47,287 matches
-
vedere: în vreme ce marfă e un cuvînt foarte cunoscut și frecvent, avînd o evoluție semantică destul de transparentă, nașpa e unul inexistent în afara limbajului argotic și are o etimologie neclară. Le apropie totuși trăsăturile formale și funcționale: ambele sînt invariabile chiar în uzul lor adjectival; ambele apar și ca adverbe. în cazul lui marfă, sursa caracterului invariabil e schimbarea valorii gramaticale; în cazul lui nașpa, trunchierea. Nașpa are, ca și mișto (cuvîntul-emblemă al argoului românesc, rămas în uzul principal invariabil, deși i s-
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
ambele sînt invariabile chiar în uzul lor adjectival; ambele apar și ca adverbe. în cazul lui marfă, sursa caracterului invariabil e schimbarea valorii gramaticale; în cazul lui nașpa, trunchierea. Nașpa are, ca și mișto (cuvîntul-emblemă al argoului românesc, rămas în uzul principal invariabil, deși i s-au format un feminin - miștoacă - și cel puțin un diminutiv acordabil, miștocuț), o terminație atipică pentru un adjectiv. Nașpa nu e de găsit, deocamdată, în dicționarele generale. Nu a fost cuprins în primul glosar de
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
inima piramidelor, survolîndu-se rapid distanța pînă în Egiptul antic. Pagini de istorie se însuflețesc instantaneu, amestecînd un desuet 1933, An al Scorpionului, cu un modernist illo tempore. Dacă în vremurile relativ contemporane, dirijabilul înlocuiește avionul, în trecutul îndepărtat se face uz de efecte speciale sofisticate creîndu-se continuu senzația de anticipație à rebours. Spectaculozitatea cinematografică rezonează insolit cu eterna reîntoarcere, principiul pe care-l simbolizează în mod tradițional scarabeii sacri, periodic invocați printr-un discret tatuaj ori prin cohorte, cîtă frunză, cîtă
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
fond un fenomen mai complex - al dificultății segmentării temporale, al capcanei denumirilor similare care ascund de fapt tradiții și semnificații non-echivalente. Deosebirile dintre diviziunile temporale din diferite limbi, sau chiar, în interiorul aceleiași limbi, din diverse tradiții regionale, deosebirile dintre un uz "tehnic" și unul curent, mai puțin precis, al expresiilor temporalității se reflectă adesea în formulele de salut. Și în legătură cu româna, analiza folosirii unor formule specializate în funcție de momentul zilei (Bună dimineața, Bună ziua, Bună seara - și, cu un statut special, Noapte bună
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
tîrzii ale nopții etc. Pentru a înțelege cît de complicat și relativ e conceptul de "seară" (din punctul său de pornire etimologic, în sensul latinesc "tîrziu", dar mai ales prin evoluțiile ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz coexistă de obicei un sens precis - în care seara intră în opoziție cu dimineața și după-amiaza, sau cu ziua și noaptea - și un sens vag și dependent de contextul pragmatic. Vorbitorii produc adesea autocorecții, substituind unul dintre sensuri prin celălalt
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
cea a trăsăturilor atribuite de modurile tipice de petrecere a timpului. în această privință, cred că merită să fie făcută deocamdată o observație de actualitate: un sinonim parțial, învechit și popular, al serii - chindie - (de origine turcă), a reintrat în uzul colocvial, pentru a desemna o tipică petrecere tinerească. E vorba probabil de o substituție, cu intenție stilistică, a termenilor moderni banalizați (serată, soarea) - printr-un sinonim ceva mai "balcanic" (cf. și paranghelie).
