3,550 matches
-
oameni foarte cultivați și neimplicați politic ar putea face aceasta. E foarte greu însă!” (Zoe Dumitrescu Bușulenga) Evident că în marasmul ontologic existent - marasm ce face parte dintr-un pattern (impus la nivel global) cu coordonate bine articulate, ce este vârât constant pe esofagul omenirii în numele diabolicei ordini mondiale concepute în laboratorul faustian al marilor sforari ai lumii (prin mijlocirea diverșilor vectori de propagandă și de manipulare actuali) -, Dumnezeu nu putea să fie lăsat „a exista” în pacea increării Sale fără
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
și nu cred c'o să mă oprească cineva. Stau o lună și jumătate. Venirea mea se referă la anchete sociale. În primul rând la condițiunile de muncă”; „Vreau să arăt în volumul ce'l voiu scoate, cum un guvern se vâră în tot locul unde e de excrocat și furat până la sânge. Sunt contra sistemului care oprește liberarea popoarelor”; despre fascismul italian: „urmare a comunismului sângeros din Rusia”; referitor la conflictele de la Timișoara și Lupeni: „Nu cu morții se poate înjgheba
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
Plăcându-i reacția potențialului cumpărător, sobra matroană se-nveseli, aruncând pur și simplu peste 10-15 ani deoparte de pe chip, căci altfel era o zvârlugă subțiratică, tunsă à la Mireille Mathieu, îmbrăcată într-un costum sport care-o întinerea și acela. Vârându-și mâinile în buzunare și scuturându-și părul cenușiu retezat până la umeri, așa ca să-și facă nițel curaj pentru indiscreție, începu: -Am fost căsătorită 50 de ani. În urmă cu o lună și jumătate, soțul meu a murit. Săptămâna asta
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
mai degrabă că această sinistră ispravă o face prostia științifică”. Firește, săpa, oricât de departe, la temelia pe care s-a ridicat acest hibrid religios și istoric, nu duce nicăieri. Orice demers aici este aporetic, te va îngropa, te va vârî în înfundătură. Și atunci noi ce facem? se întrebă un personaj din piesa evocată. Răspunsul lui Petre Țuțea este acesta: „Trăim. Eu nu suport soarele arzător al istoriei universale. Copacii nu trăiesc cu rădăcinile la soare. Doresc ca neamul meu
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
chiar aici, la etajul unde mă aflam. Ceea ce, m-am gândit eu, dovedea că nocturnul vizitator al lui madame Mia nu sosise de mult. Am intrat în lift, încercând să fac cât mai puțin zgomot. Iată-mă la parter! Am vârât cheile în cutia de scrisori și m-am oprit. Căci, privind afară, am văzut nu foarte departe, o siluetă ce mi se părea cunoscută, închizând portbagajul unei mașini și urcându-se la volan. Fără să mai aștept, m-am repezit
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
alungat din împărăție de-atâta vreme? Ce mai vrea? - Și-a trimis soli care vestesc că vine Primăvara, vrăjitoarea cea rea, fiica lui Soare cel Cumplit, să te ucidă, iar pe noi să ne alunge. - Pușchea pe limbă, că-ți vâr ghearele în claia ta nețesălată și mătur sala cu tine! - Iertare, Majestate! Dar prăpăditul meu de lup are colții rupți și pielea pârlită de tâlharii lui Soare-Împărat. Abia a scăpat săracul cu fuga. L-am adus pe mătură, mititelul! - Cum
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
din desene își cereau dreptul unei înșiruiri logice, cu sens. Și-ncepu jocul, dacă joc era canonul ăsta al anagramării! Dar pentru că-și mișca degetele mâinii stângi în ritmul dictat de muzică, părea pentru cei ce-l priveau că-i vârât până-n cap într-o activitate ludică. Cu ceilalți se dovedi taciturn, salut, salut doar, încât îi ținea pe jar de curioși ce-i făcea, nu alta. Știau cu ce se ocupă, dar nu puteau pricepe de ce nu apelează ca-n
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
nu realiză când încuiase ușa de la intrare, când coborî duiumul celor patruzeci de trepte, că se și pomeni pe alee. Oare ce făcuse cu legătura de chei? O căută pe nevăzute, continuâdu-și drumul. În cele din urmă, o găsi. O vârâse în alt buzunar al poșetei decât cel destinat, atât de zorită pornise! Până la Marieta - că așa era atribuită adresa lui Artemie, el fiind arar acasă, Marieta lipsind numai cât era la școală, aflată la doi pași de bloc - până la Marieta
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
fracturată și un traumatism cranio cerebral sever. Unul trăgea cu forță de nas cu o pensetă și celălalt făcuse un sistem de plan înclinat din două instrumente medicale din care unul fixat pe maxilarul superior iar al doilea, o pensetă vârâtă în nari și încerca să ridice nasul apăsând peste primul instrument ca pe o pârghie, pentru poziționarea nasului la loc. După vreo oră jumătate de chin au reușit să mă refacă și să mă coasă. Fiecare nară era umplută cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Nu mă împiedic tovarășe comandant, răspund eu hotărât și cât mai convingător. - Bine, atunci poți merge, dar ai mare grijă! - Da, să trăiți, zic eu fericit că mai pot vedea și altceva în afara hainelor marinărești. Dracul când trebuie să-și vâre coada, ca să încurce treburile, găsește el ceva de făcut. Cum ajungem noi cu mașina, un camion militar, în Neptun să tăiem iarba de prin șanțurile de pe marginea șoselei, undeva prin dreptul actualei clădiri unde a fost B.C.R. Neptun, trece o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
