1,281 matches
-
parcă și acum vocea lui răsună ca un ecou interior. Moșul le spunea fraților mei de primul val, adică de cel de la treizeci de ani, dacă vor trece de el, vor trăi viață lungă. Frații mei au fost înghițiți de vâltoarea valului. -Despre asta mică, și mă privea cu drag, pot spune că așa o să fie toată viața...când cei din jur vor merge cu picioarele pe pământ ea o să se încăpățâneze să meargă în mâini. O să moștenească multe.Am moștenit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bunica lui din Jamaica. A doua zi s-a întors fiica mea din Anglia. Mă gândeam la data de cincisprezece încă de la dezastruoasa conversație cu cea al cărei nume devenise tabu și care îi dăduse naștere copilului meu, dar în vâltoarea de întâmplări care urmase plecării pripite de la Chowder Inn, fusesem prea preocupat ca să mai țin socoteala datelor. Era, într-adevăr, cincisprezece, dar în clipa aceea eram prea detașat ca să-mi mai aduc aminte. După ce am închis anticariatul la ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cursul destinului ei. Este condusă. Glasul cu care vorbește nu e familiar. Insistă în continuare, totuși. Nu există o hartă, așa că nu știe dacă-și va găsi drumul vreodată. Continuă să meargă. Trebuie să-i spună lui Yu. Am supraviețuit vâltorilor și acum doar să merg mai departe a devenit călătoria în sine. Nu mai solicită să-l vadă pe Mao. Îi e dor de Nah, dar o lasă în pace. E mai bine să nu i se aducă aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am Îndreptat vasul spre marginea Îngustă și Întunecată a golfului. Eddy a scos două muște, iar negrul prinsese deja momeli În trei undițe. Curentul era din ce În ce mai repede și, cum ne apropiam de margine, Îl puteam vedea curgînd roșiatic, punctat de vîltori. Dinspre est adia o briză ușoară și am văzut o mulțime de pești zburători, din Ăia mari care atunci cînd o luau contra curentului semănau cu Lindbergh În fotografia făcută cînd traversa Atlanticul. Peștii Ăștia zburători mari sînt cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cunoscut și pe Antichrist, încă de pe când acesta era, efectiv, în scutece, i-aș fi tras ăluia, din start, vreo zece-douăzeci de pumni în cap! cugetă Dan. Aha-ha... Carevasăzică de aia i-a luat Coco moțul lui Năică. Nu în vâltoarea pasiunii, nu, nici pe departe! Ci ca să-i dea pocitaniei din coș țurca de proteine, batonul cu anabolizante, mă rog, care să-i inducă body-buildingul. Creșterea ultrarapidă! În scopul ultim, ca să ce?! Pentru duelul veșnic Bine-Rău? Pentru maniheismul de paradă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se lasă frumușel în tron, pe perna de dantea, unde se liniștește de-a binelea. Vine ceva, spre noi. Prin văzduhuri... Un șuvoi. O potopenie. O beznă. Ca o revărsare... Ca o viitură neagră uriașă, mocirloasă și amară, rea. O vâltoare nămoloasă, care îneacă, care puhoiește, care șterge tot. Trecut, prezent și ce-o fi după... Feriți, din calea ei! Feriți, mă! Ferește-te! Ferește! Dă-te! Pleacă de la picioarele mele! Pleacă! Lasă-mă...! Oricum, ca și alcoolul, totul curge, totul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avea răgaz să se ocupe deosebit de încurcăturile lor. Se întîlnea deseori cu Grigore, se ducea pe la dânsul și mâncau câteodată împreună. Vedea și pe Nadina uneori la cîte-un spectacol sau la Gogu Ionescu, când era poftit la masă. Altfel însă vâltoarea ziaristicii îl absorbea tot mai mult. Sub pretexte că evenimentele politice se intensifică, Roșu îi multiplica întruna însărcinările. Ca să ridice Drapelul, ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi și, neavând alți redactori docili, punea pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare. În același moment noianul de flăcări de la răsărit se învolbură mai năprasnic, parcă glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jăraticului de acolo. O vâltoare de scântei se ridică în văzduh, risipindu-se într-o vijelie de stele căzătoare. Mici și îndărătnice stoluri de păsări de foc, scânteile se revărsau spre Amara în zbor sinuos, ca împinse de o putere misterioasă. Reculegîndu-se din tulburarea ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
