpe și dădu din mânuțe și piciorușe de-l udă pe preot din cap până în picioare. Abia după ce-l înveliră în scutece, se mai potoli. Prezicătoarele presupuseră că poartă vreun blestem al vreunui strămoș, dar după botez se va liniști. Când ieșiră din biserică, gemenii dormeau liniștiți. La conac urmă
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
s-a estompat de abia era vizibilă. Grupul nostru făcuse ochișori și de pe punte admira răsăritul. Când razele de soare au devenit sensibile s-au aruncat toți în apa foarte răcoroasă în loc de duș al dimineții. Normal, pijamalele rămăseseră pe punte. Uzi leoarcă au făcut gimnastica de dimineață mânuind vela spre a capta vântul după ridicarea ancorei. Ciripeau voios cu toții. Ziua începuse cu bine și sperau să se termine tot așa. Vântul era destul de șugubăț încât au cam tras de sfori, i-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
a prăpădit. Se întorcea acasă de la bostană, unde era paznic de zi, în cotiga trasă de măgărușul Ghiță, pe drumul desfundat de țară, când l-a surprins o ploaie torențială. Nu a avut unde să se adăpostească, ploaia l-a udat ciuciulete și a răcit. Dintr-o simplă răceală a dat în pneumonie severă. Săndica l-a dus la spitalul din Călărași unde doctorii au făcut tot ce le-a stat în putință să-l vindece, dar organismul lui îmbătrânit înainte de
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
mereu ocupate Nu există în lume mîini mai frumoase ca ale tale te ajuți singur, cînd nu sunt celelalte mîini pe lîngă tine Sunt grijulii, uneori neglijente, sau nepăsătoare Cele mai frumoase mîini sunt ale vieții cînd sădești un pom, uzi o floare, hrănești pe cineva, chiar și un cîine Sunt mîini pline de bunătate și merită respect... Referință Bibliografică: Cînd mîinile sunt frumoase / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul IV, 23 iunie 2014. Drepturi de Autor
CÎND MÎINILE SUNT FRUMOASE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349304_a_350633]
-
văduvia lor e singura plăcere, Să-și întremeze virtuțile mai slabe. Nepoții se scufundă în lacul de aproape Stropindu-se cu apă ca niște paparude, Care, pe ulițe, după un rit, tot șchioape Dansează și cântă, recolta să ne-o ude. Țăranii aduc fânul și-l grămădesc în clăi, Alții își vând în piață, acum în plină vară, Recoltele-adunate din plaiuri și din văi, Că nu mai sunt țăranii de ură și ocară. Cirezile se-adună la staul în amurg, Se-
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
mii, Ce Îi înalță osanale Părintelui din veșnicii! Ce este oare dragostea? Ce este oare dragostea? Te-ai întrebat și tu, vreodată? Misterul ei rămâne sacru Și nu-l dezleagă lumea toată... Ea trece prin furtuni adesea Și nu se udă...nicidecum... Prin para focului pășește Și este-aceeiași ca acum... E dragostea răbdarea însăși Plină de dor și bunătate, Ea nu urăște niciodată Și nu se laudă...nu bate... Mândria nu-și găsește loc În pieptul unde-i dragostea Ci ea
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
adresate, de această dată, nu mie ci lui Băsescu, de parcă m-ar interesa pe ce parte doarme el. Ce frumos și bine era ca burlac. După serviciu o mică bârfă cu colefii la un aperitiv. Așa de plăcere, o măslină udată cu un țoi de țuică. Făcea poftă de mâncare. Pe atunci aspiram doar la atențiile mândrei Eugenia. Nu-mi dădeam seama că mândria ei rezultă din fermitatea unei mămici autoritare. Am trăit atunci clipe de neuitat când timiditatea ne permitea
SOACRA, BAT-O VINA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349422_a_350751]
-
frumoase din strângerea merișoarelor și vinderea lor la oraș, la Câmpulung. Să revenim la merișoarele noastre. De cum am urcat muntele, nenorocul nostru a fost că venise o ploaie fără de veste. A început să sufle și un vânt rece. Ne-am udat bine de tot de la ploaie și rouă, iar vântul a pus capăt la toate. Mânuțele mele firave au înghețat de roua rece. Am început să dârdâi, să bâzâi. Mama, ce era să facă? Cum să plecăm? De abia am venit
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
o spargă. Am sărit repede în apă și am tras cât am putut de barcă spre mal. În ajutorul meu au venit doi colegi, care tocmai plecau de la pescuit spre casă și ne-au așteptat să vadă cum ne descurcăm. Uzi până la piele și marcați de teama înecului, le-am mulțumit pentru ajutor și cu toții am ridicat ambarcațiunea pe nisip, pentru ca niciun val să n-o mai poată lua. Am golit apa din barcă și acum exista problema cum să ajungem
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]