1,553 matches
-
drumul, spuse băiatul mai mare, râzând. E peștele meu. Erau băieți de vreo cincisprezece ani, îmbrăcați în jachete de piele neagră și blugi. Spectacolul mâhnirii lui Gabriel îi amuza nespus. — Vă rog, stărui Gabriel, vă rog mult. Se lăsă pe vine, la marginea bălții. Hei, cucoană, lasă-l în pace! E atât de frumos, atât de viu, și s-ar putea să moară. Pun mâna-n foc că și dumitale-ți place să manânci pește cu cartofi prăjiți, spuse celălalt băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pot fi eu atât de abject încât să cerșesc un asemenea cuvânt?“. George ajunsese în vârful stâncii de unde i se oferea priveliștea atât de familiară a mării. Aici, ierburile gălbui dispăreau brusc, la o margine povârnită. Stâncile negre-cafenii, moarate cu vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu care îl trata, faptul evident că John Robert nu numai că nu se sinchisea de el, dar nici măcar nu se gândea vreodată la el. Această tactică, dusă la îndeplinire fără nici un efort, nu era cu totul lipsită de o vână de răutate. Colțișorul infim din mintea lui John Robert care era conștient de existența lui George, încercase o vremelnică satisfacție când aruncase la coș scrisoarea nedeschisă a discipolului său. Și o clipă mai târziu, îl dăduse cu totul uitării, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
COMUNIȘTI, scris cu roșu. Luca Băleanu răcnea ca ieșit din minți, agitându-și brațele ridicate. Cătălin se uita la ei, mut, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. Urlau ca apucații. Ia uite, lui Lucian Anghel i se umflaseră vinele de la gât. Cătălin nici că mai văzuse vreodată așa ceva gâtul pur și simplu i se îngroșase și i se înroșise. Îl căuta cu ochii pe Damian, dar Damian parcă intrase în pământ. Sus, pe pervazul ferestrei, Dogaru mai lipise vreo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-se spre ieșire. Rareș o vedea ca prin ceață... Sunete răzlețe zburau, luate de vânt, către calcanele înalte de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și de acolo se întorceau cu vibrații dulci peste terenul de fotbal... Stând pe vine, cu mâna întinsă după un ciob, Rareș își înălța capul din pământ și îl zărea pe Relu Opriș trecând prin apropiere, cam pe diagonala terenului. Opriș îi făcea prietenește un semn energic de victorie, iar Radocea dădea aprobativ din cap
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sufletului (descensus, ) descris de Macrobius (I, 12), prezent în Phaidros (247b5) și Plotin (Enn. IV, 8), are origini religioase, prima lui apariție în filozofie, la Empedocles în Purificări (fr. 115, poate și Heraclit 62, 68), unde izgonirea este efectul unei vine, unei nelegiuiri comise de unul dintre și este supus pe perioada Marelui An (30 000 de ani) la reîncarnări succesive în Lumea Sensibilă. Influența pythagoreică asupra acestei doctrine este de maximă importanță: Macrobius, după ce descrie ordo a căderii prin Porțile
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
întrerupt. O face printr-un act de încredere, de adorare, de implorare, de supunere și de mărturisire. Prin recunoașterea greșelii, el se deschide și își mărturisește credința în bunătatea infinită a lui Dumnezeu. Nu este doar o simplă recunoaștere a vinei, ci o „autorecunoaștere” a omului în stadiul în care a greșit. Într-un asemenea context, „Dumnezeu își exercită acțiunea sa asupra omului și și-o exercită în Biserică: este un dialog de har între Dumnezeu și om, o acțiune eficace
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
viață. Știind complicațiile unor păcate legate de aceste aspecte și cunoscând poziția Bisericii, unii credincioși s-au îndepărtat de sacramentul reconcilierii; b) schimbarea simbolicii și a înțelesului termenului de „păcat”, exprimat prin imagini de murdărie, contaminare, pătare, deviere, greutate a vinei, face să nu se mai înțeleagă în mod clar dezastrul și consecințele pe care acesta le aduce persoanei umane și legăturii sale cu Dumnezeu; c) creșterea dificultății de a-și asuma responsabilitatea alegerilor făcute în mod greșit conduce la tendința
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să trăiască o viață sacramentală autentică. Evitarea formalismului este necesară, pentru că, prezent uneori în mărturisirea păcatelor, duce până acolo încât penitenții mărturisesc și păcate pe care ei nu le-au comis, dar pentru care ei pot avea un simț al vinei. Concepția că sacramentul funcționează „ex opere operatum” nu legitimează tratarea acestuia în mod mecanic, fără implicare afectivă, sinceră și profundă. Sacramentul reconcilierii trebuie privit ca un eveniment de eliberare, de mântuire și sfințire, dar nu izolat, ci ca un act
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
confessio peccati” și „confessio fidei”, fiind un triplu act: de laudă, de autoacuzare și de credință. Prin „confessio laudis”, penitentul recunoaște binefacerile pe care Dumnezeu le-a înfăptuit în viața sa, fapt ce îl ajută să înțeleagă mai bine gravitatea vinei și a păcatelor comise. Prin „confessio peccati”, își recunoaște cu umilință păcatele înaintea lui Dumnezeu, reconfirmând în mod verbal că a acționat prin infidelitate față de binefacerile amintite. În final, prin „confessio fidei”, penitentul își exprimă, tot într-un mod exterior
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se deschide și posibilitatea ca penitentul să primească o educație morală și chiar o educație la credință, fapt pentru care procesul dialogic îmbracă un caracter pedagogic sau educativ. Conștiința penitentului poate fi educată atât în vederea formării unei înțelegeri corecte a vinei și a păcatului, cât și în vederea formării unei propuneri profunde de a nu mai păcătui, fapt pentru care același proces dialogic urmărește și progresul spiritual al penitentului. Codul de Drept Canonic, prin can. 988, §1, cere ca penitentul să își
