1,889 matches
-
Există un text vechi din secolul al XIII-lea care descrie principiile Tai Chi-ului (Tai Chi înseamnă „marele pivot“, un fel de axis mundi în filosofia daoistăă, iar primul principiu este „când te miști corpul tău este unul“. Ce poate „unifica“ mișcările corpului ? Există un centru integrator, care este conștiința. Așa și cu scrisul sau copiii : pot fi activități stresante, care, dacă le faci incorect, de la periferie, pot să îți ia foarte multă energie, dar dacă înveți să te conectezi la
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
a face cu Dumnezeu sau poate că au, dar într-o asemenea măsură ascunsă încât omului nu-i este dat să vadă decât depărtarea în timp și spațiu dintre lucruri care undeva, la infinit, într-o geometrie neconvențională, se vor unifica într-o mistică legătură a divinității atotcuprinzătoare și părintele nu face decât să confirme blând aceste nevinovate erezii ale mele, convins în sinea lui că sunt mult mai aproape de Dumnezeu decât las eu însumi să se întrevadă și această certitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbește părintele despre vindecarea ce ne stă fiecăruia la îndemână, Mai sunt apoi cei tineri, atât de fragmentați în interiorul lor, neînțelegând ce li se întâmplă, sufletul lor e ca pilitura de fier, Cartea mea e ca magnetul ce-i adună, unificându-i, Asta încearcă și cu mine părintele, cuvintele lui ca magnetul cercetează fără grabă marginile sufletului meu, provocându-l, Chiar și medicina modernă, cu voce joasă și apăsată vorbește părintele, a înțeles astăzi ceea ce grecii știau de mult că unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dă niște lecții particulare. Înscrie-te voluntar În garda civilă. Tradu ceva În ebraică. Ține conferințe despre etica iudaică În fața soldaților. — Cineva, dacă nu mă Înșel, Schopenhauer, a scris că mintea Împarte totul În fragmente, doar inteligența e cea care unifică și reface Întregul pierdut. Iar eu Îți spun, Yael, că Întregul nostru nu se Împarte În două, ci, cum spunea Rabin, În trei. Schopenhauer ăsta și toți ceilalți fac abstracție totală de cea de-a Treia Stare. Așteaptă. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
poetic spaniol (activ timp de doar patru ani) din a doua decadă a secolul XX, Înrudit cu futurismul și dadaismul; și-a prezentat primul manifest În 1919, În revista spaniolă Grecia. Principalul său teoretician, Guillermo de Torre, Își propunea să unifice toate tendințele avangardei mondiale, să reabiliteze poemul (unde aveau să predomine imaginea și metafora) și să combată confesiunea, anecdoticul, narațiunea și efuziunile sentimentale. În America Latină, cei mai importanți reprezentanți ai său au fost Jorge Luis Borges, González Lanuza, Norah Lange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorba de un eveniment extraordinar și fără precedent În istoria omenirii. Nu numai În istoria Americii, ci a omenirii. De bună seamă că va trebui s-o Împărtășim tuturor națiunilor lumii. Acesta e genul de descoperire care-ar putea să unifice omenirea. Va trebui să vorbiți cu președintele, replică Barnes. Nu știu ce motivație a avut, dar asta e decizia lui. Mai aveți Întrebări? Nimeni nu mai avu nimic de zis. Membrii echipei se uitau unii la alții. — Atunci, se pare că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inevitabil Într-un prezent perpetuu. Memoria, prima victimă a acestui covîrșitor asalt, se aplatizează. CÎt de viabilă mai este poziția scriitorului În aceste condiții? Nu cumva viziunea, limbajul, personajele sale se supun și ele acestui ritm devastator, iar autorul, În loc să unifice secvențele realității În limpezimea textului, capitulează În fața lor devenind el Însuși, printr-un exercițiu mimetic, excesiv de obedient, un produs, desigur epatant, cum nu poate fi decît un produs al acestei realități pe care tocmai discursul său ar fi trebuit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știința se năștea din sănătate; căci se dorea acest lucru numai pentru iubirea pe care o purta; se dorea acea știință, căci era de așa natură încît conținea sănătatea în interiorul său, nimic altceva nu se dorea; și, astfel, totul era unificat și în această unitate constă propriu-zis natura veritabilă a doctrinei destinate să mîn-tuiască omenirea; ea nu este o doctrină pur ideală, ci este adevărul practic și real; și, de aceea, odată ce i s-a smuls sănătatea, mai credem noi că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
reușit să plâng. M-am stropit pe față cu apă rece, am băgat capul sub robinet, Încercând să mă dezmeticesc. Am stat așa câteva minute, până am Început să simt cum mi se micșorează țeasta, cum carnea creierului Îngheață, se unifică, până când sub os mi-a mai răsunat o singură voce. Trebuie să fac ce trebuie, Îmi spuneam, să fac ce trebuie. Am Început cu lucrurile simple: 1. am renunțat să mă mai bărbieresc. 2. m-am Îmbrăcat În negru. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
