1,675 matches
-
glas plin de încredere adâncă. Apoi își coborî privirile în pământ și repetă ca pentru sine: — Așa a fost viața Lui. El n-a călcat niciodată în vreo casă de om îndestulat și mulțumit. El i-a căutat pe cei urâți, pe cei aflați în mizerie, pe cei nenorociți, pe cei îndurerați. Însă, acum episcopii și preoții din această țară sunt cu toții îndestulați și mulțumiți de sine. Se îndepărtează de la înfățișarea omului pe care El l-a căutat. Fostul călugăr spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acolo unde ești. Și mai ales încearcă să nu faci zgomot”>> „Puiu” este „epopeeea” în miniatură a unui pui de găină, scăpat ca prin minune din ghearele unei vulpi. La început narațiunea are aspectul unei variațiuni pe tema rățoiului cel urât respins de celelalte orătănii dar apoi, prin evocarea prieteniei care se leagă între el, câine și motan, proza capătă turnura unei înduioșătoare și amuzante pledoarii în favoarea bunei conviețuiri între făpturile necuvântătoare (cu sugestia că și între copii ar trebui să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu mesaje grandioase la care el nu se gândise niciodată. Au văzut În ele variate straturi de semnificații suprapuse, cum unele valori și stiluri de viață erau considerate mai importante decât altele și cum noi, americanii, aveam nevoie de șocul urâtului pentru a ne recunoaște valorile și responsabilitățile. Pârâiașele de spermă au fost cele mai citate ca reprezentând lăcomia noastră legată de plăcere care nu ține cont de haosul din jur și de proliferare. În anii care au urmat, haosul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
când nu mai urmărește nimic, când i-i frică de acțiune, pentru că nu poate reacționa, atunci realitatea nu-l mai interesează. Atunci vine incuriozitatea (oboseala nervoasă, neurastenia, a fost definită și ca o rarefiere a stărilor sufletești). Incuriozitatea este vestitul "urît" (ennui) al lui Baudelaire. 20. ... oboseala, deziluzionarea, inacțiunea, slăbind instinctul vieții, slăbește și instinctul moral. Și, la sufletele de elită, locul instinctului moral îl ia întotdeauna simțul estetic. Un "pervers" rafinat se abține de la o faptă rea, numai dacă, pe lângă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îi consola... pe fiecare după starea în care îi găsea. Când îi venea și ei rândul să se culce, rolul meu devenea mai important. După ce o dezbrăca dădaca, trebuia să mă duc în odaia ei și să-i țin de urât "cîteva minute", care uneori se prelungeau atâta, că doamna M... mă dădea pur și simplu afară. Programul sindrofiei cu Adela la patul ei îngrădit cu o leasă verzuie era foarte puțin variat. De obicei îi spuneam o poveste comandată de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate, dar ce altceva era de făcut? Nu existau evenimente. Evenimentele se opriseră. Nu existau știri. Bătrânul Cieslakiewicz cu mustață atârnândă, cu mâini umflate, paralizate, ochii lui albaștri urâți - mântuitorul lui Sammler - nu avea știri sau nu voia a le da. Cieslakiewicz Își riscase viața pentru el. Baza acestui fapt era o mare ciudățenie. Nu se plăceau unul pe altul. Ce era de plăcut la Sammler? - pe jumătate gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în sala radio, să-i dedic și eu o melodie, dar nu aveam atâta curaj. Am preferat să rămân cu ochii în tavan și să ascult muzica sfârâită în difuzor până ce somnul m-a condus iar spre visele mele. Pricepi urâtule? Când nu sunt griji timpul trece în goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă continuu. Uitasem de certurile zilnice de-acasă, de miile de reproșuri din partea tuturor, de profesori care nu vedeau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca tine. Mă prinse de mână și mă rugă să facem câțiva pași împreună, de parcă nimic nu se-ntâmplase între noi. Vezi că sunt și certurile bune la ceva? La ce? o întreb. Aduc după ele clipele dulci de