KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

însă, valurile de zăpadă devin tot mai dese iar mașina înoată prin ele gemînd din greu. La un moment dat, între capetele unui pod din beton, valul de zăpadă e mai mare ca celelalte. Roțile din față se îneacă, motorul urlă înfundat apoi tace. Ne-am împotmolit murmură șoferul, ridicîndu-se. Coboară din mașină, scoate de la portbagaj lopata și începe să arunce zăpada, să elibereze roțile. Lazăr își lasă scurta de fîș pe bancă și-i sare în ajutor. Mergi în cursă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și de măturat, de ochii vecinelor; copiii i-au crescut bunicii, ceea ce nu s-a mai întîmplat și-n familia noastră, unde, ce-i drept, deprinderile din adolescență au rămas, că n-aud decît de covoare scuturate, chiar dacă ăștia mici urlă de foame, sau bat în ușă, că vor plimbați. Dacă la mă-ta ai trăit în mizerie... Slavă Domnului! Dacă mama ar fi stat să dea zilnic cu pămătuful, o arăta satul cu degetul, că i-ar fi rămas holdele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred că se face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea, pierduți. Apoi, încet-încet, își reiau locurile. Un copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-un plîns nervos, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de lîngă parc și-l sună pe Ion: Spune-mi, te rog, cum îl cheamă pe colegul tău de facultate, care lucrează în centrala telefonică; vreau să-mi înlesnească o comandă urgentă cu restaurantul Sălcii... O altă salvare, cu sirena urlînd, trece în sens invers, cu ambele diferențiale băgate în plin, înotînd din răsputeri prin valurile de zăpadă așternute pe cealaltă jumătate a șoselei, făcîndu-l pe Mihai să-l mai întrebe o dată pe Ion cum îl cheamă pe coleg. Vă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare, izbindu-se în fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă, rămînînd vii doar privirile bolnave de foame și de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
era rodul unei mari nebunii -, că de scăpat tot am scăpat, dînd-o la orfelinat. Era și greu, dar... nu, eu n-am avut niciodată sentimente profunde, de mamă, poate pentru că nici n-am vrut să mă gîndesc la ea. Ce urlă vîntul ăsta în ferestre! Oare mai viscolește? Mîine vom fi acoperiți de zăpadă. Și dacă mor, Theo va mai cunoaște adevărul? Doina se face foarte frumoasă... Maria s-a înfuriat o dată și mi-a spus că lui nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
revista. Ții chiar atît de mult să-ți epatezi fostul prieten, să-i arăți ce condiție materială grozavă ai? De unde-ai mai scos-o și pe asta? rîde Maria. Eu sper că nu ți-am spus așa ceva. Nu; tu ai urlat ca înjunghiată cînd ți-am spus niște vorbe frumoase. Da șoptește Maria pe un ton amar -, vorbe frumoase, Mihai; cînd vă răscolesc hormonii, știți al dracului să compuneți vorbe alese... Din astea mi-a mai spus și altul, unul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

etaj, în pat. O înspăimântase un interviu de la televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea, își desfăcuse șlițul și își scosese chestia. „Isuse! Chiar am făcut-o, chiar mi-am scos-o!“ urla rațiunea din ea. I se făcu brusc silă și cerealele All Bran de la micul-dejun îi urcară în gât în cel mai anormal mod cu putință pentru cele mai normale cerealele din lume. Se dădu jos din pat, nesigură pe picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de-a face cu o congruență pe care să o înțelegem doar noi. Și e și mai bine să-l alegem pe Bull, Bull cel dubios, Bull cel timid, Bull cel supus condiționării, ca să poarte povara acestei metamorfoze inacceptabile. Claxoanele urlau în creierul lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși să înece motorul. Bull transpiră puternic pe parcursul celor câteva secunde necesare pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
gașcă, mai ales că-și pierduse postul de la Get Out!. Numai că adevărul, după cum știm, era mai ciudat. După propria părere, Bull atinsese un nou nivel de echilibru, un nou nivel de acceptare a sinelui. De cum ajunsese acasă înțelesese de ce urlase Ramona la vederea vaginului său. Înțelesese și care erau cauzele stării de tensiune fără nume și anxietății care îl cuprinseseră în ziua aceea. Era la ciclu. Nici nu e de mirare că luase de la Boots tampoanele și Feminax-ul, latura sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
opunea și de clavicula mică a lui Mickey Minto, jucătorul maltez al celor de la Wanderers. Mingea venise rapid, chiar la locul din grămadă unde se afla Bull, îndesat în oponentul său. Un șut rapid al lui Bull imobilizase adversarul (care urla acum din pricina lipsei de sportivitate), iar un altul trimisese mingea spre înaintașul Dougie MacBeath, care străpunsese rapid flancul stâng. Fusese blocat după nici zece iarzi de cei de la Bexhill Bears, dar, înainte de a cădea, reușise să îi paseze mingea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol Baconskyă Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o desfășuram ca pe un șal/ înnodat la gâtul altor anotimpuri/ ș...ț Trec secundele gravide; nasc urlând ș...ț Ora vrea să ne înhațe să ne muște cu șerpi de venină, fără să mă convingă că ar fi putut scrie vreodată aceste două versuri ale lui Arghezi care îmi fac întotdeauna creierul să tremure: Și sufletul geme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