întorcea în Gallia Narbonensis, lansa totuși, oricît de împovărat, acest adevăr de neclintit, această jubilantă aserțiune: ŤTu ai făcut un Oraș din ceea ce cîndva era Universul.ť Ecuație ce devine paradoxal actuală, în epoca noastră, de globalizare apăsată, ce desfigurează, unificînd otova atîtea vii particularisme, trecînd sub compresor grăuntele atîtor salubre diferențe. Nu universalul lisse, după expresia lui Michel Serres, nu făgăduința unei pauperizante egalizări, - ni le livrează lecția mileniilor, în această capitală a disparatului tumultuos care e Roma. Pentru a
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
interiorizat și tragic moment al „Ring-ului”, acela în care, din punct de vedere muzical, Wagner își încalcă complexa concepție armonică și își esențializează discursul. Nu este prima apariție a unisonului în Tetralogie, nici ultima, dar forța expresivă a vocilor unificate continuă schimbarea de paradigmă anunțată în Siegfried și desăvârșită în Götterdämmerung: identitatea puternică a lumii terestre în absența zeilor. Eroii wagnerieni ne pot părea supuși voinței unui compozitor suveran, ce controlează toate aspectele operei sale, de la libret și muzică până la
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Austriei pentru a aranja administrația Dobrogei, care ar avea a se face de o comisie de diurnași. Părerea noastră este alta. Ar trebui trimis un om cu foarte întinse cunoștințe administrative, financiare și economice, înzestrat cu puteri discreționare, care să unifice încet-încet țara cu patria mumă. Și ar trebui sa fie un om mai în vârstă, nu un Pache, Mache sau Sache, scos din cutia unei curtizane pariziene și cules de pe ulițele Bucureștilor "pour civiliser en deux jours la sauvage Dobroudja
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
istoric, ne vom esprima părerea de bine că ni s-a dat ocazia de-a constata din nou cu cine avem a face. Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încît sîntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea prin poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
interesul nostru, pentru că statul vecin al Austro-Ungariei ne este razim în grelele împrejurări prin care trecem și pentru că toate dezbinările între elementele neslavone ale monarhiei vecine nu servesc decât o cauză primejdioasă Europei întregi, cauza Nordului. Tendențele zădarnice de-a unifica prin limbă rasele din regatul unguresc nu ni se par îndestul de importante pentru ca prin ele să se compromită un alt bun, și mai mare, liniștita conviețuire a populațiunilor întinsului regat. Uu cuvânt ciudat invocat în contra românilor transcarpatini este acuzarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care peisajul politic din Nordul Europei s-ar fi modificat în defavoarea Franței. După tratatul de la Campoformio, din 17 octombrie 1797, întreaga politică continentală și orientala a Franței a fost subordonată de Napoleon Bonaparte idealului sau de a crea o Europa unificată sub conducerea să, ideal în numele căruia a ignorat tot ceea ce a considerat că nu-l putea servi. Drept urmare, "îl tentativo violențo di unificare l'Europa sotto un personale dominio ha fatto sorgere, come naturale reazione, una sensibilità europea che è coscienza
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în tranzit, fără oprire. Mergeam la cafenelele de lângă Ateneu, după care fugeam la Billa, să ne facem cumpărăturile. Ieșeam cu portbagajul burdușit de pungi galbene, le descărcam seara, să nu ne observe nimeni. Locuiam într-un apartament alb, care ne unifica spaimele și îngrijorările, ca o poveste de Crăciun. Frigul intra pe sub geamuri, tăios și reconfortant: câtă vreme îl simțeam, înghesuiți unul în celălalt pe canapea, eram vii, rezistenți, pe poziție. Iarna, jaluzelele clănțăneau în vânt, ca dinții proaspăt puși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
are în special ca sferă de aplicație oratoria și poezia (termen care în antichitate desemna literatura). Se poate observa că încă de pe acum antichitatea atribuie ideii de literatură o serie de note esențiale pe care Evul Mediu le consolidează, le unifică, le stabilizează și le extinde. I.3. Consolidarea și diversificarea În perioada Evului Mediu centrală este valoarea religioasă, fapt care își va pune amprenta și asupra fenomenului literar. Astfel literatura sacră devine definiția centrală a literaturii medievale. Este accepția „oficială
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
