1,411 matches
-
pus mâna pe două scrisori, pesemne ultimele. ― Bine ați făcut. Sânt cel dintâi care mă bucur. Voi căuta să mă apropii de Mihaela, de data asta cu consimțământul dumneavoastră. Apoi, cuprins de o generozitate subită, care făcu să mi se umezească ochii, am continuat: De altfel, domnișoară Alexa, (mi-o apropiam spunîndu-i Alexa în loc de Deleanu), mă gândeam să mă însor cu ea, chiar înainte de a veni dumneavoastră aici. Dar stăteam la îndoială. Din anumite motive. Acum sânt hotărît: nu vreau o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela, înnebunită de durere, striga către mulțime ca o autentică eroină de tragedie: eu sânt vinovată, eu l-am ucis pentru că l-am iubit prea mult. Jalea care mă cuprinsese de propria-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe valea obrazului stâng, apoi alta, pe celălalt obraz. Închipuirea continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șterge ochelarii, deschide cartea și începe să le citească: „Ieșind din cetatea nepăsătoare a Betleemului, Sfânta Familie își găsește adăpost într-o peșteră care era folosită de păstori ca sălaș de vite. În Peșteră era frig și întuneric, pereții erau umezi și aici, pe un pat de fân, S-a născut Fiul lui Dumnezeu: „Nu s-a născut într-un palat, Ci într-o Peșteră săracă, El care lumea a creat, Găsit-a loc ca să Se nască!” Peșterea întunecoasă s-a
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea umezind-o și ușurînd călcarea perfectă; Își băgă atunci În apă, pînă la jumătate, patru degete și continuă să stropească mătasea, fiindcă nu era de ajuns... Acuma da. Avea degetele ude, profită de ocazie pentru a se șterge pe față, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cădere, mătasea albă a cămășii. Ea le vedea, era ostenită; Își ștergea atunci palmele de rochia neagră și apăsa din nou fierul. Începuse să obosească, soarele asfințea, și ea Își ațintea privirile la el din ce În ce mai des, dar nu vedea nimic; umezi mîneca unei cămăși, se lăsă orbită de soare, o văzu apărînd și dispărînd, venea, dar o acoperi vasul cu apă care, Într-o fărîmă din trecutul ei, acum o clipă, căzuse pe jos. Se Întreba ce-o fi cu picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
complot sinistru, înspăimântător. Dincolo de puterea mea de a iubi, se trezise în mine acum puterea de a urî. O uram pentru prefăcătoria ei, pentru șiretenia și rolul pur gratuit pe care îl interpretase. Pentru o clipă ochii mi s-au umezit, o garanție amară a sincerității mele inutile. Erau mai des lacrimi de furie pentru această femeie malefică care mă torturase, din motive de neînțeles, obligându- mă la o nemiloasă vivisecție a creierului meu. M-am întins în pat, punându-mi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în recenzii. Vru s-o roage s-o ia de la capăt. Secundele treceau, mari, albe și înghețate ca Groenlanda. Deschise gura ca să răspundă și descoperi că limba i se lipise de partea din spate a dinților. Nu putea saliva sau umezi golul înghețat și uscat din gâtlej. Orice australian de pe lumea asta și-ar fi închipuit că mestecă fier. Cuvintele ieșiră afară, dar pe bucăți, de parcă tocmai ar fi suferit un atac cerebral. Mormăi ceva despre cărțile sale care combăteau ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se văită tata, președintele acestei țări era așa de beat, Încît trebuia să-l sprijine cîte unul de-o parte și de alta cînd vorbea... că, de nu, se ducea cu capu-n jos În mocirlă! Aici se opri, Își umezi În grabă degetul mare, tuși cu mare satisfacție, se aplecă brusc În față cu balansoarul și scuipă o șuviță de salivă Încărcată de tutun În stratul Întunecat și parfumat de mușcate. — Prima oară cînd am votat pentru președinte, continuă tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Hayes și Tilden, În l880 pentru James Abraham Garfield, acel om mare și bun, zise el cu patimă, care a fost lichidat În chip atît de josnic și de brutal de atacul mișelesc al unui criminal sîngeros. Se opri, Își umezi degetul mare respirînd anevoie, se aplecă În față și scuipă din nou. — În l884 am votat pentru James G. Blaine, În anul cînd l-a Învins Grover Cleveland, zise el scurt, pentru Benjamin Harrison În l888 și din nou pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne-a lăsat să intrăm În război, să vă pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat de pietre strălucitoare, și-am