8,223 matches
-
sunt prietenii mei - domnișoara Pardoe și domnul Savory. Întregul hotel e pe umerii lui Kalebgian, le explică el lor. Te ocupi de cazarea noastră? Așa, da. Ai grijă să fie o cutie cu dulciuri În camera domnișoarei Pardoe. — Mă așteaptă unchiul meu, Începu să spună fără convingere Janet Pardoe, dar Myatt nici nu vru să audă. — Mai poate să aștepte o zi. În noaptea asta trebuie să accepți să fii invitata mea aici. Începea iar să-și desfășoare coada de păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt, Janet, n-ai vrea să vii cu mine la un spectacol În seara aceasta? Folosi numele ei de botez, simțindu-se acum cu totul În largul lui, căci știa că mama ei fusese evreică și că-l avea pe unchiul ei În buzunar. Mi-ar face mare plăcere, dar i-am promis domnului Savory că voi cina cu el. — Putem ieși la unul din cabaretele acelea de noapte. Dar Myatt nu avea intenția s-o lase să cineze cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâinii stângi și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o unchiul Freddy („unchiul Freddy“ fiind numele pe care Lauren Îl folosea pentru Fred Leighton, un bijutier renumit de pe Madison Avenue, care nu Îi era rudă deloc). Este foarte frumoasă, i-am răspuns. —Mă gândeam să mă Îmbrac ca Bianca Jagger și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o unchiul Freddy („unchiul Freddy“ fiind numele pe care Lauren Îl folosea pentru Fred Leighton, un bijutier renumit de pe Madison Avenue, care nu Îi era rudă deloc). Este foarte frumoasă, i-am răspuns. —Mă gândeam să mă Îmbrac ca Bianca Jagger și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
timp, râse Salome câteva zile mai târziu, când citi cu voce tare articolul din secțiunea „Căsătorii“ a ziarului New York Times. Fermă În Iran? Ce zici de un harem În Iran? Ai auzit vreodată de legea Sharia, Sophia? Faisal Al-Firaih era unchiul fostului soț al lui Salome („pe toată lumea din familie cheamă Faisal, chiar și pe fiice“, explică ea). Se pare că el era entuziasmat de această nouă soție din Occident. Între timp, Salome era entuziasmată de ea Însăși. Își atinsese scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway. Tocmai întrebase un băcan musulman unde putea găsi șunca. Băcanul, al cărui unchi călătorise la Mecca și care era ferm convins că Allah îi pedepsește pe cei care consumă carne de porc îmbolnăvindu-i de cancer, făcuse tot ce îi stătea în puteri pentru a-i da femeii indicațiile cele mai obscure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
toți demnitarii cu merite excepționale și eliminați disidenții. Zhu Yuanzhang a întărit puterea imperială și a înăbușit revoltele sprijinite de opoziție. După moartea sa, a devenit împărat nepotul său, Jianwen. Dar nu peste mult timp, acesta a fost învins de către unchiul său, Zhu Di, care a preluat tronul, devenind împăratul Ming Chengzu. În anul 1421, acesta a mutat capitala la Beijing. În timpul dinastiei Ming, deși puterea era centralizată, a căzut în mâinile eunucilor. Datorită faptului că mulți împărați ai dinastiei erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xiang Yu s-a prefăcut că nu observă. Fan Zeng i-a propus generalului său, Xiang Zhuang, să execute un dans cu sabia, ca să mai învioreze atmosfera la ospăț, cu intenția ascunsă ca dansatorul să-l omoare pe Liu Bang. Unchiul generalului Xiang Yu, Xiang Bo, care ținea mult la demnitarul Liu, a descoperit complotul și s-a ridicat să danseze și el alături de Xiang Zhuang, pentru a-l apăra pe cel aflat în primejdie. Zhang Liang, dându-și seama de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-i cercetez gâtul îndeaproape). Tovarășa Câsu nu îngăduia oricui părul mare, era un privilegiu de care-am început să mă bucur în clasa a III-a, parcă în trimestrul II, după ce pălăvrăgise cu o colegă care-l cunoștea pe unchiul meu, pe Didi (cineast, pot să înșirui la orice oră din zi și din noapte titlurile peliculelor la care a semnat scenariul, sunt dispus să le-arăt scepticilor legitimația lui de membru ACIN), și-i intrase ei în cap, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
închipuirea ei se adăugau probabil și trăiri din cancelarie, unde câteva vezici biliare ale cadrelor didactice ar fi suferit amarnic după premieră, chiar dacă limbile acelorași persoane ar fi găsit resurse s-o felicite. Oricum, visul nu i s-a împlinit, unchiul meu (mare iubitor de cockeri) negândindu-se nici măcar o clipă să mă lanseze în cariera cinematografică. Pe la sfârșitul clasei a IV-a, într-un moment de oboseală, de proastă dispoziție sau mai știu eu de care, în fond menopauza creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta gata să se umfle. Vara am plecat la munte, eu, ea și mama, în mașina unui unchi cu suflet de contabil, era cald, foarte cald, mie ca de obicei mi-era greață, ne-am oprit la mânăstirea Țigănești să întrerupem un pic transa mistică a străbunicii, unchiul și-a amintit din senin că fusese ofițer de intendență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plecat la munte, eu, ea și mama, în mașina unui unchi cu suflet de contabil, era cald, foarte cald, mie ca de obicei mi-era greață, ne-am oprit la mânăstirea Țigănești să întrerupem un pic transa mistică a străbunicii, unchiul și-a amintit din senin că fusese ofițer de intendență, că ținuse socoteala gamelelor, bocancilor, bonetelor, petlițelor și lopeților Linemann, a avut revelația că în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat hotărârea s-o lăsăm acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