judecății și oamenii trebuie să afle adevărul!... Nu stați, fraților, încruntați la față și cu armele întinse spre frații voștri cei oropsiți! Întoarceți armele asupra diavolului care v-a trimis să ucideți nevinovați și să... Cuvintele se revărsau ca o vâltoare de scântei gata să aprindă tot ce întîlnește în cale. Glasul se ridica stăpânitor peste vuietul mulțimii, parc-ar fi fost al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
turistic nu este tocmai același lucru, după cum amîndouă nu sînt chiar același lucru cu „simpla” propagandă culturală. Dar pe noi problema asta cu „imaginea” ne roade prea tare pentru a nu le amesteca pe toate cu toate ocaziile. Judecînd după vîltoarea pasiunilor sterile de rîndul trecut, nu pot să nu mă întreb dacă, de data aceasta, vom fi capabili de ceva mai multă maturitate pentru a face față acestei probe care este, mai presus de toate, una de maturitate socială. Nefiind
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cuvintele „bandit” și „banditesc” - de altfel fără nici o pornire și pe un ton potolit - de câte ori pomenește de agresiunea germană). Răspund că nu mi se cade în aceste clipe și în aceste împrejurări să intru într-o discuție de politică generală. Vâltoarea războinică în care sunt atrase toate popoarele, unul după altul, este atât de uriașă, masele ce își stau față în față, cu interese potrivnice și vrăjmașe sunt atât de numeroase, încât pare să fie o tristă fatalitate că nici un stat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Întrebați ce cred despre voi, am să vă spun: La revedere! Am fugit cu băieții la o miuță. Copilul ăsta nu pare deloc serios, nu prea știe ce vrea. O avea În el o sămînță de artist... Are de unde... În vîltoarea evenimentelor dramatice, iată că Îmi găsesc prilej pentru filozofie. Dar, mai mult ca sigur, nu pot gîndi aceste lucruri, pentru că sînt prea tînăr și nu am cu ce. Le presimt, le presimt neplăcut În axul interior, o materie consistentă care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lacrimile ei, prin strigătul „Vulpițo, oh, vulpițo...!“, prin dorința dureroasă ca ea și Pearl să rămână pe vecie în acea țară a lui „Niciodată - niciodată“1, a copilăriei ținute în loc, pe care timpul o mătura cu repeziciune, împingând-o spre vâltoarea schimbării absolute. Va veni vremea când Hattie va roși la amintirea dulcilor cuvinte naive pe care le rostise în această seară. Îi va arăta lui Pearl cât de mult se schimbase, va fi nevoită s-o facă. „Dar nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cheme, să strige de spaimă, striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu putea fi un sfârșit. Și iarași, un lung răstimp, George rămase nemișcat. Și apoi se întâmplase ceva în mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc. Își spusese: „E ca și cum aș fi murit, numai că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate e doar gândul cel nerostit cândvaacum și în cădere el poate lumina. Moment Nu voiai să renunți... Încercai în forță să treci, iar eu mă temeam de adâncimea acelui cuvânt. Puteai să rămâi la jumătate din el în marea vâltoare neiertătoare, din mijloc. A făcut fiecare ce-a vrut Uitând de noi și de sine - Ce-nsemna atunci pentru tine, Ce-a rămas acum pentru mine? Neîntâlnire Nu te-am văzut de mult... ultima oară nu te-am găsit acasă și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
a adus liniștea. Am dat fuga la izvor. M-am bălăcit repede și, cu părere de rău că n-am destul timp să rămân în preajma lui, am pornit fuga spre chilie, unde am stat câtăva vreme, ca să-mi revin din vâltoarea acelui vis. Când am simțit că sunt stăpân pe mine, am ieșit în cerdac. Soarele, sprijinit într-o rază pe culmea dealului din spatele mănăstirii, îmi zâmbea galeș. M-am oprit pentru o clipă, privind în zare spre locurile pe care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
