1,704 matches
-
pe alții și apoi zdup, la carceră cu noi! Totul e cine scuipă primul. Îți voi spune un mare secret, dragul meu. Nu aștept Judecata de Apoi: ea are loc în fiecare zi. Nu, nu-i nimic, tremur puțin din pricina umezelii ăsteia blestemate. De altfel, am ajuns. Stau aici. Luați-o înainte. Dar mai rămâneți, vă rog, și intrați cu mine. N-am terminat, trebuie să continui. Să continui, iată lucrul cel mai greu. Știți, de pildă, de ce l-au răstignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vezi relatările lui Bucur Stănescu în caietele Din documentele rezistenței nr 3). Papadima remarcă un fenomen general: ”visam cu ochii închiși, cântând doar în gând colindele”... De Sfintele Paști în Jilava, fostul fort nr. 13, la 12 metri sub pământ, umezeala era continuu-prezentă și deținutul-scriitor prezintă culoarele sumbre, soba ”godin de pe vremea burgheziei”, rece și iarna, becul ”chior”, camerele vechiului Reduit (centru strategic al fortului 13) “erau croite cam pentru 60 de oameni fiecare”. La sosirea scriitorului, erau ”cam câte 160
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape. Să mai citim o dată din lecția de viață a Călătorului prin vâltoarea vremii: Deși vremea e posomorâtă, cu ceață densă și umezeală pe măsură, în casa mea e lumină, e bine, e relaxant și frumos. Păstrez o anumită ordine a lucrurilor și a stilului meu de viață, fapt ce mă scutește de urât și plictis. Nu las loc gândurilor sumbre să-și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să înșir câteva mii de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de vecinătatea unui râu, de înălțime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Verile și toamnele petrecute pe Calea Secii m-au făcut expert în studiul luminii și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure că nu sunt nicăieri întreg. Am copilărit între bărbați care băteau cu pumnul în masă, la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. Țin minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în care fusesem aruncat. Devoram
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mea. Ceea ce n-am prevăzut a fost că mă voi plictisi după o singură zi. A trebuit să născocesc un pretext ca să pot pleca, mai ales că ploile mă obligau să rămân în casă, iar aerul se îmbibase de o umezeală rece. Și n-a fost singura oară când mi-am scurtat șederile, și așa rare, cu sentimentul că aș putea să petrec oriunde, la țară, o vacanță de câteva săptămâni. Nu, însă, la Lisa unde compar tot timpul, involuntar. Cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pînă și Guadalupe se uită la ei surdă, pesemne crede că mai trebuie să mestece În oala ei ca o căldare și poate de aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-un smoc de firicele muiate În ceai tocmai În clipa cînd Julius se uita spre el, dar n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de argint, se sprijini În palme pentru a simți răcoarea frumoasei zile de toamnă și răcoarea nu era propriu-zis frig, nici frigul nu era umezeală, fiindcă aici Începeau manșetele lui de mătase și ceva mai Încolo Celso Împodobise masa cu o fructieră Încărcată cu toate culorile, asupra căreia ochii lui se opriră timp de o clipă, portocalele, smochinele, fructele de mango, pentru a ricoșa Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unui felinar. Se sărutau disperat, spri jiniți de câte-o fațadă de bloc vechi, pătrundeau în holuri întunecoase și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și dulceața și intimitatea trupurilor ado les centine. Nu mai avură, întreaga iarnă, ocazia să facă dragoste: mătușile (ca și porțelanurile) păreau să se multiplice în casa lui Ingrid de la o săptă mână la alta. În vacanța de iarnă, Ingrid
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noapte de noapte, de grosolanele lor unelete de-mpere chere? Când dragostea, erotismul, pornografia, atin gerea sfârcurilor și descleierea buzelor cu degetele și cu limba sau doar cu răsuflarea înfierbântată se legau atât de evident de jocul de curbe, cute și umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea acum pe cearșaf, cu picioa rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
decât adevărul, că e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea crede că el e capabil să spioneze, pentru asta... Dar, n-apuca să-și ducă gândul până la capăt, că... Și-apoi, din nou, la izolare!... Adică la umezeală, frig, nemâncare, coșmaruri și, din nou, interogatorii nesfârșite, nespus de crude, ucigătoare. Cinci ani. Pe urmă... Ușa celulei s a deschis (minune mare!, nemaiîntâmplată!) și doi gardieni i-au făcut semn cu pistoalele-mitralieră ce le purtau la piept să se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la căminu’ cultural, nu tovarășu’ președinte și nici tovarășu’ secretar, care acuma își cere iertare dă la mine...?!” “Ei, lasă, treacă-ți mânia...” “Păi, da, sigur! Să-mi vie să cânt și să joc, nu?! Io am zilele numărate de umezeală și frig, dă foame și bătaie, și ei...” “Ai dreptate să te superi, da’, vezi?, noua politică a partidului și a țării n-o să mai permită asemenea abuzuri, asemenea încălcări ale legalității noastre socialiste. De aceea am venit la dumneata