față. Fifi a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și ură. Mama tăcea. Ar fi cazul, pe urmă, ca prietenii și amicii din Drumul Taberei, amintiți în treacăt la punctul A (Problema prieteniei și a singurătății), subpunctele d și e, să se transforme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trage acasă, ci undeva în Calea Vitan, la o femeie (știți, zicea el, știți, zic și eu) nemăritată. Mai târziu, când Matei trecuse de kilometrul trei ani și jumătate al cursei, în joia în care mama s-a întors de la unchiul ei Didi (căruia îi gătise ceva după ce tocmai îi murise nevasta), tata a cerut niște senvișuri. Mama și tata erau în divorț, cu acte în regulă și cu termene de judecată. Mama n-a vrut să facă senvișuri, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
algocalminul; atârnau ca plumbul tot felul de alte fapte, ființe și principii. Ofițerul - pe care Matei îl botezase nenea, căruia Uca (între noi, luptătorii din Rezistență) îi zicea Generalul, pe care bunicul nostru nici nu-l numea și despre care unchiul nostru, Didi, spunea ăla - încerca să-i amăgească pe frații Florian, să le slăbească vigilența în propria lor cazarmă, apartamentul 40. Iar noi, băieți fiind, deci un fel de curcani tineri, cu mărgelele, penele și instinctele noastre, nu-l lăsam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
două castroane, apoi mi-a spus, deodată, că o să mai am un frate. Înfrângerea era așa frumoasă! Ca mama. * Așa a fost să fie și nimeni nu e vinovat. Mama a plecat pe la trei să-l alăpteze pe noul Mircea, unchiul meu Ionică, doctorul, a spus că lipsește cam un ceas jumate, poate două, ca să se odihnească și să aducă altă sondă urinară, bunica mea Veronica se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noul Mircea, unchiul meu Ionică, doctorul, a spus că lipsește cam un ceas jumate, poate două, ca să se odihnească și să aducă altă sondă urinară, bunica mea Veronica se închisese în camera ei ca un altar și se ruga neîntrerupt, unchiul meu Didi, al cărui nume e încrustat pe cantul unei mese de la cabana Omu (alături de-al fratelui lui și de un an, 1935), plângea stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era mic și era la Uca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scenă de ființe zvăpăiate, care numai ca ieșite din sicrie nu arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate păpușile au suflet, ca Pinocchio, alții luau de bună părerea lui Gigi Maimuță, care, având un unchi mașinist, la circ, văzuse cum animalele se mișcă, respiră și fornăie nu doar în timpul reprezentațiilor, ci și la menajerie. A trebuit să organizez un fel de excursie, eram cinci sau șase băieți de pe aleea Băiuț, mama ne-a plimbat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
coborât macaronari sosiți în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să-și fi lăsat viorile, acordeonul și țambalul cine știe pe unde. Erau mătușile și unchii lui Giani, veniți să salveze ce se mai putea salva. Dup-aia, Giani a continuat să fredoneze melodiile lui Toto Cutugno și Celentano, iar mie a continuat să-mi curgă sânge din nas, oricând și oricât, din senin. Îmi curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar putea aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK, zise, cred că se poate face ceva. Din câte știu din fișa ta, ai un unchi sau văr de gradul doi în America. Trebuie să faci o cerere de reîntregirea familiei și vorbesc eu cu cine trebuie ca să ți-o aprobe. I-am mulțumit răsuflând ușurat. - Cu plăcere, zise. Aprobarea pentru America va veni în patru-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pierduse o capră. Acesta recunoscuse că adormise sub un copac când ar fi trebuit să păzească turma și spusese că-i pare rău c-a lăsat capra să plece de capul ei. Ce sens are, s-a întrebat ea, ca unchiul băiatului să-l bată cu un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-a existat. — Oare o fi în sat cineva care ar putea să mă ducă acolo? se interesă Mma Ramotswe. Mma Tsbago se gândi un moment. — Mai sunt câțiva oameni care au lucrat acolo, zise ea. Un prieten de-al unchiului meu a lucrat acolo un timp. Am putea merge la el să-l rugați. Merseră întâi la casa lui Mma Tsbago. Era o casă tradițională botswaneză, construită din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe. Am inventat-o. Dar asta nu înseamnă că n-am dreptate. Mma Makutsi se simți în al nouălea cer când porni să rezolve primul ei caz. Nu avea permis de conducere, așa că fu nevoită să-l roage pe unchiul ei, care condusese pe vremuri un camion guvernamental, iar acum era pensionar, s-o ia cu vechiul Austin pe care-l închiria, odată cu serviciile sale de șofer, la nunți și înmormântări. Unchiul fu extrem de încântat să participe la așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
conducere, așa că fu nevoită să-l roage pe unchiul ei, care condusese pe vremuri un camion guvernamental, iar acum era pensionar, s-o ia cu vechiul Austin pe care-l închiria, odată cu serviciile sale de șofer, la nunți și înmormântări. Unchiul fu extrem de încântat să participe la așa o misiune și își puse, cu această ocazie, o pereche de ochelari cu lentile fumurii. Porniră dis-de-dimineață spre casa de lângă măcelărie unde locuiau domnul Badule și soția sa. Era un bungalou destul de dărăpănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu vedea de ce n-ar parca o mașină acolo; era un loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să coboare dintr-un autobuz rablagit ce se apropie gonind haotic dinspre Francistown Road. Unchiul era până peste poate de încântat, așa că-și aprinse o țigară. — Am văzut așa ceva în multe filme, spuse el. N-am crezut, însă, că o să stau și eu la pândă chiar aici, în Gaborone. — Meseria de detectiv particular are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]