2,479 matches
-
-lea, București, 1976, 145-147, 283-306, passim; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 79-109; Negrici, Expresivitatea, I, 44-54; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, II, București, 1977, 293-299; Dicț. lit. 1900, 296-302; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, București, 1979, 165-172, 345-346; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982, 219-241; Scarlat, Ist. poeziei, I, 85-93; Manolescu, Istoria, I, 13-18; Mazilu, Recitind, I, 370-375, 407-415, II, 34-39, 56-58, 67-69, 113-115, 121-123, 148-152, 209-216, 451-453, 483-484; Dan Horia Mazilu
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cu veștile de acasă, cu ziare și calendare românești, în atmosfera plină de fum și de sonoritatea răgușită a unei doine, ,,oftată mașinalicește de un gramofon”. Poezia exilului, a nostalgiei incurabile, dar și scriitura adesea neșlefuită, stângace poartă accentele unui umanism generos și ale trăirii autentice, oricâte ecouri poetice s-ar face simțite. Studiilor critice în limba engleză, The Development of the Romanian Novel și The Development of the Romanian Poetry, li s-a reproșat că sunt lipsite de „perspectivă critică
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
debuturilor, Iași, 1978, 169-181; Constantin Cubleșan, „Istorii dramatice”, TR, 1978, 10; Alexandru Balaci, Studii și note literare, București, 1979, 215-221; Ion Toboșaru, Istoria românilor în opera lui Mihnea Gheorghiu, F, 1983, 1; Diaconescu, Dramaturgi, 234-239; Faifer, Dramaturgia, 57-64; Dan Grigorescu, Umanism militant, RL, 1984, 30; Florian Potra, „Flori de tutun”, VR, 1984, 9; Velea, Universaliști, 119-130; Dicț. scriit.rom., II, 371-374; Ghițulescu, Istoria, 428-430; Popa, Ist. lit., II, 1077-1078; Oana Soare, De vorbă cu Mihnea Gheorghiu, CC, 2002, 1-2. St.V.
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
unei umanități în armonie cu micile miracole ale prieteniei și iubirii. Cosmosul își acordează sonurile ascultând de impulsul sufletesc al acestui optimist retractil în delicatețea lui. „Aninat între cer și pământ”, poetul, „prieten cu întregul univers”, înalță imnuri unui „nou umanism” („oameni / care vă dăruiți vieții total”), transfigurând fără efort lucrurile întâlnite în jur și celebrând chiar „profeția” planurilor muncitorești. Discul (1972) depășește mimetismul entuziasmelor facile și aduce cristalizarea unor teme precum frenezia expresionistă, muzica izvorâtă din materie, omul care trece
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
din ședința Comisiei de critică a Uniunii Scriitorilor, apărute în numărul 49/1959, poezia lui A.E. Baconsky. În plus, Academia, în colaborare cu Comisia Națională pentru UNESCO, inițiază între 18 și 25 ianuarie 1960 o dezbatere, aparent inocentă, intitulată Umanismul și epoca noastră, la care participă Athanase Joja, Emil Condurachi, Al. Graur, Iorgu Iordan, Ștefan Milcu, Andrei Oțetea, Mihai Ralea, Tudor Vianu, ale căror intervenții sunt tipărite începând cu numărul 5/1960. Adevărat cal troian introdus în tabăra adepților jdanovismului
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Graur, Iorgu Iordan, Ștefan Milcu, Andrei Oțetea, Mihai Ralea, Tudor Vianu, ale căror intervenții sunt tipărite începând cu numărul 5/1960. Adevărat cal troian introdus în tabăra adepților jdanovismului, dezbaterea se va solda cu o ultimă masă rotundă purtând titlul Umanismul și epoca noastră. Umanismul socialist - cea mai înaltă treaptă a umanismului (8/1960), prin care conceptul de umanism intră în concurență ideologică directă cu bazele dogmatic-internaționaliste ale realismului proletar. În ciuda dărilor de seamă kilometrice care continuă să apară și după
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Milcu, Andrei Oțetea, Mihai Ralea, Tudor Vianu, ale căror intervenții sunt tipărite începând cu numărul 5/1960. Adevărat cal troian introdus în tabăra adepților jdanovismului, dezbaterea se va solda cu o ultimă masă rotundă purtând titlul Umanismul și epoca noastră. Umanismul socialist - cea mai înaltă treaptă a umanismului (8/1960), prin care conceptul de umanism intră în concurență ideologică directă cu bazele dogmatic-internaționaliste ale realismului proletar. În ciuda dărilor de seamă kilometrice care continuă să apară și după plenara din aprilie 1960
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
ale căror intervenții sunt tipărite începând cu numărul 5/1960. Adevărat cal troian introdus în tabăra adepților jdanovismului, dezbaterea se va solda cu o ultimă masă rotundă purtând titlul Umanismul și epoca noastră. Umanismul socialist - cea mai înaltă treaptă a umanismului (8/1960), prin care conceptul de umanism intră în concurență ideologică directă cu bazele dogmatic-internaționaliste ale realismului proletar. În ciuda dărilor de seamă kilometrice care continuă să apară și după plenara din aprilie 1960 a Comitetului Uniunii Scriitorilor ori a numerelor
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
