24,868 matches
-
zile/ore că ăsta este acela de a atrage atenția că se poate face ceva cu câte puțin de la fiecare. Evident că ziua asta nu rezolvă problema, dar poate deveni un exercitiu foarte bun. @miraluna sărut mâna pentru trasul de urechi, doamna diriginta! nu este vorba că nu înțeleg simbolistică unor asemenea gesturi, însă nu pot să nu le văd și totală inutilitate. iar să faci dintr-un gest un scop în sine, merci, tres peu pour moi! și mai știu
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
în noroi printre râturile pofticioase și-nsângerate. După ce scăpase cuțitul din mână, a leșinat copleșit de miros și de forfota necontenită de trupuri - iar animalele, înfometate, nu l-au iertat. Până să îl ridic dintre dânșii, porcii-i înfulecaseră o ureche. Cine se zvârcolește mai tare ca tine? Cine suferă, cine se dă de ceasul morții, cine e mai orb decât tine, mai vanitos, mai smintit? Stricăciunea îți lucrează în oase și nu-i nimeni pe lume să te poată-ajuta. Când
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
orele. Așa am descoperit că, dincolo de ceea ce părea, lucrarea gravorului anonim mai fusese cizelată de cineva, de alți meșteri, pricepuți în alte profesii, și transformată într-un aparat perfect de ascultare. întreaga suprafață, de căldare aplatizată și spoită, funcționa ca urechea lui Dionisos, din grota de la Siracuza, captând toate sunetele și transmițându-se automat deasupra apartamentului, într-un alt apartament identic, unde se afla locuința și biroul S. 4; mai pe înțeles, pupitrul ofițerului de cifru și informații al Ambasadei, cel
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
ambasadorului" era un sistem gândit bine și dintotdeauna: toți ambasadorii dinaintea mea locuiseră aici, sub tavanul de sticlă, păzit de ofițerul de la comunicații, cel care controla totul, prin ziduri și ferestre, putând, la o adică, să ne asculte și cu urechea personală. După miros, putea să afle ce mâncăm, iar după tragerea apei la closet, știa cu precizie de câte ori mergeam în acest sanctuar și dacă nu cumva aveam dureri de burtă. Am aflat - nu știam - că oamenii aceștia, supuși zi și
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
mult gips, care se măcina și distrugea minunea culorilor, cum se pare că s-a întâmplat cu multe din lucrările sale. Administratorul, care știa bine obiceiurile casei, s-a arătat binevoitor, și chiar de a doua zi am avut în loc de "urechea din Toledo", ninsoarea lui Ion Grigore. Firește, după ce aveam să îndur reamenajarea clădirii, tabloul de aramă avea să apară în biroul meu - "știți, e foarte frumos" - unde l-am lăsat moștenire celui de după mine. Porniră cele trei corăbii Sentimentul că
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului Nicu și ecoul acestor țipete zbuciumate n-are nimic omenesc în el. îl irită, parcă ar lătra niște câini, din senin sau poate numai la o lună plină și îmbietoare...
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând "să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche"; altădată - ca în-- tr-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei "forme mioape", cu limbă "reavănă" și cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
cu stângul pe tobă și fața la producție. A, e muzica prea tare? Păi e petrecere, tată. Ce-ați vrea, surdină? Mergeți frumușel la farmacie, luați-vă niște dopuri din alea de treișcinci de mii și băgați-vi-le în urechi. În general, scenariul nu suferă modificări majore de la un bairam la altul. Colegii sărbătoritului vin câte doi sau câte trei, sună la ușă și așteaptă cuminți, cu câte o sticlă în mână. Câteodată le deschide capul de familie, alteori soția
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament, ușa se închide, iar zgomotul se estompează. Îl auzi doar dacă ciulești urechea. Răsufli ușurat, mulțumești proniei și îți spui că, în fond, fiecare om are dreptul să se distreze. Sedus de perspectiva unei nopți fără distonocalm, nu-ți dă prin cap că deocamdată gazdele nu fructifică la maximum calitățile radiocasetofonului cu CD
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
închidă ochii. O pereche de căști ar face minuni, însă de unde să le scoată? La fiecare petrecere de pe scară își promite să se doteze corespunzător și de fiecare dată uită. Și oricum, i-ar fi destul de greu să doarmă cu urechile acoperite de căști. Unde mai pui că în felul ăsta n-ar auzi, ce-i drept, nici muzica, dar nici deșteptătorul. Alături, sărbătoarea nesimțirii este în toi. Spirala zgomotelor urcă necontenit, fără să i se poată ghici punctul terminus. Nefericitul
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
casetofon și câteva casete. "Cum? Stația? Păi cu ea cu tot, facem proba pentru diseară." Cu ajutorul a doi zgâmboi care transportă fiecare câte o boxă, plus o mățăraie de prelungitoare, soția îndeplinește prompt dispoziția conjugală și nu peste multă vreme urechile locatarilor care își văd de ale lor în apartamente îndură năvala fonică a lui Nicolae Guță, secondat de o anume Claudia, cu care întreține un scurt dialog muzical despre cererea și oferta în ale sexului. Dai o mie de parai