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
deci să ne întrebăm - în lumina acestei concepții, unde arbitrarul divin, iar nu raționalitatea umană e hotărîtoare - dacă modernismul și industrializarea (sau pur și simplu "agricultura intensivă") vor fi vreodată acasă la noi. Dar acestea nu sînt decît consecințe, pentru uzul legiuitorilor români, ale unei trăsături care ne interesează în ea însăși: întemeierea valorii românești de măsură (poate și de dreptate, lege) pe altă dimensiune decît a raționalității". Ce "actualizare" a României ar fi cu putință fără "modernism", "industrializare", "agricultură intensivă
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
în România literară, nr. 3, 1999); acesta se folosește curent și pentru persoane care nu mai sînt la vîrsta copilăriei, dar rămîn copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau pozitiv ("ființă iubită, prețuită; spec. copil") - are o marcă ironică puternică, tocmai pentru că evocă un act de alint: "mama puștoaicei a descins să-și ia odorul de la terasa complexului" (EZ 2482, 2000
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
în Internet); "mămica "hojmanlăului" beat țipa să nu-i fie traumatizat odorul" (Viața liberă, arhiva Internet); " Ce dacă părinții plătiseră să-și vadă odorul inginer și se chinuiseră să-l țină în școală?" (Curierul zilei - Argeș, arhiva Internet). Asemănător e uzul cuvîntului progenitură, care își bazează efectul mai ales pe contrastul dintre nivelul stilistic al termenului cult și realitatea desemnată: "uneori își folosește progenitura ca armă de atac" (Capitala, 3, 2000, 14). Termenul cel mai ofensiv al seriei este desigur plod
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
stradă se află acum și el sub tratament" (EZ 2320, 2000, 10) - deprecierea e legată de desemnarea etnică. Tonul ironic determină chiar o marcare strict contextuală a unui termen care nu are în mod normal decît conotații pozitive, legate de uzul său arhaizant, regional sau religios: prunc. Cuvîntul e ales, de exemplu, pentru a desemna un copil internat în spital în urma bătăilor aplicate în familie: "Tatăl n-a binevoit să-și viziteze acolo pruncul" (EZ 2320, 2000, 10).
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
și derivate feminine ale cuvîntului (bididie, bididioaică), cu sensul previzibil "tînără, fată": "Vede lovele, bididia!" (într-un articol al lui B. Lăzăreanu din 1923). Sensul argotic provine probabil din graiul muntenesc, în care chiar dicționarul academic (DA) atesta existența unui uz metaforic pentru substantivul bididiu - "om mic, puțintel, dar sprinten la treabă"; glosarul lui D. Udrescu (1967, cu material din zona Argeș, cuprindea chiar adjectivul bididiu,-ie: "mititel, vioi, drăgălaș, simpatic": "E-o fetiță bididie". O verificare în Internet confirmă circulația
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
alter-ego. Textele lui Constantin Țoiu ar putea avea ca motto o frază simpatică din Ioan Groșan: "Măi, băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, bag seama că ție-ți place maieutica, măi!..." Pentru că într-adevăr se face uz și abuz de un anume tip de maieutică în aceste tablete, alcătuite după rețetă franceză iluministă, cu toate ingredientele de aluzii culturale puse într-un aparent derizoriu și mixate pe un ritm de vorbire neaoșă, cu perfect simplu și lejerități
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Rodica Zafiu Între definițiile cuvintelor argotice din diverse glosare de specialitate apar adesea deosebiri, uneori substanțiale; etimologiile incerte și oscilațiile uzului complică și mai mult analiza semantică a unor asemenea termeni. Unul dintre ei e panacot, cuvînt înregistrat în dicționarul de argou al Ninei Croitoru-Bobârniche (1996), ca substantiv neutru, cu două sensuri: 1) "mijloc de transport (tramvai, troleibuz, autobuz etc.)" și
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
urmă e denumit argotic și coajă (alte desemnări - mușamat, mort, pernă, tuflă etc. nu sînt de mare folos explicației). Ar fi interesant de verificat cît de cunoscute au fost cuvintele legate de brutărie și în ce măsură puteau ele să-și extindă uzul în mediul argotic. De la sensul "portofel" s-a ajuns probabil, cu ajutorul construcțiilor prepoziționale și verbale, în care termenul era uneori doar vag înțeles, la glisarea asupra altor circumstanțe ale furtului. Evoluția spre sensul de agent uman, care concurează derivatele cu
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
destul de numeroase: unele provin din sfera forțelor naturii și utilizează cu scop expresiv conotațiile negative ale dezlănțuirilor ("dezagreabilul ca mod de întărire"): puhoi, torent, val. Sînt de obicei pozitive cele care indică și diversitatea - paletă, evantai, gamă (cam ieșite din uz) - sau asocierea - buchet, mănunchi. Seriei i se mai poate adăuga poeticul și nedefinitul noian, devenit ridicol în asocieri banale ("noian de fapte cetățenești"). Categoria metaforelor marcate pozitiv ale mulțimii era de altfel folosită pînă la sațietate în presa de dinainte de
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
grav dacă formularea ar constitui încă unul dintre exemplele manierei de un gust foarte îndoielnic manifestate în publicistica românească, de tratare a dramelor umane în cheie nonșalantă, ironică și minimalizatoare. Din păcate, DEX-ul nu conține nici o referire la respectivul uz metaforic al cuvîntului salbă (e înregistrată totuși, cu valori opuse, expresia salba dracului). în DLR (tomul X, partea 1, 1986) se găsesc, în schimb, destule dovezi ale clișeizării termenului: de la scriitorii secolului al XIX-lea - "cea întîi verigă a acestei
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
editorială. Cu excepția cîtorva nume mari din critica românească, un astfel de obicei nu-și mai are rostul. În al doilea rînd, studiul critic nehibridizat, neinvestit cu valențe generalizante, extraliterare nu-și mai găsește locul decît la editura Universității, eventual, pentru uzul studenților. Ambii autori practică o critică extrem de aplicată ' textul este sfînt, cam așa ne învață critica tradițională și atunci îl analizăm amănunțit fără să discutăm prea mult valabilitatea lui, rezistența lui. Ca să nu mai vorbim că nici un autor mare nu
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
ridice dosarul? Bătând În retragere, Horia Diaconu a dat din umeri și a pronunțat discret: - Doar am discutat. - Bine, mă voi conforma. Rețineți Însă, eu aștept soluția. Mai rețineți că, dacă dosarul se va rătăci, păstrez copia lui. Voi face uz și de alte probe, pe care nu m-ați lăsat să le duc până la capăt. Este bine să se știe acest lucru! Și totuși, afară venea o altă primăvară.