știu că aud ceva de bine. Aceiași prieteni transilvani care-mi spuneau în marasmul bucureștean din primii ani post ’89 să las naibii ziarele și televizorul, fiindcă „dincolo de Chitila lumea-și vede de-ale ei, nimeni nu are treabă cu vâltoarea politică a Bucureștilor“, mă invită surâzător acum la tot soiul de sindrofii legate de o reușită sau alta, cu o încredere în viitor de-a dreptul amețitoare pentru viermuiala noastră, care-și tot plânge de milă într-o abulie ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ordine aici!“. Pe fondul ăsta, la 20.35 văd fluviul uman că se îndreaptă greoi dinspre poarta principală (pe unde ar fi fost normal să se intre) către ușa din stânga, deschisă numai pe jumătate. Ne aruncăm și noi, timid, în vâltoare, dăm stânjeniți din coate și glezne ca la cozile la bilete din anii studenției, pentru ca, după câteva momente de panică generalizată, un bodyguard îmbrăcat în negru să anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze către intrarea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și totodată fericit, mi se părea, la limita oboselii și timp de o clipă, că înțeleg, în sfârșit, taina ființelor și a lumii. Dar oboseala pierea a doua zi și, o dată cu ea, taina; iar eu mă avântam din nou în vâltoare. Alergam astfel, gustând clipă de clipă fericirea dar nesăturându-mă niciodată de ea, fără a ști unde să mă opresc, până în ziua, până în seara, mai bine-zis, când muzica a tăcut și luminile s-au stins. Petrecerea la care am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Pe cât pot, încerc să fiu liniștit. Nepoată-mea, Neta, venită de dimineață, nu mai prididește povestind că a ascultat o transmisiune radio din Vaslui la care se da știrea că, la Bârlad, se va lansa volumul doi din „Călător... prin vâltoarea vremii”. Spunea cu emoție că a plâns de bucurie că unchiul ei e implicat direct în această știre radio. Mariana se îngrijește de felul cum se va desfășura evenimentul, mai ales după lansare, procurând cele necesare unei ambianțe cât mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dată lucrurile s-au desfășurat astfel. În sala aproape neîncăpătoare, după cuvântul doamnei președintă Elena Monu a vorbit prof. Elena Popoiu, textul cuvântării fiind publicat în „Academia Bârlădeană” nr. 3/2009, pag. 7, cu titlul Noi pagini de călătorie prin vâltoarea vremii”. Nonagenarul peregrin Alexandru Mânăstireanu merge mai departe: la trei ani de la prima parte-prima carte, a apărut, la editura ieșeană PIM, al doilea volum memorialistic, care reia nu doar titlul ci și firul narativ al celui apărut în 2006. Primele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu roade din grădina proprie și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape. Să mai citim o dată din lecția de viață a Călătorului prin vâltoarea vremii: Deși vremea e posomorâtă, cu ceață densă și umezeală pe măsură, în casa mea e lumină, e bine, e relaxant și frumos. Păstrez o anumită ordine a lucrurilor și a stilului meu de viață, fapt ce mă scutește de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pentru mine, a spus următoarele, cu deosebită stare emotivă: Stimate doamne, Stimați domni Este un privilegiu pentru mine că particip la această selectă reuniune a unor distinși intelectuali bârlădeni, consacrată lansării celui de al doilea volum al cărții „Călător prin vâltoarea vremii” aparținând ilustrului profesor, publicist și scriitor Alexandru Mânăstireanu. Cei ce au citit primul volum și au avut șansa să-l parcurgă și pe cel de al doilea, vor fi de acord cu afirmația subsemnatului că prin scrierile d-sale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care o datorez colegului de breaslă și prieten, Al. Mânăstireanu pentru că mi-a făcut onoarea să-mi pomenească numele și mai multe titluri ale scrierilor mele în cartea d-sale, a cărei apariție o sărbătorim aici și acum. „Călător prin vâltoarea vremii” (ce titlu inspirat!) este o carte scrisă într-o limbă română limpede, cristalină ca apa de izvor. Conținutul ei bogat și variat încorporează istoria existenței unui om îndrăgostit de familie, de profesie, de viață, dar nedreptățit de soartă, dacă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]