5,586 matches
-
timpul s-a întărit. Istoricii o vor descrie drept crudă și fără inimă. S-a spus că voința ei de fier a purtat-o dintr-o criză în alta. Când mă întorc, An-te-hai se uită la mine cu o expresie uluită pe chip. — Sunt la fel ca toată lumea, îi zic. Nu mai există nici un loc în care să mă pot refugia. Ați făcut imposibilul, doamnă. A doua zi nu se simte nici o adiere de vânt. Razele soarelui răzbat printre norii subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din viața lor? Cum credeau ei că poate fi învinsă această fatalitate? Prin jocuri de cuvinte care îi făceau tot pe ei să râdă de idioțenia propriei lor gîndiri? Jucau mici scenete, improvizau sau cântau acompaniați de pian, reclame (eram uluit de memoria colosală pe care o aveau în acest sens), și, pentru ca nimic să nu le turbure câtuși de puțin seninătatea sufletească, inventau, inspirîndu-se din Urmuz, jocuri numite, de pildă, Ismailuri, cu ajutorul cărora luau în tărbacă oameni și idei ale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
absolut, fiindcă nimeni nu e stăpân absolut pe nimic, ci doar atât cât e necesar ca profesiunea sa să-și păstreze prestigiul, și încrederea lui în cuvânt să nu se zdruncine. Ori, scriitorul epocii noastre, împreună cu cititorul său, au asistat uluiți cum cu ajutorul cuvântului au fost create mituri colosale, primitive și barbare, care au produs tragedii nemaivăzute în lume, cu atâtea victime și atâția călăi încît numai o umanitate vindecată și gata de noi aventuri, cum în mod bizar arată umanitatea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pînă la jertfa de seară. 5. Apoi, în clipa jertfei de seară m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfîșiate, am căzut în genunchi, am întins mîinile spre Domnul, Dumnezeul meu, și am zis: 6. "Dumnezeule, sunt uluit, și mi-e rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și greșelile noastre au ajuns pînă la ceruri. 7. Din zilele părinților noștri, am fost foarte vinovați pînă în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
sobă, altul ridicase genunchii ca pe-o masă la gură. În chip obișnuit stigmatizați de către învățătorul lor, șapte copii se ridicaseră în picioare: niciunul nu știa să scrie. Dealtfel chiar cea mai bună școlăriță de abia putea silabisi. Ce mă ului cu adevărat însă fu priveliștea celor trîntiți la podea care, în genunchi și-n coate, se zgîiau, răsucindu-și privirile la mine. Am dictat rar cuvintele, pășind printre mîini și picioare pînă la poponetele care. absent, ședea în bancă cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul poet al Baladelor și Idilelor care farmecă tinerețele visătoare și îndrăgostite ale cititorilor de literatură. Îl văd. Mă întâlneam zilnic în mahalaua Cișmigi ului, cu corpul lui chinuit care suferea s‐ ar fi zis de mâhnirea de‐a nu fi murit mai de mult. Un obraz palid și văros, ochii îngropați departe în găurile negre ale unei frunți cernite de marginile mari ale pălăriei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și astăziʺ, pa g. 611‐612) Panait Cerna (Stanciof) (1881‐1913) „Ibrăileanu îl așeza din punctul de vedere al atitudinii sociale, alături de Sadoveanu și Goga, explicând și cauz ele pentru care poezia lui Panait Cerna a pătruns în conștiința public ului” (Valeriu Râpeanu din prefața la „Floare și genune”, Editura pentru literatură, 1968). MAMA ( fragment ) Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi‐apar mereu‐nainte: De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcâm zăresc o casă, și‐ n casă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-i așa? Stau câteva zile la Castelul Sakamoto și m-am gândit că o mică plimbare pe munți m-ar înveseli, după tristețea anotimpului ploios. — Nu există medicament pentru trup sau pentru minte decât o purificare ocazională a ch’i-ului printr-o plimbare pe coline și contemplarea naturii. De la prima vedere, aș spune că sunteți obosit de o bună bucată de vreme. Vă înapoiați în provincia dumneavoastră natală, în concediu medical? îl întrebă medicul, îngustându-și ochii ca două vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nefiind nicidecum cazul să i se arate vasalului unei provincii dușmane - dar Kazumasa renunță la orice îndoieli asupra intențiilor lui Hideyoshi și începu să studieze planurile. Kazumasa știa că era improbabil ca Hideyoshi să construiască o clădire mică, dar rămase uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici din Honganji, fortăreața acestora ocupase o întindere de o mie de metri pătrați. Conform planului lui Hideyoshi, aceasta acea să devină fundația fortăreței principale. Fusese luat în considerare și relieful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
