923 matches
-
pe ochi. Trebuie să spun că e foarte ușor de intimidat. Maureen și-a găsit victima perfectă. Până acum, nu te-am mai văzut niciodată cu vânătăi, observă Jennifer. Întotdeauna avea grijă, mormăie Jim. Avea grijă să nu îmi facă vânătăi vizibile. Dar azi și-a ieșit din minți. I-am spus că merg la niște cursuri de calculatoare, știți, ca să am o explicație pentru absențele de miercuri seara. Astăzi s-a întâlnit la supermarket cu o cunoștință al cărei soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să se ocupe de Gardienii din clasele de la parter. Aceștia nu trebuiau să fie în nici un fel răniți, doar imobilizați. Cum făceau colegii mei treaba asta, nu era problema mea, prin orice mijloace posibile, numai să cauzeze cât mai puține vânătăi și lovituri. Poate aveam nevoie de ei. Dacă totul mergea bine, eu nu aveam nevoie de ei ca ostatici. Dacă lucrurile mergeau prost, atunci vor servi pe post de marfă de schimb. Libertatea lor pe satisfacerea necesităților noastre! Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Deasupra aragazului. Jennifer se ridică pe vârfuri, deschise ușile și se întinse după cutia de cereale, care era chiar acolo, bineînțeles. Dar doamna Bellarmino nu se uita la cutie. Se uita la stomacul expus al fiicei ei. — Jen ... iar ai vânătăile acelea. Fiica ei luă cutia și își trase tricoul în jos, acoperindu-și burta. — Nu-i nimic. — Le aveai și ieri. — Întârzii, mamă. Fata se duse la masă și se așeză. — Jennifer. Arată-mi. Cu un oftat exasperat, fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Doamna Bellarmino văzu o dungă orizontală de doi centimetri lungime, chiar deasupra liniei bikini-lor. Și încă una, mai slabă, pe cealaltă parte a stomacului. Nu-i nimic, mamă. Mă tot lovesc de marginea biroului. Dar n-ar trebuie să faci vânătăi ... Nu-i nimic. — Îți iei vitaminele? — Mamă? Pot să mănânc? — Știi că poți să-mi spui orice ... — Mamă, o să întârzii la școală din cauza ta! Am test la franceză! Nu avea nici un rost să insiste în acel moment. Oricum, telefonul începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rapid și pipăind până în fundul lor. Urmă dulapul, care îi luă ceva mai mult. O harababură de pantofi și adidași la bază. Dulăpiorul de sub chiuveta din baie și chiar și coșul de haine murdare. Nu găsi nimic care să explice vânătăile. Bineînțeles, își zise, nu avea nici un rost să pună un coș de haine murdare în cameră, din moment ce Jennifer și le arunca hainele peste tot, pe podeaua băii. Georgia Bellarmino se aplecă și le ridică, fără să fie cu mintea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din spatele urechii. — Spune-mi ce s-a întâmplat, Dave, zise Lynn. Își dădea seama că tăietura era adâncă, dar el nu se plângea. — Au venit după noi, mamă! zise Jamie agitat, mișcându-și brațele. Era plin de praf și avea vânătăi pe stomac și umeri, dar în rest nu era rău lovit. — Noi n-am făcut nimic! Erau din clasa a șasea! Niște duri! — Jamie, lasă-l pe Dave să-mi spună. Cum te-ai ales cu tăietura asta? — Billy l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ulei vegetal și alte grăsimi. De fapt, dosul lui Bethune va reprezenta doar o contribuție minoră la călătoria lui în jurul lumii. Din fesele lui a fost scos abia un litru de combustibil. Cu toate acestea, Bethune spune că are niște vânătăi zdravene și că producția acelui combustibil a reprezentat un „sacrificiu personal“. Un artist care își gătește și își mănâncă propria grăsime corporală Proteste față de risipa din societatea occidentală REUTERS. Artistul conceptual Ricardo Vega, din New York, a făcut o liposucție, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din pură curiozitate. — Vă rog mult Încetați, amândouă ! spun. Dacă Jack nu vrea să-mi spună secretul lui... atunci nu vreau să i-l aflu. Fără veste, mă simt total epuizată de ziua de azi. Și, cumva, bumbăcită, plină de vânătăi. Nu mă interesează absolut deloc misterioasa viață a lui Jack. Și nu vreau să mă mai gândesc la asta. Vreau să fac o baie lungă, să mă culc și să uit că l-am cunoscut vreodată. DOUĂZECI ȘI TREI Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mea zi acasă, în timp ce mă dezbrăcam pentru un somn de recuperare în urma zborului, am surprins-o pe mama holbându-se la mine de parcă mi-ar mai fi crescut un cap. Doamne ferește! a spus ea cu vocea tremurândă. De unde ai toate vânătăile alea îngrozitoare? M-am uitat în jos și mi s-a părut că văd corpul altcuiva. Pântecele, brațele și coastele îmi erau acoperite de o grămadă de pete de un purpuriu întunecat. —O! am șoptit eu. Presupun că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