și de astelalte, ca să ajungă într-un loc special construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și respirația (este deci o dovadă de impostură să pretind că și eu puteam să lovesc cu pumnul). Singura persoană care-mi dădea de știre rânjind că știe ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
să se îmbrâncească, se vedea oftica. Portarul a aruncat mingea greșit, până la mine, eram singur, la pomană, 3-0. Portarul și-a pus mâinile-n cap, mingea se pitise sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta n-a mai fost aut, pasă la Bebe, 4-0, mingea sub Wartburg. Migu îi trage un șut în fund, portarul plânge și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
mingea sub Wartburg. Migu îi trage un șut în fund, portarul plânge și nu mai vrea să apere. Pauză. Intră din nou în poartă, cu mănuși. Cristos mă driblează, trece de mine, apoi cade grămadă. Rămâne la pământ. Cartonaș roșu, urlă Migu, dar eu n-am nimic cu el. Cristos se ridică, vine spre mine, cade din nou. Se ridică, se prăbușește, îl lovesc cu picioarele-n față, îi sparg nasul. S-au oprit toți și mă privesc. Cristos icnește, sângerează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
mai poate ridica. Așa pățesc toți ăștia care se cred Lăcătuș, îi spun. Mă întorc cu spatele. E încă o dată în picioare. 6, are o cărămidă, zice Pipiță. Nu mă nimerește, iar acum m-a supărat rău. Fuge spre casă, urlă mama și Luminița. Îl ajung, îl lovesc, intră în scară și închide ușa. Se dădea prea șmecher, le spun, să jucăm pac-pac, v-am bătut cu 4-0. Au apărut Luminița și mă-sa, mă caută. Le scot limba și dispar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
reușit să zboare, a aterizat foarte aproape de mine și de tata, direct în șpagat, cu un urlet care sigur nu era al victoriei. Fac această comparație pentru că mai târziu, în Drumul Taberei, de câte ori o vedeam pe Nadia aterizând, iar Țopescu urla ca scos din minți, mă gândeam la femeia aia, la șpagatul ei și la urlet. f’. fondul însorit din H 4 nu mi-a priit, nu-mi făceau bine nici altitudinea (era totuși un etaj în plus) și nici noul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
se îndepărteze apoi, cu nesfârșită dragoste, cu cea mai parșivă umilință, aici într-o carte capitolul cinci, unde eu redevine tu, iar eu nu mă mai bag unde nu-mi fierbe oala și toate astea ca să te pipăi și să urlu: ai fost!, moașă-sa pe gheață, cumva trebuie să mă ierți, să mă strângi în brațe și să-mi zici noi, măcar pentru ca lumea să ofteze să aplaude și să strige bis mai vrem, vai ce frumos, măcar pentru fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
hărăzit cu însușiri de catâr. A venit la gard, le-a cerșit alți biscuiți, ei i-au dat, ce puteau să facă?, să-l refuze?, îi înghițea aproape pe nemestecate în timp ce maică-sa căuta disperată să pună mâna pe el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană și-o împărțim, aș minți, am plecat din curtea școlii ținându-ne de gât, vorbind despre o tipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o târam, știind, oho, mult prea bine, că nu-mi va putea refuza niciodată nimic, că e destul să mă arunc pe jos și să urlu ca din gură de șarpe, să dau din picioare și să fac spume la gură, pentru ca ea să-și dea și ultimii bani din pensie pentru vreo mașină cu telecomandă care avea să sfârșească fără roți, chiar din prima zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

clipă, am avut impresia că eram actorii principali ajunși în punctul culminant al unei drame sumbre într-un teatru tehnologic pentru care nu se făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat în ciocnirea lor și sutele de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]