împăcare... Urâtule, să nu mă mai superi ca azi, niciodată! M-a durut și am plâns ca o proastă în cantină, cu farfuriile-n mâini. Tu ești al meu și n-am de gând să te împart cu nimeni. Pricepi ce tot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vin imediat... Cine e? am întrebat mirat, auzind acel glas răzbătând prin toată casa și punându-mi sângele să alerge prin vene mai iute? E odorul nostru... o nepoată de la Iași... Vine la noi în vacanțe să ne țină de urât. O fată, mă gândeam speriat... și tocmai când deja îmi făcusem prea multe probleme, am văzut-o cum vine spre noi cu o cană de sticlă în mâini și o farfurie de porțelan pe care erau două felii de pâine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de la 6 la 12, dar mai mult nu pot. Măgarii din colț nu mi-au împrumutat video cu A Beautiful Mind că nu aveam telefon fix acasă și, uite, așa s-a mai clonat o duminică în care îmi face urâtul câte o vizită foarte generoasă. Dacă slujbele ar fi după-masa, sigur aș merge la biserică. Așa, citesc bezmetic, dezordonat și nu comunic, iar pocita asta de casă mă calcă pe nervi. O sfârșesc la Kroger, cumpărând ceva bun de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri împreună cu noi. 14 ianuarie Nu am mai scris, m-am întrerupt. Adi a plecat deja de pe 8 ianuarie și eu îmi continuu traiul anterior, cu bântuiri de urât, mai ales că a fost excelent cât am fost amândoi aici. Văd că viețile semistudențești ne priesc. Oricum, ne-am simțit mai bine ca oricând unul cu altul și ne-am simțit bine cu prietenii noștri transatlantici. Eu nu știu cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Moldovei“, din ținutul Neamțului ca și dânsul, târguise niște boi mari albi, cu coarnele lucii și frumos aduse. Din câteva cuvinte s-au înțeles; satele alăturea; unul are car, altul are boi, pornesc tovărășie la drum; își mai țin de urât și cu vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă, ș-or cinsti un pahar dulce, pentru tovărășie și pentru prietinie. Am luat pe juncani trei sute fără doi lei, zise Dumitrache Hazu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost drag femeii unul, un băietan... da’ ea nu spunea nimănui... și nici băietanul nu știa... De păcătuit nu păcătuia, da’ așa-i era drag, macar să mai iasă în lume, să mai soarbă lumină, ci numai în casa urâtului se înădușea... Ș-a început a o bate, săraca, a început a o bate bărbatul... Ș-o bate azi, o bate mâni, nimeni nu știa... a grămădit-o într-un rând în zemnic ș-a bătut-o... A fugit Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai văd mutra lui câzlar-aga și a acoliților săi. Pe lângă lipsa pe care o au, sunt și urâți. Soliman a privit-o cu luare-aminte, mirat de asemenea cutezare. Era pentru el o femeie nouă, cum nu mai văzuse. Ieșind din harem, i-a aruncat pe umăr basmaua de matasă. Când l-a primit, bărbatul a găsit în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să faci în decursul unei zile ceea ce, dacă te-ai gândi că trebuie să faci o viață întreagă, te-ar doborî. — Mulțumesc, da, minunat. Ți-am pus câinele ăla de jucărie în pat, a zis Jacqui. Să-ți țină de urât. —Dogly? Mulțumesc. De îndată ce am fost sigură că au plecat de tot și că n-o să tragă cu ochiul prin gaura cheii, am făcut ceea ce tânjeam să fac de câteva ore bune - l-am sunat pe Aidan pe mobil. A răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bănui, prin mila cerului, care este durerea de care fuseserăm cruțați. Zăboveam asupra fiecărui detaliu din aceste fantezii - ce haine purtam, la ce oră mergeam la serviciu, ce mâncam la prânz - și noaptea, când nu puteam dormi, îmi țineau de urât. Dar el? Oare cum se simțea? Uram faptul că trebuia să îndure ceea ce îndura, de unul singur, și știam că făcea tot posibilul să ia legătura cu mine. Trăiserăm unul în palma celuilalt, stăteam de vorbă și ne trimiteam mailuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A