27,233 matches
-
mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile, din masa sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce venind parcă din adîncul puternicului ei corp. Peste umărul unei doamne din fața mea citesc pe program: Lola Gălățanu". Frecvent personajul pus în scenă e cîte un scriitor din cercul afinilor, bunăoară Tudor Țopa: "Săptămîna trecută, miercuri, l-am găsit pe Tudor Ț. la Herestrău păzind retrospectiva Ghiață și din
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. În partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
sunet, nici un ecou în camerele astea mari, lambrisate cu lemn de stejar, închis la culoare; aproape sinistră este liniștea de la Miclăușeni în care pașii nu se aud, vocile, visul și gândul sunt înăbușite. Ce diferență față de cea de la Tescani! Cu umerii slăbuți înveliți strâns într-un șal negru, croșetat de fiica ei, Maria Sturdza, afectuoasă și bătrână, tricotează neobosită pentru cei săraci. Alături de ea, Matei Ghica Cantacuzino, fiu adoptiv al casei, melancolic mic Voievod 1), cu bucle blonde și mutriță tristă
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de el este vorba -, pe ea s-a clădit strategia unui război nemaiîntâlnit, în care agresorul rămâne mascat, pentru ca , la limită, să-și nege cu îneverșunare crimele și să invoce în apărarea lui înseși preceptele și principiile pe care pune umărul să le năruiască. Că un asemenea comportament, și josnic și laș, provoacă scârba și repulsia lumii civilizate, nu spune nimic celor mai vechi dușmani ai cruciaților. Setea lor de răzbunare trece peste tot, alegerea mijloacelor se face după gradul lor
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
Vadim Tudor să-și recruteze membrii dintre colaboratori! De altfel, cartea îl are pe copertă pe șeful partidului, îmbrăcat în unul din inconfundabilele sale costume albe. Pentru contrast, brunetul domn Hogea însuși ocupă planul al doilea, privind în depărtare peste umărul idolului. Să anticipeze această fotografie o posibilă predare de ștafetă? Să-și fi pregătit Vadim Tudor succesorul? Nimic nu e exclus, dacă ne gândim că acest partid e dominat la vârf de-o tot mai degradată biologic gerontocratură. Zarva creată
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
la baza dorinței partidului de guvernămînt de a înghiți statul și de a institui un control deplin asupra vieții publice din țară, mai scriu cele două ziare, citînd studiul amintit. Rolul de cenzor al partidului de guvernămînt a rămas pe umerii presei mai spune "Oxford Analytica", întregind acest tablou. Cunoscute fiind însă dificultățile economice prin care trece presa, se naște pe bună dreptate întrebarea în ce măsură poate ea îndeplini serios și sistematic un asemenea rol? * Îngrijorător e faptul că opoziția democratică nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
altfel mulțumindu-se să acopere ceea ce ar trebui să scoată la iveală. Un punct de vedere asemănător descoperim în EVENIMENTUL ZILEI, unde Cornel Nistorescu ia la bani mărunți traficul de droguri și ajunge la concluzia că printre cei care pun umărul cu hărnicie la acest trafic se numără și reprezentanții poliției. * Un scandal uriaș - cel despre situația actuală a revistei România Mare. Două ziare, Evenimentul zilei și ZIUA produc pe întrecute dovezi despre vînzarea frauduloasă a fundației care editează această revistă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
cauți complici, să-i pui la treabă și, în fine, când condițiile s-au copt, să treci intempestiv la acțiune. Oricât de revoltător, "recursul în anulare" plutea în aer încă din iarna lui 2000. Forțele ridicate, în decembrie 1989, pe umerii lui Stănculescu, Chițac și ceilalți, revenite la putere, n-au făcut un secret din intenția de a-și pune la adăpost uneltele mai mult sau mai puțin asasine. Nimic nou în strategia iliescianismului: atâta vreme cât profitorul numărul unu al căderii lui
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