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
fel de sictir". Formula de imprecație a produs un derivat verbal: a sictiri pe cineva "a înjura" (tot așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată de a sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-au format adjectivul participial sictirisit și substantivul sictirisire. Verbul a sictiri apare cu sensul de "a înjura", dar și cu acela de "a alunga", ba chiar, ca reflexiv, cu o valoare
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
din perspectivă lingvistică. Un semn al tensiunilor e chiar felul în care în lingvistica românească se folosește termenul neologism. Din accepția lui "internațională" (de "cuvînt nou"), e selectat aproape exclusiv un subdomeniu, constituit din împrumuturile moderne, culte. Desigur, restrîngerea în uz nu e lipsită de justificări: cea mai puternică e chiar faptul că în genere elementele lexicale noi sînt într-adevăr mai ales împrumuturi, și mai puțin creații interne. Există însă la noi și tendința de a considera neologisme chiar cuvinte
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
în română încă din secolul al XVII-lea, în măsura în care fac parte din sfera culturii moderne. Și aici există o justificare acceptabilă: e vorba de termeni izolați, care nu au avut circulație și care au fost reintroduși în limbă și oferiți uzului public mult mai tîrziu (în secolul al XIX-lea). Foarte utilul Dicționar al împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), apărut în 1992, oferă numeroase exemple de termeni pe care, bazându-ne pe pura intuiție și fără verificarea surselor, i-
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
și fără verificarea surselor, i-am crede mult mai noi (chiar în primele pagini apar: academic, argument, armonie, atom - atestat la 1694 - etc.). Dacă prin limitările citate conceptul de neologism se depărtează destul de mult de sensul său etimologic și de uzul internațional, nu e mai puțin adevărat că el devine o etichetă bine fixată a unei probleme românești: diferența dintre o cultură a elitei, pro-occidentală și recentă - și una populară, tradițională. De fapt, discursul dominant a subliniat mai curînd unitatea și
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
-lea. Compozit în sumar, acest volum conține cîteva scrieri teologale, studiul despre Eminescu (fără nici o valoare, scris în 1924, cu opt ani, deci, înainte de scrierea fundamentală a lui G. Călinescu), un altul, mișcător, despre Vlahuță (azi scriitor ieșit iremediabil din uz) și două cicluri de publicistică, una despre sionism (Sionismul la prieteni; am uitat să notez că, surprinzător, prozatorul teolog a fost și un constant apărător și propagator al doctrinei sioniste) și cea intitulată O lume nouă, conținînd publicistica sa revoluționară
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
în -că e în continuare singura posibilă. La unele derivate din alte categorii semantice apar variații: "focșănenii o cinstesc pe marea lor concetățeancă" - dar "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" (RL 2692, 1999, 24). Oscilațiilor uzului le corespund, în cazul denumirilor etnice, oscilațiile normei. Principalele sale instrumente - Dicționarul explicativ (DEX 1996) și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) - nu sînt în perfect acord în privința femininelor în -că. (E drept că dicționarele trebuie să opereze o
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
Dicționarul explicativ (DEX 1996) și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) - nu sînt în perfect acord în privința femininelor în -că. (E drept că dicționarele trebuie să opereze o selecție a derivatelor de la toponime sau antroponime în funcție de frecvența lor în uz.) în DEX, nu sînt înregistrate decît formele substantivale regularizate, identice cu adjectivul, deci fără -că, pentru: americană, europeană, germană, lituaniană, palestiniană, indiană; nu apar deloc nici israelian,-ă, nici israeliancă (există izraelit, dar acesta e un cuvînt diferit). în DOOM
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]