1,424 matches
-
ca și cum ar fi zis " Da, vreau să spun, tu", s-a întors și pășind neatent printre vîslele ieșite în afară, a mers pînă la mine. Am ridicat capul, iar el clătinîndu-și-l ca mai devreme, a spus "Și tu". Ceilalți tăceau uluiți. Dar de îndată ce haina de blană cu Doctor Schneiderhahn în ea, a început să se îndepărteze în direcția clubului, prima glumă înăbușită s-a făcut auzită din gura unui fiu de bijutier deșirat și cu părul roșu. În vreme ce obișnuitele accese de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cameră de hotel din Paris, sau Nisa sau Sanary, le acoperise cu programe detaliate și diagrame. Erau planurile lui pentru noi, pentru un an întreg, pînă primăvara viitoare. M-am uitat la el cu teamă, iar David părea, și el, uluit. Nu mai era o glumă, un joc de-a vîslitul, acesta era un proiect care cu greu ne-ar mai fi îngăduit să ne concentrăm, să dedicăm timp și energie unui alt lucru, o sarcină care cerea o dăruire absolută
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ceva important aflat departe. "Medalia de argint", a spus Schneiderhahn. Am văzut degetul lui David mișcîndu-se pe pagină și oprindu-se asupra rezultatelor. "Ați fost acolo?" am întrebat. "Nu, n-am fost acolo", a spus Schneiderhahn luat pe nepregătite, aproape uluit. Mi-am regretat imediat întrebarea deschisă, dar el nu a părut a mi-o reproșa. Privea fix peste noi, pieziș, în sus, înspre locul în care, în lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap. - Și toate astea, zise el uluit, de la un băiat care și-a petrecut ultimii unsprezece ani într-o grădină de zarzavaturi. Gosseyn ignoră comentariul. I se părea că progresează. Teoria sa era simplitatea însăși. Nu fusese scos în față prințul Ashargin în acest moment critic fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Dacă vrei neapărat să știi, am stat aproape tot timpul în baie cu Gay. Se simțea foarte rău. — De ce? Nu vreau să discut despre asta. Vrei să vorbești cu mine? — Nu. Inima și penisul i se încordară cu o furie uluită. O luă de brațe și o întoarse spre el întrbînd-o moale: — De ce? Pentru că mi-e frică de tine! țipă ea străfulgerîndu-l cu privirea. Se simți copleșit de un sentiment de rușine și zădărnicie. își desprinse mîinile, dădu din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de proaspete, că se cățără pe gard și-și făcu drum printre trunchiuri. Felinarele din stradă dezveleau o coastă de deal pe care se afla un cimitir. Pietre de mormînt negre stratul palid de zăpadă și urcă dealul printre ele, uluit că pămîntul din acest loc înghițise cîndva oameni în felul acesta firesc. Ajunse la o potecă pe care se afla o bancă, dădu la o parte zăpada cu mîneca hainei, apoi îngenunche și-și lovi fruntea de trei ori, strigînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de făcut, desigur, dar grăbește-te, dacă vrei să guști spectacolul. Adu-ți și prietena. Lanark aruncă radioul și rămase o vreme nemișcat, mușcîndu-și degetul mare, apoi se ridică și începu să se îmbrace automat. Fata îl privea din pat uluită. — Mă părăsești ca să vezi așa ceva? gemu ea. — Ce să văd? O privi chinuit și adăugă: îmi îmi pare rău. Apoi își trase cămașa pe cap. Termină pe fugă cu îmbrăcatul, bîiguind din cînd în cînd „Chiar îmi pare rău“. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spunîndu-i: — Ar fi trebuit să iei paltonul ăla. Nu doream să ți se facă frig. Se auzi un alt pîrîit și Ozenfant zise: — Ce se petrece aici? Ce se petrece? Nu pot venea nimic fără ecran. Lanark era mult prea uluit ca să poată gîndi sau simți ceva, dar nu se putea abține să n-o privească prostește, cu gura și ochii larg deschiși. Pielea părea umedă și-și strînse genunchii, îmbrățișindu-i și tremurînd. Lanark își scoase haina și jerseul, dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a găsit o prietenă, dar are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice că ai sabotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca pe un compliment. Ea îl mîngîie pe obraz cu vîrful degetului și-i zise cu o voce absentă: — îmi place să te fac fericit, dar cum să am încredere în cineva pe care nu-l înțeleg? El o privi uluit și strigă: — Dar ne iubim! Ce mai poate adăuga înțelegerea? Nu ne înțelegem pe noi înșine, cum crezi că-i putem înțelege pe ceilalți? Doar hărțile și matematica sînt făcute pentru a fi înțelese, noi, sper, sîntem mai consistenți decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcu schimbări mari în peisaj, și toate erau aproape gata, cînd mai apăru o problemă. în acea mulțime imensă, doar tipurile erau vizibile, și brusc simți nevoia unei figuri în mărime naturală în planul din față, cineva a cărui față uluită să fie îndreptată spre privitori, făcîndu-i parte a mulțimii. Thaw se opri să se gîndească, pentru că întreaga compoziție trebuia rearanjată, dacă introducea figura în mod firesc, fără să creeze sentimentul că-i lipită acolo. Profesorul de pictură, un om foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Administrația laburistă îl făcuse secretar de stat pentru Scoția și, ridicîndu-se în Camera Comunelor, își anunță planul pentru un parlament scoțian separat: „E limpede ca lumina zilei că într-o unitate socială mai mare, democrația are șanse mai mici“. Tăcerea uluită fu întreruptă de prim-ministrul care îl denunță ca renegat. Thaw se ridică și ieși cu pași mari din cameră, și se întîmplă un lucru nemaipomenit. Toți cei șaptezeci și unu de