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
malul apei. Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului se întinde orașul cu ferestre opace, șine de tramvai fără țintă, străzi fără verdeață. Privesc către celălalt mal, dar nu-l mai văd aproape deloc. Mi-am imaginat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute de ani, a început cînd primii piloni au fost înfipți în mîl și saturați de umezeală. Dar nu m-ar surprinde dacă iarna aceasta ar fi ultima, dacă buba ar plesni acum și întreaga terasă cu toate amintirile sale despre plăceri și păcat, s-ar bălăbăni înainte, încet, într-o mișcare lentă ca în filmele moderne
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pînă la primele etaje ale clădirilor înconjurătoare, dar acestea păreau enorme și bogat ornamentate, iar lumea se adăpostea între pilaștrii fațadei. Niște statui acoperite cu funingine erau dispuse în jurul unei coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
învețe lîngă foc cu buzele strînse. Brusc Thaw sări, țipînd ascuțit: — Ah! Ah! Ah! Desenase cu cerneală impermeabilă pe hîrtie tare. Fusese convins că laptele căzuse pe o parte uscată a tabloului, dar nu se uscase complet și acum, cînd umezeala se evaporase, o pată cenușie se lățea pe mijloc. Nu se așteptase la asta. Se întoarse spre Ruth, cu gîtul lungit spre ea și balansîndu-se un pic la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care zăngăni ușor și din care se prelinseră picături cafenii. îl aruncă și începu să-și scuture nisipul din păr. — Probabil că l-ai lovit cînd ai căzut. Ar fi bine să-ți scoți și hrana, o să se strice din cauza umezelii. Nimic nu o putu convinge să se atingă de mîncare, așa că i-o scoase el, desfăcu ambalajul îmbibat de apă și o reîmpachetă în propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poștă, dacă nu ați primit deja, un astfel de pachet. Ridică o pungă neagră din plastic. — Este suficient de largă pentru a încăpea lejer conținutul unei oale de noapte pline. Cînd este legată la capăt, este impermeabilă la miros și umezeală. Acești saci trebuie depozitați lîngă sau în lada de gunoi sau pubelă. Pentru a grăbi colectarea, lucrătorii vor fi ajutați de armată. De aceea ați văzut atîția soldați pe străzi în ultima vreme. Soldații n-au nevoie de puști pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi puneam peste cap pătura împuțită scoasă de sub șa, într-o bună zi am început să scormonesc stratul de sub mine, să dau la o parte frunzele putrezite; cam de la vreo douăzeci de centimetri adâncime frunzele roase de vreme și de umezeală au început să pară dantele, broderii și filigrane, le ridicam cu două degete spre lumina gălbuie strecurată printre crengile arborilor și le priveam minute în șir, mă răsplăteau pentru jalnica mea existență; în spațiul acela de patru metri pătrați la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând că oile suferă mai mult de umezeală decât de frig, un crescător din Noua Zeelandă și, după el, câțiva crescători din Marea Britanie le-au îmbrăcat în impermeabile confecționate din polietilenă. 10. Am mai rămas un timp acolo, mă simțeam bine în păienjenișul moale al pajiștii, aș mai fi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i apuce de nări cu iavașa. Copiii lui i se suiau în cap, dar caii îl ascultau, și cu ei avea oricum mai multă răbdare, le vorbea drăgăstos. Uite că acum asuda de spaimă ca un cal, deși mai-nainte umezeala ceții îi băgase frigul în oase. Ușa se deschise brusc și conu Costache năvăli afară fără să se uite la nimeni și fără să-l vadă. Petre se luă după el și, înainte ca Șeful siguranței să intre în birou
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în bezna clocotitoare de sub țărână. Dintr-odată ajunsese la gândul că oamenii sunt doar un înscris între albul de sus și negrul pământului. Cineva citea slovele, dădea pagina, muind degetul când în umezeala din gură, când în sarea pe care o lasă, de obicei, lacrimile, marea când se retrage ori sufletul când se ridică din trup. De câte ori își așeza mâinile pe obraji și închidea ochii, încercând să rămână un pic cu sine, chipul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
versul: „ai fost crud și te-ai copt“, acum pot să te iau cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti, izul putred de azalee, umezeala călduță care se ridica din pământ. Părea un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ți-am spus doar, n-avea cine știe ce spirit... Încă o linguriță de rom? Încep să cred cu adevărat că exagerezi. Apucă sticluța și turnă în ambele cești. ― În realitate, nu are cum să-mi strice o picătură, mai ales după umezeala de afară. Când am intrat în casă, mâinile îmi erau mai reci decât o bucată de gheață. Vrei un pișcot? Atunci putem strânge masa. Mirciulică rămase în fotoliu privind țintă un tablou cu cale. Vasul de argint se strâmta la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]