numărul 5/1960. Adevărat cal troian introdus în tabăra adepților jdanovismului, dezbaterea se va solda cu o ultimă masă rotundă purtând titlul Umanismul și epoca noastră. Umanismul socialist - cea mai înaltă treaptă a umanismului (8/1960), prin care conceptul de umanism intră în concurență ideologică directă cu bazele dogmatic-internaționaliste ale realismului proletar. În ciuda dărilor de seamă kilometrice care continuă să apară și după plenara din aprilie 1960 a Comitetului Uniunii Scriitorilor ori a numerelor tematice ocazionate de pregătirea celui de al
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
unei aparente aserviri ideologice în terminologie, lansează o idee care va face carieră: polivalența necesară a mijloacelor de expresie, capacitatea lor de a servi „cauza” indiferent de zona culturală din care provin. Și Al. Piru semnează un „suspect” articol despre Umanismul cronicarilor (14/1963), în care ecoul discuției mai vechi pe tema umanismului capătă, pentru prima oară, caracterul unui exercițiu pe temă dată, prevestind amurgul pretenției, proprie realismului socialist, de „a privi prezentul din perspectiva viitorului”. Semnificativ este și faptul că
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
carieră: polivalența necesară a mijloacelor de expresie, capacitatea lor de a servi „cauza” indiferent de zona culturală din care provin. Și Al. Piru semnează un „suspect” articol despre Umanismul cronicarilor (14/1963), în care ecoul discuției mai vechi pe tema umanismului capătă, pentru prima oară, caracterul unui exercițiu pe temă dată, prevestind amurgul pretenției, proprie realismului socialist, de „a privi prezentul din perspectiva viitorului”. Semnificativ este și faptul că între numerele 10/1962 și 19/1963 G.l. nu mai are un
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
nedisimulată neoclasicul H., nu poate fi umbrită nici de iconoclastele avangardisme ale lui Dalí și Man Ray, nici de publicitatea modernă care le folosește în scopuri comerciale. O mențiune specială merită eseul Corpul uman - „Défense et illustration”, care, în spiritul umanismului tradițional, trasează istoria imaginii corpului de-a lungul epocilor și civilizațiilor lumii: „Imaginea omului nu poate fi separată de întregul aspirațiilor care definesc, istoric, o structură socială.” Călătoria imaginară deschisă de această observație, în care se trece de la Tucidide la
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
una generală și una imediată. În studiile din primul volum autorul află seve revigorante în moștenirea clasicilor. De aceea năzuiește să readucă în actualitate personalități ale Franței de odinioară, alături de „adevărații” scriitori ai Franței de azi, pentru a susține permanența umanismului în lume, rolul literaților francezi în promovarea idealurilor morale și sociale. O primă secțiune cuprinde studii ample despre scriitori consacrați, autorul argumentând cu rigoare analitică justețea unor etichetări. Fără a demola opinii statornicite în istoria literară, L. rejudecă operele din
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
o măsură considerabilă la consolidarea concepției relativismului cultural, la depășirea sau, oricum, micșorarea aroganței europo(americo)centrismului. Aceste efecte de descentrare culturală și etnică, de o serioasă revizuire a tezei superiorității unei culturi sau alteia, înseamnă pași hotărâți în realizarea umanismului teoretic și practic. Pe plan epistemic, studiile comparative pe tema familiei, a relațiilor de rudenie și a sistemului terminologic al acestor relații au condus la sublinieri și clarificări în distincția dintre optica de „interior” (perspectiva emică) și cea de „exterior
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Marcel), contrapusă noii literaturi sovietice, deoarece - formulează sentențios Nicolae Moraru - „poetul, literatul este ideolog. Este luptător”. Motiv suficient pentru Radu Lupan de a critica revista „Agora”, îngrijită de Ion Caraion și Virgil Ierunca, acesta din urmă considerând „existențialismul egal cu umanismul”. Prin includerea a numeroase fragmente de jurnal aparținând lui Ion Marin Sadoveanu, Eugen Jebeleanu, M. Blecher și lui Mihail Sebastian, Sașa Pană crede că se poate vorbi de „un nou realism”. El descoperă în Al. Sahia (republicat cu schița Revoltă
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
O atenție deosebită se acordă și cercetărilor de artă, încă din primul număr Emil Turdeanu publicând Reliura românească veche, text însoțit de reproduceri iconografice. P.G. Bruguière semnează Omagiu lui Constantin Brâncuși (1965), iar Grigore Nandriș se ocupă de arta medievală - Umanismul creștin exprimat în pictura murală neobizantină din bisericile din Bucovina și alte centre ortodoxe din Europa de Est (1969). O realizare o reprezintă publicarea, începând din primul număr, a bibliografiei studiilor de romanistică din străinătate din intervalul 1947-1962. Sunt editate actele congresului
REVUE DES ÉTUDES ROUMAINES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