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îl facem să facă nani - a șoptit Toaibă. Eu mă retrag puțin și vă acopăr, în caz de reacție din partea lor - a precizat sublocotenentul. Ușurați, rușii s-au întors - rând pe rând - bine dispuși, la mașini. Cel cu pantalonii în vine, încă mai zăbovea... Unul din prima mașină a strigat: Alioșa! Hai, că nu mai ajungem coloana! Îndată, tovarășe comandant! - a răspuns rusul. În acel moment, s-a auzit un „pâst”, urmat de foșnetul desprinderii celor doi de pe pământ și saltul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ceea ce și explică de ce numărul bibliofililor este în continuă scădere. 6. ÎNSEMNE ELECTORALE Alegem numai pentru dumneavoastră semnul căruia merită să-I acordați atenția. PĂTRATUL. În pătratul respectiv care e un dreptunghi rotund veți observa doi bărbați care, stând pe vine se alăptează dar nu de la o lupoaică, cum intelectual puteați greși. De la lupoaică se alăptează doar membrii Partidului Noua Haită. Bărbații, adevărații bărbați care sunt doar ai noștri și care stau în poziția amintită, sug dintr-o sticlă de samahoancă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osîndească. 2. Dacă cel vinovat este osîndit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pămînt și să-i dea în fața lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. 3. Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dîndu-i mai multe lovituri decît atît, fratele tău să fie înjosit înaintea ta. 4. Să nu legi gura boului, cînd treieră grîul. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai o singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele tale te vor purta
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de pește găsit vinovat În toate hărțile maritime!, hărți și documente hărțuite cu harpoane și cu dialectica ultimei lecții ținute la clavecinul nevinovăției celui urcat cu toate perlele și cu toată arhitectura cuminte a vinei de a fi spus primul că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Deși făcuse vârsta când ar fi trebuit să schițeze primii pași, fata întârzia. Dar Petrișor era perseverent și într-o seară, când, abia intrasem în casă, el îmi spuse: - Tăticule, rămâi acolo unde ești! Veni lângă mine, se așeză pe vine și strigă la surioara lui care sta în picioare, rezemându-se cu mânuțele de pat: - Ola, vino la nenea! Hopa, fata! Hopa, la nenea! Ola se uită la el, clipi e câteva ori și, întinzând brațele, o porni, cam poticnit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
au foarte puțină aplecare și talent pentru artă, și a doua: că într-adevăr sânt nenorociți cu căpcăunii ciia de unguri. Dac-ați cunoaște mai de-aproape tendințele de deznaționalizare ale ungurilor, // pe [1v] cari ei le răpăd prin toate vinele, prin toate organele statului, și esclud din viața publică tot ce nu e maghiar, atunci ați găsi o lămurire mai de-aproape a împrejurărei de mai sus. Nu sânt încercări vage și fraze goale cele ungurești, ci e un sistem
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se așezase pe urechi și ar fi vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portieră diafană. Prin țesutul ei transparent sunetele se difuzase și rar câte un cuvânt se prindea în mreaja auzului. Trebuia să-și strângă vinele subt frunte, să le întindă apoi. . . vinele sinilii, ce stau acolo la suprafață, vizibile, așa de rău apărate de epidermă. Nu răspunse aimic. Păru tăcerea afirmativă a unui personagiu sobru și corect, extrem de corect în pijamaua de duvetină marron, încheiată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portieră diafană. Prin țesutul ei transparent sunetele se difuzase și rar câte un cuvânt se prindea în mreaja auzului. Trebuia să-și strângă vinele subt frunte, să le întindă apoi. . . vinele sinilii, ce stau acolo la suprafață, vizibile, așa de rău apărate de epidermă. Nu răspunse aimic. Păru tăcerea afirmativă a unui personagiu sobru și corect, extrem de corect în pijamaua de duvetină marron, încheiată sus peste cămașa de mătase, cu gâtul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit. Apucați-vă. N auziți, uite, m-a și apucat, iar! Și, fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în vine, trântind cu ciudă, ușa, după el. RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE Ai lui Golu trăiau, toți trei, sub același acoperiș: Temistocle - tatăl, Rada - mama și Brândușa - fata. Posedau meserii serioase, de mare valoare, la vremea lor, sigur, pentru timp îndelungat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
jos chiloțeii, se-ntinsese, cu rochia ridicată peste buric, pe-o băncuță de lemn vopsit în verde și el privise interiorul de purpură al tru pului ei. Îl silise și pe el să se-ntindă pe bancă, cu spielhosen-ii în vine, iar fetița-și pusese palmele peste față și aruncase doar o privire spre viermușul lui catifelat. Apoi coborâseră către lumea locuită și timpul și tăcerea și îndepărtarea acoperiseră totul. Acum învățau la același liceu și, uneori, mergeau împreună spre casă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lui mi l-am comparat și eu și m-a apucat frica. La el, abia se cunoștea puțină roșeață în jurul înțepăturii. La mine era ditamai pata cât o farfurioară, purpurie pe brațul meu subțire, cu pielea aproape transpa rentă peste vinele albastre. „Bă tebecistule“, mi-a zis Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu și-au început să scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!“ Cuvântu-ăsta (cu care m-au zgândărit apoi câțiva ani la rând) m-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]