Iliescu. Oricât de suprarealistă ar părea, această ipoteză merită mai mult de-o simplă respingere printr-o glumă. în primul rând, Iliescu și Franco au în comun destul de multe lucruri. Ambii s-au născut în democrații și ulterior au pus umărul la instaurarea dictaturii în țările lor. Ambii au avut - în faze diferite ale evoluției - puteri absolute. Ambii au provocat războaie civile, ambii au reprimat sângeros mișcările de protest. Și ambii au făcut, în ultima fază a existenței lor, eforturi de
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
spune că au obținut mare lucru, așa că ar fi o extravaganță dacă li s-ar cere să includă în revendicările lor și unele privitoare la îmbunătățirea stării materiale a școlilor. Sindicatele consideră că asta e treaba Ministerului. Ministerul ridică din umeri arătînd cu degetul către administrațiile locale, iar administrațiile locale își întorc buzunarele pe dos și anunță că n-au bani. Totuși începerea anului școlar nu e o calamitate naturală, încît toți mînuitorii de fonduri bugetare din România care se plîng
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
de interes proprietățile regale. Să facem însă un pas în plus. Dacă familia regală și-ar redobîndi proprietățile solicitate, nu cumva statul, care se plînge că n-are bani să le întrețină, ar scăpa de această povară, ea trecînd pe umerii Casei Regale? * Să admitem însă și ipoteza că după ce ar intra în posesia palatelor și domeniilor revendicate Regele se va hotărî să le vîndă. Ne putem imagina că cumpărătorul va pleca din România cu ele?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă ("până și o mare idee odată moartă putrezește urât", "acum că s-a dus naibii butaforia/ îmi smulg capul din umeri și mă privesc drept în față", "iarăși am ajuns în această piață fără ieșire", "gloata însă nu-i mulțumită./ Glodul însă nu-i liniștit."). Expresia eșecului este construită sorescian: "Revoluția n-a existat./ A existat această mulțime cuminte, apatică, dresată
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
comentatorii de film, alții decît Ecaterina Oproiu, n-au dezvăluit similitudinile jenante dintre filmele lui Sergiu Nicolaescu și diverse producții ale filmului american întrebuințate pentru a îndulci pilula comenzii ideologice a Partidului. O pilulă la a cărei îndulcire a pus umărul și un regizor de cu totul altă condiție artistică decît Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, și pe care a zaharisit-o Ecaterina Oproiu la revista Cinema. Nu cred că vreunul dintre acești trei consilieri ai dlui Theodorescu are cum să evalueze
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
Pavel Șușară Una dintre cele mai triste obișnuințe ale acestor locuri este încercarea promptă de anihilare a oricui îndrăznește să pună umărul la o construcție anume sau măcar să viseze mai insistent că ar putea lăsa în urmă ceva care să-i supraviețuiască în mod vizibil și definitiv. Creatori ai unei civilizații făcute spre a fi ,,purtate pe șaua calului", după cum necruțător și
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
știe cît de lăudat poate fi însă Victor Ciorbea pentru acțiunea lui de a pleca din PNȚCD, după ce a fost debarcat din funcția de premier. Cu atît mai mult, cu cît, azi, el a devenit aliatul celor care au pus umărul la plecarea sa din partid. Vina lui Andrei Marga, după cum au observat mai mulți comentatori, e că n-a putut să tranșeze în favoarea sa luptele pentru putere din partid după ce a fost ales președinte. Dar la fel de judicioasă e și întrebarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele care primiseră demult culoarea morbidă a tutunului, el scruta permanent, fără ostentație, dar și fără odihnă, mișcările din arena
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