prin George Em. Marica, Gheorghe Pavelescu), precum și de estetică (Victor Iancu abordează funcționalitatea formei). De asemenea, Ovidiu Drimba schițează trăsăturile spiritualității engleze, alte intervenții se referă la caracterul istoric al fenomenelor de cultură și al perceperii lor ori la perenitatea umanismului. Nu puține sunt studiile din sfera teoriei, istoriei și criticii literare. Tudor Vianu e preocupat de „eul poetic”, iar Edgar Papu sesizează, cu trimiteri la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga, o direcție nouă în poezia română, cultivând „elementul
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
apocrife și în apocalipse. În Limba descântecelor românești (1975) relevă bogăția, inventivitatea și frumusețea lexicului și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în opera lui Al. Rosetti. Nu umanismul tocit și demonetizat prin aplicări calpe, ci acela care anima, la cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
și a formulelor incantatorii din această specie arhaică și analizează mult mai multe unități decât Ovid Densusianu în Limba descântecelor, studiu apărut în anii ’30. Umanismul este termenul ce a definit în totalitate ființa în opera lui Al. Rosetti. Nu umanismul tocit și demonetizat prin aplicări calpe, ci acela care anima, la cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu doar peisagistic - pentru Elada, căruia Al. Rosetti i-a închinat prima sa creație literară, expresie
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
nefericite, de a extrage din ele tot ce poate fi folositor, credința profundă că trebuie să lupți pentru o lume mai bună, asigurând bunăstarea generațiilor ce vin. Într-un anume fel, problema generativității se leagă de mai vechile concepte de umanism, patriotism, bun colectiv și eroism. Acesta din urmă poate avea loc și în situații de urgență (punerea în pericol a propriei vieți pentru a-i salva pe alții de la înec, incendiu sau în luptă), dar, atunci când e legat de binele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
al județului Dorohoi. Începuturile lui S. se raportează la lirica posteminesciană și la atmosfera literară a publicațiilor socialiste. În primul volum, Poezii (1894), S. amintește melancolia eminesciană în versuri de o armonie corectă și abordează tema socială pe linia unui umanism sentimental. Ulterior - De demult... (1897), Pe-același drum (1900), Câteva clipe (1904), Luminișuri (1910) - poetul evoluează spre sămănătorism, cultivând pastelul rural și idila. Chiar dacă, uneori, evocarea poartă amprenta, sinceră, a nostalgiei după copilărie, motivul dorului de căsuța din sat, o
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
care se exprimă cu precădere în tonurile tari ale satirei menippee. Cu obstinație și aplicație - demersul poetic pare a fi un nesfârșit maraton, cum sugerează și titlul unui volum - livrează, într-o enunțare neconvențională, productiv contrariantă, un mesaj de un umanism autentic, asumat prin aprofundarea lucidă a omenescului, până la sondarea ascunzișurilor abisale. S-a vorbit, între altele, de compatibilitatea unor abordări ale lui S. cu patrimoniul psihanalizei, dar și de un discurs descriptiv, narativ, uneori greoi, chiar „hirsut” (Al. Cistelecan), aproape
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
furibundă de insulte și amenințări din partea extremei drepte. Legionarii îi ard demonstrativ cărțile în piețe publice. Primește acasă, drept avertisment, un exemplar al romanului Baltagul despicat cu toporul. Neintimidat, continuă să scrie și să publice alte cărți, toate pătrunse de umanism: Ochi de urs (1938), Valea Frumoasei (1938), Morminte (1939), Divanul persian (1940), Vechime (1940), Ostrovul Lupilor (1941). După moartea primei soții, cu care a avut unsprezece copii, se căsătorește, în 1942, cu Valeria Mitru. În septembrie 1944 moare pe front
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
să sufere, fiindcă timbrul grav se percepe mereu adecvat. În această privință, autorul poate fi apropiat de Anatole France, foarte prețuit în cercul „Vieții românești”. Diferența e - atrage atenția Tudor Vianu - că la scriitorul francez limbajul trece prin filtrul unui umanism „occidental și păgân”, asimilat în urma frecventării îndelungate a „poeților clasici” și a „filosofilor epicurieni și stoici”, pe când S. alege cuvintele după alte repere culturale, venind cu o formație diferită: autorul român raportează limbajul la un umanism „oriental și bizantin, extras
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
trece prin filtrul unui umanism „occidental și păgân”, asimilat în urma frecventării îndelungate a „poeților clasici” și a „filosofilor epicurieni și stoici”, pe când S. alege cuvintele după alte repere culturale, venind cu o formație diferită: autorul român raportează limbajul la un umanism „oriental și bizantin, extras și purificat din vechile cărți ale tradiției poporane și din întinsa literatură teologică a ortodoxiei”. E o inițiativă în care prozatorul deține întâietatea în scrisul românesc. Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]