transpire mai demult, javra de la Cotroceni unsă cu toate alifiile, a imaginat o diversiune menită să acopere marele eșec al actualului regim. Manevra cotrocenistă, abil construită, pregătea aruncarea responsabilității aderării la spațiul Schengen, în cârca opoziției, în special a PSD ului. Acesta era scopul unor așa-zise dezvăluiri ale europarlamentarului PDL Cristian Preda, despre lobby-ul făcut de Victor Ponta la Strasbourg, la întâlnirea cu socialiștii europeni, împotriva aderării României la spațiul Schengen. Numai că, la doar o zi, după anunțul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ajuns liderul generației în blugi, i-a fost fatal. Dar cine nu-și pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes-cu, Pă-u-nes-cu!!" reverbera în pereții CC ului, până în cabinetul 1 și 2. Păunescu, omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur și simplu, cu toată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de date sunt mai loiali ocupației lor care este strâns legată de status-ul lor de expertiză, cu atat mai mare le va fi efortul depus și satifacția profesională. În al cincilea rând, din moment ce salariul este un indicator al status- ului acestor muncitori, satisfacția financiară va afecta pozitiv efortul depus și satisfacția la locul de muncă. 1.5. Satisfacție în munca - implicare Între cele două concepte există câteva elemente de apropiere: • ambele se referă la stări ale individului; • mulți dintre factorii
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
de dezintoxicare și de cât de minunat era, în general, la Cloisters. Profund ușurată, eram convinsă că toate informațiile alea aveau să mă facă să-mi dau seama cât de norocoasă eram. Dar după puțin timp, mă trezeam holbându-mă uluită la toți bărbații ăia între două vârste, la pereții ăia galbeni, la fumul de țigară gros de să-l tai cu cuțitul, la locul ăla mohorât și iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul și s-a uitat direct la mine cu o expresie imploratoare. I-am aruncat o privire disprețuitoare și plină de dezgust și i-am întors spatele. — Te simți bine, Neil? l-am auzit uluită pe Vincent întrebând. Neil să se ducă în pizda mă-sii, mă gândeam furioasă. Neil, idiotul, bătăușul și mincinosul să se ducă-n pizda mă-sii. Mi-am amintit cum încercase să mă manipuleze ca să cred că nevastă-sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi spună chestiile alea. Vreme de câteva minute mi-am mâncat HobNob-urile și mi-am băut ceaiul, crezând că mă calmasem. Dar în secunda în care am terminat ultimul biscuit, durerea aceea înfiorătoare a revenit la fel de intensă. Eram uluită de cruzimea de care dăduse dovadă Luke. Mă frigea ca o palmă peste pielea arsă de soare. Mai întâi îmi dăduse papucii, după care mă băgase în rahat până-n gât. De ce? Și, concentrându-mă asupra primului șoc pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o existență foarte solitară. Ești de acord? Presupun că da, a bolborosit John Joe încercând să-i facă pe plac. De ce nu te-ai căsătorit niciodată? a repetat Josephine întrebarea pe care i-o pusese și vineri. John Joe era uluit. Ca și cum nu ar fi avut nici cea mai vagă idee. — Poate... ăăăă... știți, fiindcă nu am întâlnit femeia potrivită? a încercat el curajos. — Asta crezi într-adevăr, John Joe? l-a întrebat Josephine cu un rânjet oribil. John Joe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înseamnă a disprețui, a întrerupt-o John Joe. Vocea lui leneșă și gravă era încărcată de mândrie și iritare. Am simțit cum ceilalți se ridică în scaune surprinși. —Le disprețuiești pe femei? a întrebat Josephine. Da! John Joe ne-a uluit pe toți răspunzând atât de prompt. Sunt tot timpul nemulțumite și plâng tot timpul și mereu trebuie să le porți de grijă! —Hmmm! Un zâmbet atotștiutor a înflorit pe buzele nerujate ale lui Josephine. Și cine le poartă de grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
