2,785 matches
-
împrumute sume de bani de undeva, are grijă să poată restitui împrumutul într-un termen rezonabil. Din acest motiv nu împrumută niciodată sume de bani exorbitante, ca să înrobească poporul. Nu îngenunchiază decât în fața lui Dumnezeu și nu cerșește, nu se umilește în fața nimănui. Sfântul Nil Ascetul se adresează celor din România urâtă de azi cu următoarele cuvinte: „Noi însă, când ne aflăm în vreo trebuință oarecare, alergăm după cei bogați ca niște căței care mișcă veseli din coadă în jurul celor ce
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
străbate spațiile fără frontiere. Chiar și din câteva flăcărui, din câteva luminițe, se poate aprinde rugul Iubirii, rugul Duhului Sfânt. E de ajuns o scânteie, un zâmbet, un gest, o privire. Gura Duhului Sfânt: Ministrul Cuvântului. Cu cât oamenii mă umilesc, cu atât Duhul Tatălui mă înalță. Cea mai bogată recoltă: roadele Duhului Sfânt. Tot ce se întâmplă în viață este însă, alegerea noastră. Duhul Sfânt este izvorul sfințeniei pentru a le descoperi oamenilor misterul minunat al vieții dumnezeiești. Lipsa de
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
gândurile i-ar fi fost cenzurate. * Dumnezeu, în bunătatea lui nemărginită, s-a îndurat de copiii sărmani și a lăsat pe acest pământ “vacanța mare”. Fără pantofi sau alte încălțări arătând ca vai de ele, fără uniforma care să te umilească arătându-ți starea materială, doar într-un pantalonaș scurt și într-un maieu, te simți egalul tuturor. Învățătorii și diriginții nu vin la gârlă să întrebe copiii ce sunt părinții lor, pentru ca la anumite răspunsuri să exclame admirativ, manifestându-și
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
ceea ce ai realizat dar simți că totuși ceva încă lipsește de vină fiind, poate, principiile dinamicii. Duruma avea nevoie de recunoașterea superiorității ființei lui iar ceilalți, preocupați de propria lor viață, îi ignorau noua sa dramă sufletească. Acționa în consecință, umilindu-i ori de câte ori se ivea ocazia, mai mult chiar își făcuse un scop din a crea astfel de situații. Cu tinerelul ăsta, cu Albert avea să se joace de-a șoarecele și pisica, o vreme, după care, dacă va mai rămâne
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Dacă în astea trei zile dai pe la școală, te zbor din liceu, te elimin! Nedumerirea tâmpă a lui Albert l-a reconfortat pe dl. Constantin. A considerat că se putea retrage cu demnitate de pe câmpul de luptă. Pentru a-și umili adversarul, pentru a-i înfrânge totalmente orice urmă de voință, i-a mai repetat: - Te zbor din școală, dacă îndrăznești să dai pe acolo astea trei zile! ......................................................................... Referință Bibliografică: VII. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Notele obținute de acesta erau parcă aranjate ca într-o apărare șahistă nepermițând atacul la rege; cu nota din teză nu avea cum să-l lase corijent pe toamnă. Fusese ceva încântător să și-l închipuie lăsându-l apoi repetent, umilindu-l așa cum o făcuse și el. Cu ochii țintă pe tabla de șah îi încolți o idee dătătoare de speranțe. Trebuia să atace cu nebunul.... * - Albert, ai grijă că ești în situație de corijența la “Rezistența materialelor”! Trebuie să-l
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
maestru, așa că i-ar denunța și i-ar ridiculiza din nou, fie ei bărbați ori femei, fie pe cei din Opoziție sau pe cei care lingușesc Puterea, i-ar infiera pentru că, sub cortina demnităților, posturilor ce le ocupă, păcălesc și umilesc Poporul Suveran. Cuconi și cuconițe de prin Parlament și guvern, niște șantajiști ce acționează ca Agamiță Dandanache, Zoițici ce n-au altă treabă decât să „facă politică”, Tipătești sclifosiți și imorali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulțumiții din Piața
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
ce „salvează” Ortodoxia. Cei ce se luptă ca să audă apoi aplauzele. < >. Ar fi fost atât de lesne, Vasile, să-l combați pe Eunomiu! Dar n-ai fi câștigat nimic. Îți știi armele. Le-ai fi folosit și l-ai fi umilit. Dar n-ai să câștigi lupta decât dată vei trăi adevărul pe care nu l-a trăit acela. Aceasta este lupta ta. Așa îi înfrângi pe eretici>>.”. Pentru Sfântul Vasile cel Mare, mărturisirea Adevărului prin viața personală, prin puterea exemplului