unor coarde neatinse, nestîrnite, de amplasarea într-un decor și comunicarea cu el, ca și aceea cu costumul, parte din structura unui personaj. Dar și asta se vede din ce în ce mai rar pentru că s-a diluat gustul intervalului petrecut și consumat împreună, umăr la umăr, cu respect, visceral, pasional, total. Teatrul presupune o alchimie specială, individuală și deopotrivă colectivă, un exercițiu în care fiecare învață, de fiecare dată, să-și dreseze orgoliul exacerbat poate, să-și modeleze ființa pe scenă, să toarcă de
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
neatinse, nestîrnite, de amplasarea într-un decor și comunicarea cu el, ca și aceea cu costumul, parte din structura unui personaj. Dar și asta se vede din ce în ce mai rar pentru că s-a diluat gustul intervalului petrecut și consumat împreună, umăr la umăr, cu respect, visceral, pasional, total. Teatrul presupune o alchimie specială, individuală și deopotrivă colectivă, un exercițiu în care fiecare învață, de fiecare dată, să-și dreseze orgoliul exacerbat poate, să-și modeleze ființa pe scenă, să toarcă de plăcere. Chiar
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
noapte, cutezătorii ce suie pe stâlpii de înaltă tensiune, spre a-și făuri rapid norocul, care scot piese din calea ferată, dau cep conductelor de păcură - de negăsit, căci conductele-s lungi -, duc la capăt inginerii financiare ce pun pe umerii vânjoși ai contribuabilului, de fiecare guvernare, niște miișoare de miliarde de lei. Iar pe grumajii făptașilor apăsătoarea, monotona, grijă a plasamentelor de capital, unde magnifice imobile, rotunde domenii agricole, jeep-uri de lux, ambarcațiuni ș.a. alcătuiesc numai partea la lumină
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
a capitulat nici pînă azi. Rînjește cînd îmi cercetez chipul în oglindă. Se ține după mine la întîlnirile importante, stricîndu-mi buna dispoziție și spontaneitatea tocmai cînd aș avea mai multă nevoie de ele. Dar mai ales mă privește, nemernica, peste umăr ori de cîte ori mă aflu în fața colii albe de hîrtie. Știe ea bine de ce...
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
ce știa, atunci când amenința. Îmi spunea că sunt un biet naiv, cu capul În nori, hrănit cu iluzii, bântuit de himere. Poate Îi dau dreptate, dar de ce atâta grabă să ridice dosarul? Bătând În retragere, Horia Diaconu a dat din umeri și a pronunțat discret: - Doar am discutat. - Bine, mă voi conforma. Rețineți Însă, eu aștept soluția. Mai rețineți că, dacă dosarul se va rătăci, păstrez copia lui. Voi face uz și de alte probe, pe care nu m-ați lăsat
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
prea puțin, să fie tocmai aceea de a medita îndelung, grav la ce se petrece cu acest fenomen. Cu noi toți, creatori și spectatori. Sînt conștientă că și breasla mea, a comentatorilor, a specialiștilor, a cronicarilor și criticilor a pus umărul la tot ce se întîmplă prin faptul că "regele e gol!" nu s-a strigat la timp, prin faptul că privim teatrul strîmt și provincial, nu-l raportăm la respirația și anvergura mondiale, ne pamăm prea tare cînd nu e
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
într-o parte când schimbă unghiul vederii, cu pupilele trase mult în coțurile ochilor. O expresie de mirare când întoarce brusc capul, mai ales, cu o mișcare de cap de șoim sau de vultur, lăsând puțin corpul în jos, între umeri... Octavia, după ce alergă cu ghiozdanul ei de școală săltându-i în spate, se oprește, se așează pe ulița pavată cu pietroaie colțuroase de râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
pînă la ultimul fir/ devin o dîră subțire de fum pe sub ferestrele mansardelor tainice din bucurești din tel-aviv din paris/ foișorul de foc străvechiul turn cu case din burgul de la dunăre eiffel-ul impozant ca penisul lui hercule/ visează tandru pe umerii mei siamezi pînă-n ultima firbă derbedei și-mpărați în aceleași secunde: (nicolae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu). Aparent încă anahoret al dreptei credințe a lui Breton, poetul nostru e un sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]