însă, unde puteam să pitesc sticla? Haina mi-o lăsasem la recepție, iar alte buzunare nu aveam. Aproape nevenindu-mi să cred, mi-am ridicat puloverul și-am îndesat sticla în sutien, între sâni. Dar pieptul îmi era plin de vânătăi, așa că sticla îmi producea niște dureri îngrozitoare. Am încercat s-o așez într-una dintre cupe, apoi am mutat-o în cealaltă, dar forma sticlei se distingea fără dificultăți prin puloverul mulat de angora îcare, normal, nici măcar nu era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stilul anilor optzeci. încă vreo câteva vieți pierdute la faza asta. Fiind convinsă c-o să mor de-atâta vomat după o noapte întreagă de destrăbălare. BANG! Curgându-mi sânge din nas la fiecare două zile. PUF! Trezindu-mă plină de vânătăi, fără să am nici cea mai vagă idee cum mă căptușisem cu ele. BASTA! Trezindu-mă în spital, cu perfuzii și conectată la un monitor. O altă viață pierdută. Dându-mi seama că mi se făcuseră spălături stomacale. încă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avusese cum să mă evite. în raportul poliției se spunea că fusesem „nebună“. Cei care erau cu mine au fugit și m-au lăsat să zac pe caldarâm. Mi s-a explicat c-am fost teribil de norocoasă - în afara unei vânătăi enorme pe coapsă, nu pățisem absolut nimic. Bine, doar că îmi pierdeam mințile. îmi doream, tânjeam să mor. Mai mult decât în toate celelalte dăți când îmi dorisem să fi murit. Un atac de disperare, de dimensiunile unui bolovan, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de o parte pietrele celelalte, înainte să se sufoce. Se concentraseră la unul din capete și, în curând, reușiseră să ajungă la Cristian. Era aproape inconștient, plin de vânătăi și zgârieturi, dar în viață. Norocul îi surâsese, suflul exploziei îl aruncase la pământ între două bucăți masive de piatră, ca două lespezi. Deasupra se prăbușise o alta, ce se oprise pe marginea superioară a primelor două, protejându-l ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuia să arate viața mea, speram în mai bine și îmi doream să văd cum se poate trăi și altfel. Poate că nu făcusem mișcarea cea mai inteligentă dispărând fără urmă de acasă, dar mă săturasem de scandaluri interminabile, de vânătăi care nu mai treceau niciodată, de urlete și de plânsul înăbușit al mamei. Hărmălaia câinilor rămăsese în urmă, spre sat și se auzea acum ca un ecou de care mă îndepărteam tot mai mult. Intrasem în pădure și gândurile mele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
adresat dusă pe gânduri: — Primul meu soț, căpitanul Johnson, mă bătea regulat. Era un adevărat bărbat. Era înalt de aproape 1,90 m și când se îmbăta nu-l mai puteai ține în nici un fel. Uneori umblam zile întregi cu vânătăi pe tot trupul. Doamne, ce-am mai plâns când a murit! Am crezut că n-o să-mi mai revin niciodată. Dar abia când m-am măritat cu George Rainey am știut ce am pierdut. Niciodată nu poți ști cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe cineva în bătaie, pe Iza degeaba o întrebai, nu ne povestea niciodată nimic despre părinții ei vitregi sau despre chinurile pe care trebuia să le îndure din partea unchiului ei, deși fetele spuneau că spatele-i era mereu plin de vânătăi și răni, Iza nu vorbea niciodată despre asta, iar în ultima vreme nici noi n-o mai întrebasem, eu eram destul de morcovit că trebuia să fac de serviciu cu ea, cu Szabi ar fi fost mai bine, ne mai jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit o porțiune din talie și mi s-a părut că văd o vânătaie acolo, dar poate că era doar urma lăsată de elasticul de la ciorapii-pantalon, și am simțit în continuare acel miros, și atunci mi-a trecut prin cap că trebuie să fie mirosul de fată mare, Feri ne-a povestit că fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am și uitat spre ea, spre banca fruntașilor, unde stătea, gândindu-mă că de când l-au luat pe tata, sunt și eu pe jumătate orfan, și atunci, deodată, m-am întrebat, cum arată Iza fără haine, dacă are într-adevăr vânătăi, și cum îi arată oare coapsele, mi-a spus odată Feri că fetele goale sunt foarte interesante, dar eu n-am fost de acord, eu le vedeam pe toate la fel, și atunci Feri a râs de mine, spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise un fir de la ciorap, pe toată lungimea coapsei, pe partea dinăuntru, și am văzut limpede vânătăile lunguiețe, în zig-zag, de pe coapse, și i-am văzut și chiloții, prin ciorapi, o pată albă între picioare, de forma unui trapez, și atunci am auzit-o zicând, porcule, și am știut că și-a dat seama la ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un curcubeu marmorat întinzându-se de la un sfârc la celălalt. În cursul săptămânii următoare, curcubeul acesta a trecut printr-o succesiune de schimbări de nuanță asemenea spectrului coloristic al vopselelor auto. Uitându-mă în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
împrumuta o neașteptată dimensiune actelor lor sexuale, consumate probabil în patul nostru la vederea telefonului cromat care-i adusese lui Catherine vestea accidentului meu. Elementele noilor tehnologii ne uneau sentimentele. Iritat de zgomotul avioanelor, m-am ridicat într-un cot. Vânătăile de pe piept făceau respirația dureroasă. Catherine își coborî ochii spre mine cu o privire îngrijorată, evident preocupată de faptul că aș putea muri. Îmi puse țigara între buze. Am inhalat șovăielnic fumul cu gust de mușcată. Filtrul cald, pătat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai preocupat de tânăra femeie care se apropia de mine sprijinită în baston. Unealta aceea ajutătoare era evident o dovadă de afectare, o deghizare de fațadă care-i permitea să-și îndese fața în umărul ridicat și să-și ascundă vânătaia ce-i marca pometele drept. O văzusem ultima oară când stătea în ambulanță lângă trupul soțului ei și se uita la mine cu o ură calmă. - Doctor Remington... ? am întrebat-o, fără să stau pe gânduri. Se apropie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vedere legal? În logica accidentului de mașină, moartea era dirijată de vectorii vitezei, a violenței și ai agresiunii. Reacționa oare Catherine la imaginea celor care fuseseră surprinse, ca o placă fotografică sau un cadru al unui jurnal de știri, în vânătăile întunecate ale corpului meu și-n conturul fizic al volanului? La genunchiul stâng, cicatricele de deasupra rotulei fracturate reproduceau exact manetele ieșite în afară ale ștergătoarelor de parbriz și ale farurilor de poziție. Când mă apropiam de orgasm, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină. Netezindu-și pe spate părul blond, Seagrave ieși fără tragere de inimă de pe bancheta din spate. Fiindcă nu-și recăpătase încă simțul echilibrului, se sprijini de stâlpul parbrizului. Uitându-mă la ochii lui absenți și la capul plin de vânătăi, am fost sigur că aceasta nu era decât cea mai recentă dintr-o serie lungă de alte traumatisme suferite. Își scuipă în mâinile pătate de ulei în vreme ce Vaughan îi ținea capul, apoi, apucându-se de brațul lui, se bălăbăni în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stâlpul din dreapta al parbrizului. Rănile tinerei nu erau încă la vedere. Chipul său inexpresiv se uita în sus la pompier în vreme ce acesta ținea în mâini lampa de sudură, aproape ca și când ar fi așteptat un bizar atac sexual. În următoarele fotografii, vânătăile ce aveau să-i marcheze fața începeau să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a laturilor ascunse ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]