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
o înregistrăm." Connie Palmens, Legile m întins, automat, mâna dreaptă spre noptieră, să opresc, deșteptătorul, înainte să aud mormăitul lui Petru de sub perna pe care și-o trage tot timpul nopții peste cap, și ea tot timpul alunecă, lăsându-i urechea nevrotică deschisă la cel mai mic zgomot. Dar mâna mi-a bâjbâit în gol, nici un deșteptător, nici o noptieră, cămașa de noapte udă, ca totdeauna și, în loc de trupul îngreunat de somn și de vârstă, al lui Petru, stânga s-a lovit
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
la realitate. - Cine-i? - Hansi, domnule Klaus. Sau poate că vă deranjez. După ce aruncă o privire de jur împrejurul camerei, pentru a se asigura că dezordinea nu era atît de catastrofală, precum îi stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în broască, fără ca urechea lui să înregistreze acel zgomot metalic scrîșnit, atît de neplăcut la ușile vechi. Statura uriașă a lui Hansi Brüderl înaintă pînă în mijlocul camerei. La subțioară ținea un album cu coperțile îngălbenite. - Io zic că poate ar fi mai bine să
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
în camera sa de la etajul trei, i-a auzit vocea tunătoare din bucătărie, urmată de zgomotul spargerii unui obiect greu de porțelan și a văzut cum fata care-l servea s-a crispat și s-a înroșit pînă în vîrful urechilor. - S-a întîmplat ceva?, a întrebat-o Klaus, mai mult curios decît îngrijorat. - Ei, doamna Walburga se necăjește iarăși, a răspuns fata, luîndu-și rapid tălpășița în direcția bucătăriei. La rugămintea unui prieten de la Berlin, acceptase să o consulte și să
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
vocea din aparat și Klaus nu se putu abține să zîmbească, amintindu-și de privirea dreaptă, înclinarea capului și de agitația brațelor micuței turuitoare. Klaus își atinse buza de sus, plimbă buricul degetului peste vîrful limbii și închise ochii. În urechi începură să-i răsune, ca dintr-o altă lume, șoaptele, cuvintele și exclamațiile micului Klaus, el însuși un bombănitor pe cinste, cu mult timp înainte de a deveni psihologul logoped, care era acum. Mica crestătură de pe vîrful limbii și adîncitura de pe
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche. Nuuu, nu ești tu. Tu ești poetul din Hadernsee, care a căzut din poala lui Dumnezeu. Micul meu Hansi, nu uita că mîine e o nouă zi în Hadernsee. Acum, du-te! porunci ea și închise ochii. Ajuns în dreptul ușii
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
el împăcată ca de un corn sunător de lună bună să mă balansez în umbra lui ca într-un legănat prin care se strecura geamătul subțire al mamei îmi îndrept găteala mă târăsc pe acoperișul de ceară al minții la ureche îmi atârnă Mărgăritarul lui Vermeer pe deget port inel din solzi de sânge tămăduitor în pieptul meu trăiește spaima ca un cameleon uneori îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
despicînd hotărîtă frunzișul. și lătrături alene. și uguit de turturele ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
inima ca o limbă de clopot răstoarnă valuri de spaimă. vîntul se prăvălește pe-acoperiș, moartea surîde și-și sporește galopul. înăuntru cînd noaptea își scoate soarele net și verzui din pămînt toate-și pierd carnea. numai sîngele fîșîind în urechi e real, numai mîinile care-și ascund paloarea, peste lucruri trecînd. dacă-au fost cîndva - poate acum două ore - zuruit de zaruri și rîs și lătrături de cîini pe sub geamuri, sigur mi s-a părut. sigur erau doar imagini pe
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a cărții este una elegiacă, de reculegere aproape religioasă, în ciuda scandării denotative a versului ca
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru lipsea din această atmosferă: drama. Sau poate că exista și ea, nevăzută, neștiută; poate că aștepta undeva, nu prea departe, pândind după o cotitură a drumului, după un pâlc de
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
o vom porni din nou pe strada noastră București, 6/5/05 Mișcarea cratimei între cuvinte din noi doi din mine adică unul vorbește prea mult cuvintele pe care le-am lăsat amanet acasă se întorc îmi astupă gura ochii urechile nu există nici un cuvînt pe care-aș schimba toate cuvintele - monedă de schimb și muștiuc de fluier încît eu aș vorbi tu ai asculta noi am privi în timp ce trei maimuțe mici nemișcate cu ghirlande de surle și tobe de ghitare
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
oamenii de acolo refuză, de exemplu, pînă și taxiurile care au pe plăcuța de înmatriculare acest număr. Pentru cel care credea în ,semne", în orice fel de semne oricît de bizare sau neverosimile, un tardiv, inutil și imaginar Cine are urechi de auzit...
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi cu trunchiul? Cu zumzete afunde de lac și stup arhaic în urechi? Sau, Altcineva, care-i culege acestei ore mierea, de la ceafă până unde se ghicește genunchiul? Moartea, plăcerea? }ie altfel de hrană ți se potrivește, Pâine uscată și vin bărbătesc, Poate puțin pește, După un ritual creștinesc. Cum se simte în
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]