parlamentari, laburiști, liberali, conservatori, se ridicară și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gravidă, nimeni n-a ajutat-o, dar își dorea copilul și l-a avut fără bătaie de cap. Nu mă mai compara cu alte femei. Nan e-o proastă. Oricum, îl iubea pe Sludden. Asta-i diferența. Lanark rămase nemișcat, uluit și-o întrebă: — Nu mă iubești? — îmi placi, Lanark, zise ea nerăbdătoare, și, bineînțeles, sînt dependentă de tine, dar tu nu ești tocmai un model, nu-i așa? El privi lung în aer își apăsă un pumn pe piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da. Ești prea nervos și patetic. Oftă, apoi își descheie bluza zicînd: — Oricum, dacă dorești, hai să ne iubim puțin. El o privi uluit și-i spuse: Nu pot să mă cul cu tine după ce mă faci să mă simt mic și absurd. — Te-am făcut să te simți absurd? Mă bucur. Sînt încîntată. Tu mă faci să mă simt mică tot timpul. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pierdu vremea când Patricia Hardie îi deschise ușa apartamentului său. Chiar în clipa în care ea începuse să-i șoptească ceva despre nesăbuința de a veni la palat, el scoase din servietă o coardă fină. Ea păru pur și simplu uluită când începu s-o lege. Avea ascuns un mic revolver în partea de sus a largii mâneci a kimonoului și încercă să-l apuce. Dar Gosseyn îl smulse și-l băgă în buzunar. După ce o cără, legată și redusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ar da o asemenea sarcină și dacă aș vrea s-o termin urgent, aș da un comunicat în baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din ce în ce mai tare. Dar nu reuși să-l scoată. Își schimbă direcția și împinse, în loc să tragă. Fără îndoială, era o închizătură care trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
capului, iar dezvoltarea ei psihică nu depășea treapta adolescenței. 12. Pe urmă, reveria m-a plictisit. Am îmbrâncit vreo doi miloși aplecați deasupra mea, m-am ridicat în picioare și am rupt-o la fugă. Martorii au rămas o clipă uluiți, apoi au început să alerge după mine. Li s-au alăturat și alții. Se făcuse zarvă, strigau cât îi ținea gura : „Puneți mâna pe el !...“. Din față venea un tramvai, am sărit pe scară, martorii au rămas în urmă. Îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap. - Și toate astea, zise el uluit, de la un băiat care și-a petrecut ultimii unsprezece ani într-o grădină de zarzavaturi. Gosseyn ignoră comentariul. I se părea că progresează. Teoria sa era simplitatea însăși. Nu fusese scos în față prințul Ashargin în acest moment critic fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și pieptul goale, străbat străzile arondismentelor 10 și 18, între gara de Nord și cea din Est, printre resturile de nuci de cocos sparte care acoperă caldarîmul, prin alaiul sariurilor sclipitoare ale femeilor și obiectivele aparatelor de fotografiat ale parizienilor uluiți. Organizatorii acestor procesiuni împărtășesc dorința de a face cunoscută existența comunităților într-un mod care să fie agreat de parizieni, conferindu-le aspectul unor sărbători deschise tuturor. Paradele provincialilor au fost abandonate, utilitatea lor diminuîndu-se odată cu integrarea acestora. Sîntem curioși
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pierdu vremea când Patricia Hardie îi deschise ușa apartamentului său. Chiar în clipa în care ea începuse să-i șoptească ceva despre nesăbuința de a veni la palat, el scoase din servietă o coardă fină. Ea păru pur și simplu uluită când începu s-o lege. Avea ascuns un mic revolver în partea de sus a largii mâneci a kimonoului și încercă să-l apuce. Dar Gosseyn îl smulse și-l băgă în buzunar. După ce o cără, legată și redusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ar da o asemenea sarcină și dacă aș vrea s-o termin urgent, aș da un comunicat în baza căruia oricine ar putea lua tot ce-și dorește, cu singura condiție s-o facă pe loc. Dan Lyttle îl privi uluit. Băiatul abia putu să îngâne sufocat: ― Păi... tocmai asta au și făcut. Au montat o mulțime de proiectoare ca să lumineze. Se pare că din Mașină s-a și dus vreo optime și că... Ce s-a întâmplat? Mintea lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din ce în ce mai tare. Dar nu reuși să-l scoată. Își schimbă direcția și împinse, în loc să tragă. Fără îndoială, era o închizătură care trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
astfel încât o mică zonă de sticlă rămase cufundată în întuneric, primind doar lumină proiectată cu intermitențe de aparat. În clipa aceea, pe ecran apăru o imagine. Era o imagine dublă, iar Grosvenor izbuti s-o studieze liniștit, grație aparatului. Rămase uluit de ceea ce văzu. Deși imaginea avea o formă vag omenească, înțelegea de ce îi evocase la început o femeie; fața ei dublă era încununată de un panaș auriu. Dar capul, deși părea de pasăre, avea ceva omenesc. Fața îi era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
studio și-și reîncepu cercetările asupra imaginilor hipnotice folosite de Rimi împotriva navei, imagini pe care reușise să le înregistreze. Deodată tresări, îngrozit, căci auzise din nou șoapta aceea, la fel de catifelată ca prima oară, dar parcă ostilă și amenințătoare acum. Uluit, Grosvenor își spuse că era, desigur, un encefalostat: cineva îi excita de la distanță creierul, cu un aparat atât de puternic, încât undele lui pătrundeau chiar prin pereții ecranați ai studioului. Tot întrebându-se cine ar fi putut să fie, ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]