1,003 matches
-
Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau agale, atrăgătoare frumusețe, blîndețe a unei capcane mortale... Îi văzu pe cei doi scafandri care ieșeau din apă la cîțiva metri mai departe și care Îi adresară un gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de un gri pur. El Însă Înainta, fără șovăială și fără grabă; știa că la câțiva metri sub tălpile lui curgea un râu subteran și că pașii Îl vor duce inevitabil, din instinct, de-a lungul râului. În jurul lui, ierburile unduiau În bătaia vântului. La trezire se simți vesel și activ, cum nu mai fusese de când părăsise laboratorul, În urmă cu două luni și mai bine. Ieși În oraș, o luă pe bulevardul Émile-Zola, se plimbă pe sub tei. Era singur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întîmplă aici ? Ce e cu ei aici ? Nu le-am spus nimic despre Ziua Angajaților În Familie. Știu sigur că nu le-am zis. Categoric. — Bună, Emma ! spune Kerry cînd ajunge lîngă mine. Ce zici de costumul meu? Se unduiește demonstrativ și-și pipăie ușor peruca blondă. — Tu cine ești, scumpo ? spune mama, privind nedumerită spre rochia mea de nailon. Heidi? — Eu... Mă frec pe față. Mamă... ce-i cu voi aici ? Fiindcă eu... adică, am uitat să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
E rămas de atunci, de la Ceața Adâncă: doar ucigașul o să găsească drumul. Pricepi? - Întrebă ea și se aplecă spre mine. Așa... Și vrei să-mi Învăț femeile să vorbească așa cum tu n-o să vorbești niciodată? - Întrebă ea dintr-o răsuflare, unduind cuvintele mai frumos decât oricine altcineva care Îmi mai vorbise vreodată. - Așa trebuie. Moru spune că doar așa se vor așeza lucrurile la locul lor. Că numai așa, oamenii și femeile o să poată să stăpânească. - Asta spui tu, nu Moru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe lângă voi. Uite... Ca să nu crezi că vorbesc În vânt... Deșertul! - Întinse el mâna spre Miazăzi. Soarele scosese creștetul din pământ. Gerul Începea să se Înmoaie. În fața noastră, cât vedeai cu ochii, se Întindeau dune de nisip galben și roșu, unduindu-se peste coline și dealuri. Cât despre lumină, ziceai că nu iese din soare, ci chiar din adâncul nisipului. - Eh, mare Încredere am În tine, măi Krog, măi, căci altfel nu te aduceam să vezi apa noastră ascunsă. O luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
priceput iute ce vroia să spună acest cuvânt, căci despre vise puteau să ne Învețe foarte multe. După mai multe zile de mers, mărunțeii ne scoaseră din pădure. În fața noastră se așterneau dealuri molcome, acoperite cu ierburi Înalte, care se unduiau la nesfârșit către Miazăzi. M-am grăbit să mă cațăr pe dealul cel mai Înalt, doar-doar aș vedea puntea de pământ care o lua către Apus, dar n-am zărit decât un țărm Îndepărtat, Întinzându-se drept spre Miazăzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață, pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest fel tot orașul se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie să facă nimic, doar să fie atent. Huhurezul ciulește urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asfaltase cei treisprezece kilometri de drum de la ferma de struți până la crama sa de pe Dealul Coțofenii. Mai rămăseseră bani și pentru o deplasare în Africa de Sud, unde cumnata primarului deschisese o reprezenanță comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind, ca și cum ar mai fi dansat la pieptul părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aș fi mulțumit să iernez la Xuhe, de pildă, ignorând cu ușurință vibrația aerului și sunetul exploziilor de manevră ale bazei de MIG-uri. Oamenii - destul de rari. Dar prea multe animale! Mult prea multe. La Xuhe aveau iepuri. Pădurea se unduia în vânt și scuipa regulat câte un ghemotoc alb care o lua razna pe câmpuri, se strecura pe cub poartă, intra în pagodă, se oprea, mustăcea. I-am întrebat pe frați, așa cum urma să-l întreb și pe Gongku, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se profila la o distanță considerablă, ca un triunghi lătăreț pe care apa scursă de pe ochelari îl făcea să freamăte. — Hai repede, vino, strigă cineva. Fiona. — Imediat. M-am scufundat și am simțit cum părul mi se ridică și se unduiește ca o iarbă de mare. Peisajul se făcuse acum albastru, iar Fiona zbura către mine cu părul vâlvoi. Ceilalți, deveniți niște forme șterse, coborau într-un ritm susținut. Bulele de aer îmi ieșeau din aparat, îmi gâdilau obrazul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l ușor în timp ce clătina din cap. Bătrânul a încetinit brusc și, împingând cu mare delicatețe căruciorul, s-a ascuns în spatele unui stâlp. Eu m-am refugiat după o mașină. I-am văzut sărutându-se scurt de opt ori. Magda se unduia și-l mângâia, dar Andrei s-a desprins din sărutările ei în cinci cazuri din opt - am numărat - bolborosind niște fraze pe care nu le-am auzit clar. Cred că-i spunea cât e de obosit și că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