trecut În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților apăreau în spate ca un șir de dinți sparți. Această priveliște îi produse lui Lanark o asemenea plăcere neașteptată, că ochii i se umeziră. Reveni în cameră și se trînti pe pat, întrebîndu-se de ce. — Oricum, își spuse, o să mă duc acolo. Munro intră printr-o arcadă și Lanark se ridică să-l întîmpine, adresîndu-i-se: — înainte de a spune ceva, doresc să vă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea încredere în Munro. — Arată mai bine decît clubul personalului, dar aerul relaxat îi făcea inima să se înfioare și ochii să i se umezească. Toți ar trebui să aibă voie să se bucure de toate astea, se gîndea el. La soare ar arăta minunat. Pentru că ne aflăm în vecinătatea ieșirii, ne-am putea odihni aici, sugeră Munro, și-o să vă dau sfaturi pentru drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîndești... Rămase cu gura deschisă, pentru că o suferință cumplită i se urca în gît și izbucni într-o serie de suspine tari, uscate, înecăcioase, ca niște icnete sau bătăile rare ale unui ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chiar adineauri jucam un joc în care trăiam toți într-un vast cimitir și ne strigam unul pe altul, fiecare din sicriul său...“ „Ghoapa mea se află totdeauna lângă a dumitale, nu-i așa ?“, a oftat doamna Gerda. I se umeziseră ochii, avea din nou acel ușor tremur în glas. Apoi și-a retras bustul dincolo de vitrină, în farmacie. „Ah thebui să plec“, mi-a spus, „am întâlnihe cu soțul meu, îl văd venind...“. Am întors capul și m-am uitat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
om. Înlocui "sunt iubit" cu "sunt stimulat de..." apoi lăsă senzația să-și urmeze cursul. Dar nu izbuti să afle ce anume simțise. Oricum, nu era o senzație dezagreabilă. Papilele gustative îi erau gâdilate de ceva dulce. Ochii i se umeziră și nu mai simți nici o încordare. În minte îi răsări imaginea unei flori, o garoafă roșie, superbă, ca acelea care creșteau pe Pământ - deci nu putea avea nici o legătură cu flora din lumea Rimilor. "Rimii" își spuse, cuprins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nume perfect potrivit. Totuși, o îndoială stăruia în mintea lui. Nu putea fi sigur. Deși ultimele senzații fuseseră, toate, plăcute, o aștepta cu oarecare neliniște pe cea următoare. Lumina rămânea tulbure și cețoasă. Deodată, ochii începură parcă să i se umezească din nou și simți o mâncărime în picioare. Senzația trecu, lăsându-l însă într-o stare de fierbințeală. Simțea că se înăbușă. - E doar o iluzie! Își spuse. Nu mi se întâmplă nimic asemănător. Se liniști. Acum nu mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înțelepciunea hotărârii sale. Când încerca să-și ridice mâna spre panoul de control a encefalostatului, nu obținea, aparent, nici un rezultat. Doar câteva senzații vagi, printre care aceea a mirosului caracteristic al cauciucului ars. Pentru a treia oară, ochii i se umeziră, dar imaginea, foarte clară, pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul uneia dintre acele clădiri înalte și înguste, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti și mai mult de corpul lui transpirat sub cămașa descheiată la nasturi și de gura lui cu gust aspru, de tutun și abdugh. Inventa tot ce nu reușea să cunoască, să cuprindă ori să dezmierde. Nu putea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicei durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu palma: L-ai pierdut ori ți l-a furat cineva. E plin orașul de bandiți! Se întrerupse brusc, roșu la față. Ionescu zâmbi. ― Continuați, vă rog. N-avem nici o legătură cu povestea asta. Probabil o firmă concurentă... Florence își umezi buzele: " Ce zâmbet are pușlamaua!" Îl amintea pe Drăghici, avocatul. Se uita la ea cum dansează pe masă și zâmbea la fel. Era tânără și nebună, îngrozitor de tânără și de nebună, inima petrecerilor. Bătea step, avea un costum de spaniolă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o sticluță. ― Dați-mi voie, domnule, să vă ofer puțin rom. L-am cumpărat pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul târnăcopului. Florence Miga își prinse tâmplele în mâini apăsîndu-și pleoapele. În curând degetele i se umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâdea în prag. Chipul rotund avea o expresie veselă, părul blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]