una dintre asistente, m-a cântărit și s-a dovedit că ajunsesem la mai puțin de cincizeci și trei de kilograme, performanță la care visasem aproape toată viața. Dar când Margot a spus „E bine, ai mai pus un kilogram“, am fost uluită. —De când? am întrebat-o. — Din ziua în care ai venit. De unde știi cât cântăream atunci? Pentru că te-am cântărit. Femeia părea interesată și a tras în fața ei o fișă albă. —Nu-ți amintești? Nu. Eram foarte nedumerită. —Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lua droguri de una singură... fura de la alții... și înainte să plece la serviciu... tot timpul cu capul în nori... și-a pierdut slujba... mințea mereu, nu numai în legătură cu drogurile, ci cu tot restul... Brigit i-a dat înainte. Amuțisem, uluită de răutatea cu care vorbea despre mine. Am aruncat o privire spre Luke, în speranța c-o să-l surprind uitându-se la Brigit cu gura căscată, șocat și oripilat de acuzațiile ei. Dar, spre groaza mea, Luke clătina din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Stalin au plecat și ei. Acum rămăsesem una dintre cele mai în vârstă purtătoare de cuvânt. La plecarea fiecăruia dintre pacienți, am plâns și ne-am îmbrățișat, am făcut schimb de adrese și ne-am promis să ținem legătura. Eram uluită de cât de strânse erau legăturile care se formaseră între noi indiferent de vârstă, sex sau clasă socială. Mă întrebam dacă așa se simțeau și prizonierii de război sau ostaticii. Dacă aveau aceeași senzație: că fuseseră împreună până-n iad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a convins că totul era în regulă, și că, cel puțin pentru o vreme, puteam să mai trândăvesc. Spre surprinderea mea, nu m-am mai gândit la droguri atât de des pe cât crezusem c-o să mă gândesc. Am fost uluită să-mi dau seama că mă distram la fel de bine cu Nola, Jeanie și Gobnet, cum mă distrasem cu Brigit. Mergeam împreună la întâlniri, ne vizitam una pe cealaltă, ne duceam la cinema, la cumpărături și făceam plajă în grădină. Făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe marea scenă pe care nu mai era nimeni. Nobody, niemand, nikavo. În ce zi suntem, puișor? Vorbea singur, se adresase colegei Gina, greu de spus. Oricum, știa ce are de făcut. Va cere un scurt concediu. Toți vor fi uluiți. Să pleci de la locul luptei tocmai în clipa decisivă, când se trag sforile și salvele și fiecare încearcă să-și scape pielicica? Va pleca la munte, în poieniță, să dezlege cuvinte încrucișate, poate se dezleagă și codul domnului Marcu, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recondiționeze, să fim și noi în rând cu lumea... taman când puteam oferi și o originală ipoteză asupra trecutului care încă nu a trecut... gata, s-a descărcat bateria. Uite, pur și simplu, i-a dispărut cheful de a-l ului pe doctor! A dispărut și n-ai ce face. Privirea în gol, membrele moi, bateria s-a descărcat. Ăsta-i defectul, avem zile proaste, asta-i. Privirea în gol, bateria descărcată, spulberat cheful de ghidușii și ocoluri. Venise ora lupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum se face. De necrezut, m-a sunat! Nu doar atât. Mă sună, în continuare! Incredibil! E alt om... Trist, obosit, singur, speriat uneori. De o politețe exagerată, bolnăvicioasă. Domnul inginer în sus și domnul inginer în jos, am fost uluit. Acum, m-am mai obișnuit. Ca și cum m-ar suna o rudă părăsită și săracă. Vorbește, vorbește. A pierdut orice discreție, orice mândrie. Nu se sfiește să se plângă, tocmai el... știi cât era de fudul. Că e sărac, bătrân, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la Mizil. Să stai o sută de minute la Mizil. Să înțelegi mitologia. Homer? Vax Homer, să știi, nimic, Niente... Deci, cât face? Cât să-ți dăm, domnule Bender, cât zici? Tolea se aplecase mult spre aparatul de taxat. Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]