drăguți? Silueta ei diafană anula toate presupunerile legate de destinația reală a rochiei; reușea să nu pară pe punctul de a răsări în miez de noapte pe străduțele din spatele stației King’s Cross să-și facă veacul sub un felinar, unduindu-și șoldurile în fața mașinilor în trecere. — Când se publică articolul? zise Janey, pe care o cam suspectam că o place pe Violet. Janey se înviorase în mod vizibil și nu puneam lucrul acesta pe seama șampaniei. Ea nu bea decât vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pentru a-și Începe ziua de lucru; celălalt se afla În drum spre serviciu la spitalul ce ocupa o Întreagă latură a vastului campo deschis. Pe apele lagunei trecu alene o barcă mică și vălurelele pe care le iscă se unduiră pe canal În sus și se jucară cu cadavrul, Împingându-l Înapoi spre zidul debarcaderului. Pe când clopotele băteau ora cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Alice, atentă la costumul ei crem, i-a fost recunoscătoare pentru acest gest. Pe măsură ce băutura gazoasă îi inunda stomacul, în capul lui Alice se instala o senzație calmă și învăluitoare. Se făcuse un foc de tabără, iar flăcările acestuia se unduiau pe fundalul apusului din ce în ce mai profund, ca un steag purpuriu zdrențuit. Alice i-a zâmbit lui Jake și i-a întins paharul. Dar mâna care ținea sticla a ezitat. —Nu te simți terminată? a întrebat-o el pe Alice. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca stimulent. Deși poate că expresia de glumă tradițională nu era cea mai potrivită, mai ales în rândul angajaților companiei Bond, care se deplasau cu mijloacele de transport în comun. — Da, bravo, Hugo, a sărit și Charlie, secretara de la Vânzări, unduindu-se în ritmul muzicii pe tocurile ei înalte. Sau, și-a spus Hugo, era posibil ca ea să fi încercat doar să-și păstreze poziția verticală. Charlie nu mânca aproape niciodată și de aceea nu prea rezista la băutură. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei matinale. —Bună, Laura, a răspuns Hugo înțepat, scuturându-și agitat picioarele prinse în capcană. Ce mai faci? Mult mai bine acum că te văd pe tine, sexosule. Au trecut secole. Laura și-a unduit șoldurile către el. Ce caută un tip superb ca tine într-un loc ca ăsta? — Încearcă să plece, a zis Hugo enervat, scuturându-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu, făcut bucle, puțin ridicat în părți, cu ochii ei albaștri, strălucitori, cu gura ca o mură, arăta ca o prințesă ruptă din poveste. Preotul îi binecuvântă. Le ținu slujba de logodnă și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
foarte bine. Chipul său luminos, cu zâmbetul pe buze, ochii albaștri care străluceau în bătaia soarelui, (parcă tot cerul se oglindea în ei) părul lung, șaten, prins într-o parte cu o agrafă iar în cealaltă îi cădea pe umăr, unduindu-se atunci când își mișca mâinile sau capul, toate, au făcut ca Alexandru să exclame: - Ce frumoasă ești! Se apropie de ea, îi luă mâna și i-o sărută. Gheorghe ieși din bucătărie să îl salute. - Bine ai venit pe la noi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Înalte și largi, miroase a foc făcut În sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză Adina Dabija 24 de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de-vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curățĂ inima. Dar și mai bine curățĂ inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la Întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins În pânza nopții. În fundul grădinii e o fântână cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de- vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curăță inima. Dar și mai bine curăță inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins în pânza nopții. În fundul grădinii e o fântână cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam aprins la față, dar bucuros. Îl cercetară despre mireasă. El ceru un pahar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-o parte, și pe alta. Hoțomanul o lăsa oleacă, se unduia peste ea, o cuprindea acoperind-o cu trupul lui mare și o răsucea încet. Se strecura apoi dedesubt, ținînd-o răstignită între gheare. Se amestecau zvâcnind și stropșindu-se. La urmă, o ducea moale ca pe-o treanță până la marginea streșinii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uneori mistica de imbecilitate, cu diferența că în nesfârșitul gol al misticilor se agită o tendință secretă de înălțare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioților este o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea. Nimic nu unduiește deșertul monoton al imbecilității și nici o culoare nu însuflețește clipa veșnică și zările ei moarte. Putința de a fi vesel printre oameni, și mai cu seamă când te stânjenește și privirea unei păsări, este unul din secretele cele mai ciudate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]