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
probeze, după care, predau hainele civile la magazie, pentru păstrare, până în ziua liberării. Albert are posibilitatea să-și cumpere haine noi. Dorește să arate impecabil. Nu numai o singură dată unul dintre subofițeri îl luase în derâdere încercând să-l umilească : Asta-i ținută de soldat ?! Alta nu am, să trăiți ! Subofițerul arăta impecabil. Dunga pantalonului era întodeauna perfectă. Vesonul îi era ușor cambrat iar chipiul și-l comandase după modelul purtat de ofițerii din armata germană.Ținuta îl făcea să
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
libelula zdrențuia stropii de ploaie. Macii au aprins pe portativ de aur cântecul nopții. Soarele smulge ultimul petic din haina iernii. De pânza bărcii agățat, păianjenul aprinse luna. În primăvară, cetina țese covor pentru musafiri. Umbra plopului a aprins licuricii, umilind ziua. În dosul lunii și-a pitit turturica niște melodii. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți iese din cotul apei pe-un picior de plai. Mâna de stele din inima pădurii nu
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
însă de prins nu prinsese decât o ciubotă putredă, aruncată de cine știe ce gospodar pentru că nu-i mai făcea trebuință prin ogradă. Necazul era însă altul! Bidel, șomer fiind, nu prea mai avea nici un cuvânt în casă, până și copiii îl umileau furându-i țigările din buzunar, iar faptul că se ducea din nou cu mâna goală acasă, îl cam îngrozea, deoarece nevastă-sa, care avea serviciu și aducea tot felul de bunătăți de la biserică unde mătura zilnic, nu era chiar o
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
a dansatorilor: săreau, luându-și energia de la sol, se înălțau apoi, zburau învingând forța gravitației, își frângeau armonios trupurile, dincolo de posibilitățile reale cunoscute de noi. Mișcările strălucitoare ale fanteziei, ale visului, perfecțiunii ! Cu adevărat dansul înseamnă celebrarea vieții! În numele nostru, umili spectatori, transmitem mulțumiri acestei Companii și îi dorim succes pe mai departe! Vavila Popovici, Raleigh - Carolina de Nord Referință Bibliografică: PILOBOLUS - ADF (AMERICAN DANCE FESTIVAL) / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 190, Anul I, 09 iulie 2011. Drepturi
PILOBOLUS – ADF (AMERICAN DANCE FESTIVAL) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366685_a_368014]
-
Fost-am în cer mărite însă pe Dumnezeu de fel Nu l-am zărit, nu era printre stele, fost-am singur eu." Perfid zâmbeau necredincioșii știindu-se fiind Și coate prin spatele arhipăstorului-și dădeau Gândeau cu toții că l-au umilit și chicotind Să-l vadă foarte-nfuriindu-se se așteptau. Bătrânul rămase liniștit și îi zâmbi cu bunătate Ca pe un fiu privindu-l îl binecuvântă și spuse: De nu l-ai întâlnit pe Dumnezeu aicea pe pământ, tu frate
IN MEMORIAM IURI GAGARIN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366752_a_368081]
-
mai trăiesc, rămas pe loc. Dar în țara mea iubită, istovită de-ncercări, s-au născut ca din ispită, oameni seci de cugetări. Au vândut un rai de țară, ca pe-un petic de pământ, mulți străini ce se înșiră , umilesc și graiu-ți sfânt. Vechea dragoste de țară, doar în slove-o mai găsești, mănăstiri crescute-n slavă, cruci pe datini strămoșești. Au trecut prin grele lupte, umiliți pân-la durere, jertfe, neamului aduse, vreți s-apună în tăcere..?! Glia plină de-
VREŢI SĂ APUNĂ ÎN TĂCERE?!.. de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365618_a_366947]
-
de țară, ca pe-un petic de pământ, mulți străini ce se înșiră , umilesc și graiu-ți sfânt. Vechea dragoste de țară, doar în slove-o mai găsești, mănăstiri crescute-n slavă, cruci pe datini strămoșești. Au trecut prin grele lupte, umiliți pân-la durere, jertfe, neamului aduse, vreți s-apună în tăcere..?! Glia plină de-a lor sânge, vieți, ca viață să răsară, naște spice tremurânde, neamului să nu mai piară. Și astăzi m-apasă gânduri, iar se revarsă în dureri, plâng
