6,198 matches
-
literaturii italiene în România. În Dicționarul Scriitorilor Români, Editura Albatros, autori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, literele M-Q, citim: „Multă vreme opera sa a stat sub interdicție, în timp ce omul a cunoscut duritatea regimului de detenție din închisorile comuniste. Umanist cu o temeinică formație de istoric și suflet de militant romantic,autor al unei întinse opere (deși neterminată), specialist reputat în domeniul său, a prelungit pînă spre zilele noastre imaginea cărturarului român din celălalt veac.” Ca un „spirit de largă
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
cum epistolarul de față are ca temă centrală tocmai împlinirea în filozofie, merită să-i precizăm nuanțele. Pentru Gabriel Liiceanu a te împlini în filozofie înseamnă a parcurge două etape distincte. Prima e cea a instrucției draconice după un tipar umanist de formație clasică: însușirea limbilor filozofiei, exegeza făcută pe surse originale, traducerea cîtorva texte celebre - într-un cuvînt, disciplină dură în numele unor exigențe care nu se negociază. Cine le suportă trece mai departe, cine nu le suportă rămîne a se
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
lui Fernando Pessoa, în traducerea lui Dinu Flămând (Editura Humanitas Fiction), remarcînd că, în cel de-al zecelea an în care se acordă, Premiul Cartea anului a stabilit tipicul de-a nominaliza sau premia, în ce privește traducerile, opere fundamentale ale culturii umaniste universale. Astfel, dintr-o piață editorială care s-a arătat generoasă cu traducerile și în anul 2011, Opera poetică a lui Pessoa s-a ales aproape de la sine drept un candidat cu totul demn de-a sta alături de traducerile nominalizate
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
hiperspecializați sau moștenitori înscriși la cursuri de management, dar mai ales o armată nouă, de cronicari ai teoreticienilor, istoricii culturali ai Franței contemporane. De la Antoine Compagnon la François Dosse, Michel Winock, François Cusset, Roger Chartier, Pierre Bourretz, Marc Augé, noii umaniști francezi au început travaliul de analiză pe ceea ce la biblioteca națională se numește inscriptions occidentales - recente -: noul tezaur modern e pregătit de vizită. Revenirea la faimoșii ani 1960 nu e însă doar o dovadă de lapsus de producție metaculturală. În
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
într-adevăr, la mare preț la oamenii simpli: găsesc totul într-o formă dispersată, ceea ce este în firea lucrurilor, “ (p. 101) La exagerările detractorilor, Pandrea reacționează cu același nerv de exagerare: îl preschimbă pe Brâncuși într-un monstru de erudiție umanistă, ba chiar într-un stilist al limbii franceze de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
care au participat personalități de seamă din țară și străinătate, precum și un seminar de traduceri, unde au fost analizate numeroase poezii și eseuri prin prisma actului traducerii. În majoritatea capitalelor lumii se organizează întâlniri, simpozioane, conferințe, expoziții dedicate marelui gânditor umanist polonez. În luna octombrie, la Universitatea din București va avea loc în acest context Sesiunea științifică Czeslaw Miłosz în căutarea identității artistice. Campo di Fiori În Roma, la Campo di Fiori, Măsline și citrice-n coșuri, Pe jos pete de
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
care nici măcar nu e nevoie să tragi vreo concluzie. Aceste lucruri n-ar trebui, totuși, să ne ia prin surprindere. De câteva decenii, și cu un spor de viteză în ultimii douăzeci de ani, interesul pentru cultură și pentru domeniul umanist în general e în picaj. Nu mă gîndesc la vreo teorie a conspirației, dar lucrul nu poate fi străin de „vina tragică” asumată de omul alb din societățile hiperindustrializate. Ajuns la un sfârșit de ciclu istoric, el accelerează procesele care
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
un proces plănuit de forțele retrograde de multă vreme: generalizarea sentimentului de dispreț la adresa „umanioarelor.” Nu mai miră pe nimeni când o publicație precum The Chronicle of Higher Education, care ar trebui să fie un promotor entuziast tocmai al domeniului umanist, nu obosește să-i averizeze pe eventualii doritori să urmeze o carieră în acest sector la ce riscuri se supun. Publicat în urmă cu vreo doi ani și jumătate, articolul „Graduate School in the Humanities: Just Don’t Go” continuă
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
a cuprins zona academică, îndeosebi după declanșarea crizei economice mondiale. Partea proastă e că autorul, Thomas H. Benton, face o descriere corectă a situației în care se înscrie cel care dorește să îmbrățișeze în Statele Unite în acest moment o carieră umanistă, de la taxele aproape prohibitive, la dificultatea de a găsi un loc de muncă stabil. Firește că ar fi trebuit făcută și o analiză a cauzelor care au dus la tragedie - o tragedie care, dacă e să-i credem pe profeții
