11,058 matches
-
Te fac o Înviere la București? Violeta” S-a Întâmplat cum a vrut ea. Pe scara trenului care Îl aducea acasă a primit câteva foi de hârtie În plic pe care ea i le Întinse după Îndelungi ezitări. Avea ochii umezi. Sau i se părea doar lui. Fișe de lectură, Însemnări, zi-le cum vrei tu, din posibila mea lucrare de diplomă: un proiect utopic, mai bine zis. Le-am făcut după câteva tablouri din colecția doamnei Ster, a adăugat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai erau strigătele, aceleași În toate limbile pământului și reacțiile cutanate. Trupul lui Janis era sensibil ca o bandeletă de turnesol: când albastră În mediu bazic, când roșie În mediu acid. Seara Îi găsea tot În pat, unul lângă altul, umezi și catifelați ca ciupercile după ploaie, fumând din aceeași țigară, bând ultimele picături de Teacher's dintr-o sticlă cumpărată de Klaus de la un shop de hotel, și ascultând la nesfârșit același cântec al lui Janis Joplin, Cry baby. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care ea se scufunda cu nepăsare, așa cum se scufunda și Grațian În lumina rece a Nordului, și cum se scufunda Flavius-Tiberius În peșterile umede din Munții Apuseni. În Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali ai Revoluției și câteva prostituate din Piața Carolina, În orele lor de odihnă. În total, vreo 50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora. Lui, În nici un caz. Nici mâncarea noastră nu era mai prejos de cea a lui Márton Margit. În timp ce domnul Tobă rula În deșert, ei hoinăreau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în living când - bum bum bum bum bum - o palmă ce lovea în ușa de la intrare mă făcu se tresar și să simt furnicături în tot corpul din cauza șocului. Am întredeschis ușa și prin crăpătură dădu buzna înăuntru o pală umedă din aerul ploios al serii. Afară stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90. Harrison Brodie, St. Mary’s Road nr. 102. Steven Hall, York Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă depun și să alunec precum nămolul, să mă-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi. Mi-am umplut plămânii cu aer și apoi l-am lăsat să iasă - încet, umed și aburit. Am făcut un pas hotărât, dar grijuliu în spate, împotriva voinței apei. După ce mi-am echilibrat poziția un moment, am mai făcut unul și apoi încă unul. M-am întors încet, foarte încet și foarte atent, și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pelerina îmi era încă udă din cauza aversei de noaptea trecută, dar tot o luasem pe mine. M-am ghemuit, mi-am tras bine gluga pe cap și mi-am băgat mâinile în mâneci. Nimic nu e vreodată nemișcat, spunea răsuflarea umedă a vântului care mă învăluia, nu ai cum să te ascunzi de asta. Cred că în lume încă mai există un bloc mic din tăcerea primordială. De la 3 la 5 noaptea - o ultimă sălbăticie naturală, tot mai mica Antarctică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi asum nici un risc și tu nu aveai nici un motiv să ai încredere în mine. Așa că... — Așa că, chiar și după ce te-ai culcat cu mine, ai continuat bine mersi cu minciuna? — Prea bine. Acum, ochii lui Scout erau încinși, luminoși, umezi. Mă se păru că ceva vital se scurgea din ea, ceva limitat și minuscul și care nu putea fi înlocuit. Voiam s-o țin în brațe și să împiedic scurgerea, dar voiam și ca ea să sufere, să sufere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
frumoasé era Sophie! CÎmpul era galben-portocaliu și era tot timpul ziué, si era soare. Céci Sophie era micé și obosea mergînd, adormind Întotdeauna Înainte de asfințit. Ea se trezea cînd soarele se vedea jumétate din florile galbene și portocalii, care erau umede și respirau un abur récoros. Tatél ei o ducea pe umeri și ea dormea, Încolécindu-i capul cu mîinile ei mici, slobozind un șuierat plécut. Numai tatél lui Sophie vedea noaptea, ea n-o vedea. Ea Își béléngénea sandalele micuțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dealul. Însé așa se vedeau atît de bine! Așa cum le cunoaște Șasa dintotdeauna, de la Înélțimea acestei buturugi. Șasa Își sprijini coatele pe genunchi și stétu așa mai multé vreme, pe urmé se sprijini cu palma de pémînt și vézu cé-i umed. Începea sé nu mai fie atît de cald. Soarele de la amiazé parcé mai slébise și vîntul, care pérea mai Înainte cald, acum parcé se mai récise. Era Însé plécut și luminos. Un nor mare se Împréștia deasupra lui Șasa. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai sus și decît dealul, aproape de nori. Poate dacé ar fi fost Sonia aici, s-ar fi așezat cu el pe buturugé. Iar dacé n-ar fi Încéput, s-ar fi așezat amîndoi pe iarbé. Chiar dacé ar fi fost umed și ar fi fost rece, ar fi stat amîndoi și s-ar fi gîndit la ceva. - De ce ard oamenii frunzele și iarbă și nu le lasé În grédiné? - Pentru cé În grédiné se mai nimeresc și pietre, si bețe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta Iordan, cu umeri zvîcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
avînd speranța asta (de la Mancha) c-o să apară? Dar n-a fost dragostea mea o așteptare a ce n-a fost? Tare-s într-o stare neagră, Tano. Fără tine ar fi mare plictiseală în grădină. Mă privește cu ochi umezi, serioși și prietenoși. Cîinii au darul recunoscut de-a simți tot. De-a ști ce li se întîmplă stăpînilor. Mie, o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-o săptămînă, cînd "fiecare zi i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi un vals brilliant". Cristoase, de ce nu pot atinge ca tine clapele pianului? N-am învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e din cauza ta. Dimpotrivă: "Ce marmoră neagră, funerară am în brațe!" Asta auzeam în camera cu tavan jos, împodobită cu o lustră de care mă loveam mereu cu capul. Neputința lui de-a mă iubi. Eram înfricoșați amîndoi, cu mîinile umede, gata s-o luăm la goană. Aluneca peste trupul meu, pe deasupra mea, ca rîul fugind peste pietre, deși mi-aș fi spart carnea pentru el. "Ei, sexu-i altfel în filme, comenta Iordan, după eșecul îmbrățișării. Ai ce-ai dorit, Dințișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am fost în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea j din botucul umed, asezonat cu ochișorii apropiați, de maimuțică) în cercetare cu azutorul lui. O mie de mulțumescuri nu-s de-azuns". La mijloc erau curbele ei ispititoare, de-i pocneau lui Mistrie siguranțele ca la aerotermă. Cu bubuială mare cînd soțul Violetei l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi cu broaște. Copiii ei, la fel ca cei ai Babei Dochia, au fugit până la urmă de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din dosarele ce lâncezesc nerezolvate pe masă, adaugă ea îngrijorată. Dacă este posibil să intre numai pentru câteva minute!? Domnul este foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a Okurinei. Și în timp ce compune un refuz plictisit din mâna stângă, un glas înăbușit de ventriloc tună din adâncurile ființei lui, spre stupefacția secretarei și a lui însuși. Să intre! Desigur... Câteva secunde mai târziu, un domn distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cruci masive de lemn, frumos încrustate în argint, atârnate de gât, au pătruns la mine în colibă. Trebuie să fie fundamentaliștii, mi-am zis, privind lamele tăioase care se prelungeau în crucile ce străluceau splendid în razele proaspete și încă umede de lumină ce penetrau printre nuielele legate cu stuf ale colibei mele. S-au năpustit asupra mea cu vigoare și au înfipt crucile toți trei în același timp în inimă sau, în sfârșit, pe unde au crezut ei că stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile ei de dor cu rimă împerecheată. Nu discutau niciodată despre viețile lor dincolo de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic de mână sau înlănțuiți. Ocolesc careul cu cele patru efigii fără să se oprească, totuși niciunul nu transgresează acele linii aproape imaginare. Naiba știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care ochiul cu greu încearcă să le suprapună spre a-și forma o imagine. Și materia lor fragilă și friabilă, asemănătoare nisipului, era translucidă până la transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]