VREŢI SĂ APUNĂ ÎN TĂCERE?!.. de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365618_a_366947]
-
de la picior îi mai dau și eu un deget ...chiar și o mână. Fotograful și-a ars degetele cu substanțele iritării Alba îl iartă. Viclenia nu-l ajută. Caută alt cerșetor neumilit de moneda ta vociferă. Te înțeleg. Fii sigur. Umilește-ți câinele și ai să simți. Partitura e în cheia sol. Cheia victoriei. Ai pierdut majorul chiar și acordul final o ghioagă în gong. Nu știi să scoți din sunet poemul. נִסָּיוֹן עִ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
Spiridon Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-au apărut fire de nea în părul lung și mătăsos... primul atunci când m-ai trădat, al doilea când m-ai înșelat, al treilea când m-ai umilit.. Doamne, ce repede am albit! Dar nu-i nimic, că-n spuma mării acest blestem îl voi spăla și peste griul cel de gheață, din curcubeu, voi agăța un indigo fără de margini... în cartea mea, pe albe pagini, voi aștepta
NINSOAREA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361746_a_363075]
-
de sidef ce ruginesc în vânt, Cu gândul aruncat peste albastră mare În agonia prăbușirii spre pământ. Ce căzătura... Spune poetul. Ce lacrima lăcrimează peste un descânt, Unde se ascunde tot secretul Care se rupe din cuvântul din cuvânt? Mă umilesc, șoptesc o ruga, Hai taină, sfârteca un legământ, Și adu-mi în inima de slugă Cu-vantul rupt adus de vânt. Referință Bibliografica: Cu-vantul rupt adus de vânt / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul ÎI
CU-VANTUL RUPT ADUS DE VANT de PETRU JIPA în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361755_a_363084]
-
pe colegii maestrului? Stelian Plesoiu: Da, da! Nu ținea cont de funcții și vă rog să mă credeți, în casa aceea veneu oameni de foarte mari funcții și titluri. Cu cît știa că titlul este mai mare cu atîta îi umilea mai mult, prin vorbe foarte frumoase, dar foarte tăioase: “te rog să-mi iei pungă de gunoi să mi-o duci jos, te rog să-mi aduci un pachet cu țigări, te rog să ... ”, însă în felul ei a avut
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
ne ducem, peste noi au trecut lăcustele și ne-au mâncat frunzele copacului până la rădăcini, nu știm dacă mai suntem daci sau mai suntem romani sau poate cumani și ceva slavi, un ghiveci al istoriei care ne urmărește și ne umilește în fața altor popoare așa- zis alese de Dumnezeu, cine vrea să ne înmormânteze istoria noastră milenară? cine vrea să se joace cu noi de-a pitita uitând de Hamangia și de leagănul Carpaților unde s-au plămădit primele lumi ale
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
mediatică insistă pe spațiul ocupat de corupție, violență și șarlatanie, cu prim planuri de speculanți, interlopi și clienți abrutizați ai rețelelor de crimă organizată, care practică modelul prozelit al răului ca și formulă de succes! Omul cuminte este scuipat, agresat, umilit pe stradă, în tranvai, la școală, la piață, în magazin, în propria-i ogradă sau în scara de bloc. El este furat, mințit, iarăși și iarăși manipulat, înjosit și lipsit de dreptate. Omul cuminte a fost asasinat în spațiul civic
APEL-MANIFEST CU PRIVIRE LA STAREA MORALEI PUBLICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352265_a_353594]
-
minciuni și înselatorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (bătrânii), pământul și credința. Bătrânii. România îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352371_a_353700]
-
ordinea firească și bunul simț are câștig de cauză, prin artă, în fața iraționalului și agresivității societății. Doar astfel poate fi explorată lumea, iar mediul malefic, irațional, pervertitor al imaginilor „care ne bulversează, care ne incită, care ne provoacă, care ne umilesc, care ne fac să vedem în noi doar o ființă decăzută fără nici o posibilitate de salvare, de schimbare”, creând un absurd existențial, este redus la neființă. „Imaginea care purifica” “Arta, arta, aceasta este menirea ei, să fie expresia acestei căutări
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]