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
fi trebuit făcută și o analiză a cauzelor care au dus la tragedie - o tragedie care, dacă e să-i credem pe profeții „progresismului”, va culmina prin eliminarea totală din zona academică, și cu precădere a studiilor doctorale, a disciplinelor umaniste. Prin lărgirea fisurii făcute de corectitudinea politică se va ajunge, așa cum se vorbește chiar în aceste zile, la o structură a universităților americane în care sectorul umanist își va găsi doar cu greu locul. Sau, mai bine zis, nu și
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
eliminarea totală din zona academică, și cu precădere a studiilor doctorale, a disciplinelor umaniste. Prin lărgirea fisurii făcute de corectitudinea politică se va ajunge, așa cum se vorbește chiar în aceste zile, la o structură a universităților americane în care sectorul umanist își va găsi doar cu greu locul. Sau, mai bine zis, nu și-l va găsi deloc. Prioritățile sunt clar delimitate: universitățile respectabile se vor concentra pe zona business-ului, a științei și cercetării științifice, a dreptului și a sănătății
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
tematice pe care și-a hotărît-o Olga Morărescu- Mărginean. Văzuse în America muzee și colecții bogate în impresioniști, ca aceea a celebrului actor născut în România, Edward G. Robinson. Ultimul lui film, dealtminteri, Soarele verde, îi configura rolul unui bătrîn umanist pierdut într-o lume a viitorului, inaptă pentru valorile de umanitate, care se lasă « sinucis» proiectîndu-și imagini de natură, în sunetele Simfoniei Pastorale. Binomul astfel constituit, de multă vreme, - priveliștile firii și construcția sonoră beethovenian complexă - traversase, trebuie spus, o
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
citit cu mintea deschisă și au asistat la colocviile Penser l‘Europe pe care, de un deceniu și mai bine, le patronează, știu însă că acest apărător de ariergardă al „Europei națiunilor” într-o epocă sedusă de regionalisme, e un umanist european de sensibilitate francofilă, cu proiect național și viziune universalistă bine articulate... Chiar dacă nu-i împărtășesc toate judecățile despre calitatea detractorilor săi, îi împărtășesc fondul atitudinii cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în convorbirile cu Andrei
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
produsă în natura lor ca pe o lamentație perceptibilă, lacrimae rerum” (p. 43). Este și durerea poetic resimțită de Ioan Petru Culianu față de pierderea ireversibilă a capacității fantasmatice, ce fusese în Renaștere una esențială, situată în același plan cu vocația umanistă, iar nu o simplă abilitate aberantă și marginală.
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
evocări ale atrocităților fasciste sau comuniste. Insistența prea vocală asupra uneia, observă Norman Manea, echivalează, în prea multe cazuri, cu pledoaria pentru cealaltă. Ceea ce nu înseamnă, totuși, că particularitățile lor nu merită puse în relief: „Comunismul propunea un ideal generos umanist, de largă audiență, și utilizează o duplicitate strategică variată, mai subtilă, ceea ce explică, poate, măcar parțial, vârsta sa deja venerabilă și forța incomparabilă de penetrare. Nazismul a fost în acord cu sine când a făcut ceea ce a făcut, cei care
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
fiindcă prin arta sa, „Creangă este profund implantat în etosul popular”, miezul apartenenței sale. „În acest genial scriitor popular trăiește conștiința unei mari culturi, la care participă și spre care se întoarce cu o admirație și încredere vrednice de orice umanist european.” La fel cum umaniștii Renașterii se adăpau la izvoarele culturii clasice, greacă și latină, tot așa Creangă recurge la „izvoarele milenare ale folclorului”, de unde extrage „după necesitățile creației sale, răspunsurile consacrate ale înțelepciunii populare”, geniul nefăcând decât să profite
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
este profund implantat în etosul popular”, miezul apartenenței sale. „În acest genial scriitor popular trăiește conștiința unei mari culturi, la care participă și spre care se întoarce cu o admirație și încredere vrednice de orice umanist european.” La fel cum umaniștii Renașterii se adăpau la izvoarele culturii clasice, greacă și latină, tot așa Creangă recurge la „izvoarele milenare ale folclorului”, de unde extrage „după necesitățile creației sale, răspunsurile consacrate ale înțelepciunii populare”, geniul nefăcând decât să profite de asemenea filon generos. Pledoaria
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