unghiul abordat, se privilegia fie analiza evenimentului discursiv (retorica), fie latura performativă a limbajului (pragmatica), fie studiul actorilor sociali și instituțiilor implicate (sociologia). În acest fel, abordările tradiționale furnizează o realitate parțială despre aceste concepte. Într-o încercare de a unifica rezultatele diverselor discipline, această cercetare își propune să construiască un model interdisciplinar și sintetic de analiză a discursului jurnalistic și a manipulării, care să organizeze preocupările, perspectivele și conceptele predilecte din științele limbajului într-un ansamblu coerent. Alături de contribuția disciplinelor
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
lipsită de obiectivitate și, potențial, manipulatorie? Cum putem afla despre influența intereselor patronului asupra politicii editoriale a unei publicații? Unor astfel de întrebări își propune să răspundă capitolul de față. Intenția analizei pe care o propunem este aceea de a unifica principalele concluzii extrase în urma cercetării manipulării prin discursul jurnalistic. În anumite trăsături textuale vedem schimbarea scopului discursului jurnalistic, influența sprijinitorilor financiari asupra redactorilor sau chiar incongruența cu realitatea (când nu avem acces direct la acea realitate). Ceea ce dorim să ilustrăm
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
utilizat educația publică pentru a contracara forțele centrigufale ce acționau în foarte fărâmițata comunitate politică a Prusiei în care prevalau o diversitate de interese locale. Scopul urmărit nu a fost unul emancipativ, ci mai degrabă unul pragmatic-instrumental, acela de a unifica Prusia prin intermediul educației dirijate de stat. Educați să se identifice înainte de toate cu statul și țelurile sale, subiecții prusaci erau astfel scoși din cercurile lor inferioare de socialitate care le suscitau adeziunea sentimentală (stări sociale, bresle profesionale, comunități țărănești, land
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pregnant evidențiat, în contrast cu tradiția marxistă stabilită de Istoria RPR în care accentul cade pe dimensiunea socială, clasială, a "răscoalei populare" a lui Tudor. Am văzut cum mișcările pașoptiste cu traiecte și destine diferite în cele trei țări românești au fost unificate în "revoluția română de la 1848-1849". În optica rolleriană, evenimentele pașoptiste erau văzute prin prisma afirmării burgheziei și a dezvoltării capitalului în societatea românească. Național-comunismul reliefează, în schimb, latura națională a revoluției române, evidentă în lupta de eliberare națională. Cucerirea independenței
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mari deschideri ale viziunii: spre o subiectivitate puternic marcată de sentimentul vulnerabilității sale, dar, nu mai puțin, către orizontul eliberator al unei lumi promițător înnoitoare, gata să-și dezvăluie „miracolele” prin actul simili-magic al rostirii poetice. Tema profundă - și care unifică subteran fluxul aparent atât de despletit al discursului - am identificat-o tocmai în acest dialog sui generis între poem și univers, în permanentă punere în ecuație a „realului” cu „imaginarul”, a obiectului (sau stării de spirit) cu cuvântul, într-o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
rareori realizat până acum, prin exploatarea și intensificarea unei viziuni de factură onirică. Ceea ce un Pompiliu Constantinescu numea „aspirația spre dematerializare”, „sentimentul ș...ț de eteritate, într-un decor cosmic de puritate originară” ca fiind „tema ce simfonizează poemele”, domină, unificându-le la toate nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decât oricând, urmând în genere firul unor „evenimente” - fapte împrumutate adesea cotidianului, însă transformate în tot atâtea “întâmplări în irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar învăluite
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dintre cele mai „forțate” și mai șocante, de asemenea, ca natură a obiectelor comparate - își dezvăluie, la o atentă descifrare, „logica”. Ele se situează, în linii mari, într-o tradiție de tip baroc și manierist, mizând pe ingeniozitate și subtilitate, unificând, cum s-a observat despre metafora barocă, „două obiecte pe care totul le separă afară de calitatea comună, ingenios depistată, superficială și accidentală”. Reintroduse în context, imaginile de această factură participă totuși, de cele mai multe ori, la realizarea unei relative unități de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Occidentul secularizat acuză islamul ca fiind ostil modernizării și progresului. E o iluzie ideologică lucrând în defavoarea Occidentului. Când Occidentul era religios, el era acela care coloniza țările islamice și nu numai. Acum, Orientul rămas religios colonizează Occidentul. Dorind să se unifice, Europa nu se mai recunoaște creștină (prin constituție), ceea ce țările islamice n-ar face niciodată. Occidentul necreștin se iluzionează că poate cuceri Orientul cu forța armelor celor mai sofisticate, cum fac azi americanii și aliații lor în Afganistan sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]