TREPTUL un barrrosan! —O, Doamne, iar începe. Neliniștită, Rachel și-a ridicat privirea spre tavan. Nu știu cum reziști, eu una nu pot. Am dat din umeri. Mie chiar îmi plăcea. Îmi ținea de urât fără a trebui să-l văd la față. Îmi tot bătea la ușă, dar eu nu-i deschideam niciodată și, când ne întâlneam pe hol, îi spuneam că luam o mulțime de somnifere și că de aceea nu-l auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îngrijorat în privința sorții primatelor, și, în același timp, a propriei sorți. Sigur că deja auzise primele mormăieli despre mănăstiri moderne și ploi musonice și își dădea exact seama încotro se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
baioneta în poziție de atac pentru Butch Beausoleil, pentru Selina Street și pentru o snoabă de curvă de pe Twenty-Third Avenue. Bătrânul meu lebăr a avut parte de confruntări cu toate formele și mărimile, cu bunul și cu răul și cu urâtul. Dar nu-mi pot sălta măciuca pentru Martina Twain, nu, nicicum, domnule. E ca și cum n-ar fi destul de bună pentru bătrâna mea ciocănitoare. — Nu face nimic, a spus ea aseară a douăsprezecea oară. Eu zăceam lângă ea, o lacrimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
între bine și rău, între fericit si nefericit, între pur și mizerabil, între urât si frumos, între prezent și trecut, între timp și netimp; suntem arhitectura tăieturilor imperfecte, trunchierea delicioasă a tuturor ingredientelor consacrate. Asemeni tuturor lucrurilor ce compun zilnicul, urâtul e condiția complexității, urâtul e ceea ce înrădăcinează umanul în real și îi confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
între fericit si nefericit, între pur și mizerabil, între urât si frumos, între prezent și trecut, între timp și netimp; suntem arhitectura tăieturilor imperfecte, trunchierea delicioasă a tuturor ingredientelor consacrate. Asemeni tuturor lucrurilor ce compun zilnicul, urâtul e condiția complexității, urâtul e ceea ce înrădăcinează umanul în real și îi confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
confirmă fascinanta axă metafizică. Putem afirma că umanul este definit de coloana vertebrală ce leagă organicul teluric de supremul celest. Organicul teluric, construcția geometrică, pămăntească, scheletul definitoriu atât lumii, cât și omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
omului, poartă în sine esența morbidului, a mortului, a urâtului noroios, prăfos, închis în humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot ceea ce ne clasifică în efemer, uman, destinat morții, dezintegrării corporale și spirituale. Fascinația urâtului e asumarea definitorie a totalului, a dezordinii dependente de personal, de sentiment, de stare și de unicitatea
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot ceea ce ne clasifică în efemer, uman, destinat morții, dezintegrării corporale și spirituale. Fascinația urâtului e asumarea definitorie a totalului, a dezordinii dependente de personal, de sentiment, de stare și de unicitatea întamplării, o asumare a complexului, reinventarea frumosului și extinderea sa către latura unică, îndepartată de formele în serie, de cercul și cubul matematic
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
asumarea definitorie a totalului, a dezordinii dependente de personal, de sentiment, de stare și de unicitatea întamplării, o asumare a complexului, reinventarea frumosului și extinderea sa către latura unică, îndepartată de formele în serie, de cercul și cubul matematic. Asumarea urâtului e momentul matur al asumării frumuseții personale, al frumuseții umane. Reprezintă, totodată, acceptarea arhitecturii timpului, asumarea trecutului mort, prezentului relativ, sentimentului futuristic al momentului. Departe de tăieturile perfecte, urâtul și frumosul, antrenate într-un complex de sensuri interșanjabile, în relație
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]