spiritului a germenilor agresivi ai auto-distrugerii. Povestea nu e nouă, cum spuneam. Noi sunt doar metodele și eficacitatea. N-am să dau exemple din agitata (dar insignifianta) viață culturală de la noi (în România, prin „intelectual” înțelegem aproape întotdeauna doar segmentul umanist). Fenomenul pare să fie universal. Și, ceea ce e mai trist, el marchează o diminuare accelerată a prestigiului creatorilor propriu-ziși în societate. Nu scriitorul, nu filozoful, nu poetul și nici măcar jurnalistul sunt personajele cele mai ascultate - așa cum s-a întâmplat în
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
de gândire pedepsită cu moartea, huliganismul comuniștilor de la Paris, acei bravi comuniști francezi, care militează pentru un înalt ideal umanitar și-și inaugurează Evul incendiind catedralele. Frumos ideal! Frumoase perspective!"9 Universalismul preocupărilor tineretului intelectual, speranța lui într-o viziune umanistă, problemele spirituale erau străine guvernanților. Dezinteresul și nepăsarea își puneau amprenta asupra "junglei culturii românești". La începutul anului 1932 un grup în frunte cu Mircea Vulcănescu, Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Ionel Jianu a format societatea culturală Criterion. Entuziasmul
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
fiindcă nu mai are de ce să se agațe în cadrul vedeniei proprii. Din această categorie face parte Dan Iacob. Detaliul bizar e că deficiența în cauză nu e defect de conformație, ci ferment înzestrat cu virtuți culturale, orice ființă cu apetit umanist fiind atinsă de o deficiență similară. E îndeajuns să constați că opusul deficienței în spirit e suficiența arogantă a filistinului contemporan: pleziristul trăind în secvențe scurte, puse cap la cap în catene de evenimente care nu culminează într-un sens
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
epoca de aur. Și încă: din ultimul deceniu și jumătate de comunism. Le-aș recomanda reformatorilor de azi să-și arunce o privire pe Legea Învățământului din 1966. Vor descoperi câteva lucruri interesante. Studiul limbilor străine, de exemplu. Locul disciplinelor umaniste în programă. Ca să nu spun că studiile clasice la facultate aveau numeroși amatori. Disciplinele umaniste sunt formatoare prin excelență, adică educative. Repet a nu știu câta oară: nu se poate face educație fără instruire. Abia când și-a dat seama
Reforma școlii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3547_a_4872]
-
reformatorilor de azi să-și arunce o privire pe Legea Învățământului din 1966. Vor descoperi câteva lucruri interesante. Studiul limbilor străine, de exemplu. Locul disciplinelor umaniste în programă. Ca să nu spun că studiile clasice la facultate aveau numeroși amatori. Disciplinele umaniste sunt formatoare prin excelență, adică educative. Repet a nu știu câta oară: nu se poate face educație fără instruire. Abia când și-a dat seama de imposibilitatea de a manipula conștiințele informate, Ceaușescu a politehnizat școala, reducând numărul de ore
Reforma școlii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3547_a_4872]
-
să nu fie predată într-un mod confesional în școli pentru că atunci ea se transformă într-o formă de îindoctrinare religioasă", a mai spus deputatul. Cernea și-a anunțat intenția modificării legii educației în acest sens, în cadrul unei întâlniri a umaniștilor din întreaga lume. Unul dintre participanți, cadru didactic în Buzău, militează chiar pentru scoaterea religiei din curricula școlară. "Este o disciplină care se predă exact cum se țin slujbele religioase în biserică. La biserică lumea se duce numai când dorește
Remus Cernea vrea să elimine predarea religiei în școli by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37288_a_38613]
-
programele liceale și universitare. Nemaivorbind că, dincolo de interesul strict filologic, orice intelectual ar trebui să-și cunoască bine limba, ceea ce nu se poate face ignorându-i rădăcinile. Andrei Cornea deplânge, la rându-i, concentrarea pe „practic și imediat”, în detrimentul lărgimii umaniste, care deschide orizonturi. Ioana Costa leagă studiul limbilor clasice de curentul slow, care ne (re)învață că viteza ucide, nu doar pe șosele: „Reperele demnității umane sînt aceleași de sute (și mii) de ani. Dacă ne simțim nesiguri, nimic nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
central al cărții lui Ioan Pânzaru, autor care și-a probat deja aplecarea spre problematici metacritice în Practici ale interpretării de text (1999), e că evită aceste două tipuri de retorică la modă, abordând frontal chestiuni arzătoare privind rolul disciplinelor umaniste în societatea de azi. Ba teoreticianul român reușește să și identifice, nealunecând decât rareori în utopism, câteva soluții de reintegrare a discursului literar într-un circuit social mai larg, fără a-i pune între paranteze specificitatea și - mai ales - fără
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]