s-a hotărât să-i viziteze. Toți reprezentanții de vânzări l-au primit cu brațele deschise pe măsura portofelului ce se contura în buzunarul său. I-au descris modelele în cele mai frumoase cuvinte și s-au grăbit să îi vâre sub nas o sumedenie de fișe tehnice care mai de care mai colorate și mai înțesate de detalii. Nu știu cât de bine stăpâneau toate informațiile prezentate, însă erau dispuși cu siguranță să zâmbească atât cât îi ținea gura, pentru a câștiga
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
înnodate-alături, m-am resemnat ca urmele-mi să-mi fie mereu acoperite de omături. De la o vreme râurile-s bocnă, iar codrul ce troznește când îngheață mă face să mă simt ca într-o ocnă în care singur m-am vârât de-o viață. Din ce în ce Din ce în ce devin avânt și zbor și umerii mă dor de-atât preaplin. Din ce în ce mai des îmi pare cum că pe al vieții-mi drum e doar cules. Din ce în ce mai mult când mă
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
mângâi, să le spun „măi, măi” și să le zâmbesc. Și ele nu mă făceau să bombăn. Am răsfoit toate filele fără frică, privind la ele nepăsător. Până m-a surprins soră-mea și prietenele ei. Văzându-mă cu nasul vârât în filele cărții și cu ochii holbați la misterioasele semne-vrăjitoare: - Ce faci, mă, aici? Au chicotit hoțoaicele spioane. - Nu se vede? Am făcut eu pe interesantul. Uite-așa mi-a ieșit vorbă că mie îmi plac cărțile, că am să
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
de ceafă și mi-a rotit capul spre stânga și dreapta, până a început să-mi trosnească oscioarele gâtului, iar bulbucații ochi să-mi sară din orbite. Am urlat și m-a lăsat în pace. Dar nu mult, că a vârât mâna pe sub cămașă și a început să execute solfegii pe claviatura coastelor mele, transformate ad-hoc în acordeon. Mă uitam la el cu ochi lăcrămoși de bovină și gemeam. Probabil că numai așa l-am înduplecat să mă lase în pace
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
n-aveți dară, nici o frică! De v-a-ntreba ceva apoi, / Pe mine să dați vina voi. Și să tăceți vă poruncesc! / Voi ști eu, babei, să-i vorbesc!” „Păi... fă cum știi și cum îi vrea, / Dar nu ne vârî în belea!” „Hai fetelor, tăceți din gură!” - / Le-a zis ieșind în bătătură. „Nu-i bună pacea, să știți bine! Acum gâlceava e de mine!” Închise ușa după ea / Cântând un cântec ce-i plăcea: „Vai, săracul omul prost, / Bun
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
și-l bătea cu ea peste degete. Că...”eu te-am trimis după cheie fixă 15-17 și tu vii cu cea de 17-19?” Crezi că așa se învață mecanica?” Și dă-i. Apoi, îi învârtea bormașina în cap, „să-i vâre mecanica în căpățâna aia proastă”. Și, câte alte metode le aplica Arapu să-l „învețe meserie”. Toate astea numai din invidie că armăsarii se lăsau mângâiați numai de el. -Numai din cauza afurisitei de nuia fermecată! scrâșnea Arapu. Acum, Tudorel se
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
permis să te urci la volan în halul acesta? 22-Întorsătura Imobilizat de cătușe și „liniștit” de pumnii lui Bârneață, Buhăianu își dădu seama că tembelii ăștia, nu numai că îi încurcă socotelile, dar pot să scormonească rahatul în care era vârât până-n gât. Irina putea dovedi cu „probe” ce învârtea el la restaurant și la Bancă. Dacă erau târâți în scandal și „partenerii” lui, trecuți și pe la „Sirena veselă”, dezastrul era asigurat. Nu mai punem la socoteală dacă ar afla și
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
ce îi hrănea, cum îi ferea de boli, vorbise cam mult, apoi a luat aminte și nu l-a mai întrebat altceva decât de ce nu ținea rolleri, că rollerii erau, după el, regii... Atunci omul dinainte l-a întrerupt, a vârât mâna în buzunar, a scos o bancnotă și i-a întins-o, fără să o privească, de parcă valoarea înscrisă pe ea l-ar fi interesat prea puțin. „Ia asta și pleacă, i-a strigat. Și să nu te mai prind
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
doar vreo zece-douăsprezece zile până la sfârșitul anului școlar. A renunțat și ne-a lăsat de capul nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
de fapt un răutăcios obraznic, superficial și șmecher. În loc să-i ajute pe bă-trâni la treburile gospodăriei, umbla teleleu pe uliță toată ziua. Întărâta câinii, rupea crengile pomilor, se urca în spatele bătrânelor și le fluiera în urechi ca să le sperie, se vâra pe sub fustele fetelor și le ciupea de picioare. Într-un cuvânt, era un băiețel rău, o adevărată pacoste pentru oamenii din sat. Copiii din cla-să, să se prăpădească de râs spre mulțumirea coanei preotese, care era cu gândul la împletiturile
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
toată noaptea atunci, o iarnă întreagă nu căzuse omătul, abia prin februarie se pusese pe nins. Fusese o nebunie în dimineața aceea, băieți și fete din ultima clasă a liceului ne hârjoneam ca niște țânci prin zăpadă, cu greu ne vârâseră elevii de serviciu în clasă, cu toate că aveam oră cu Larionescu - prescurtat Lari, așa îi spunea toată lumea -, profesorul de fizică, om sever, ținea la meserie, alți dascăli, tinerii, parcă mai degrabă s-ar fi amestecat cu noi în bătălia cu bulgări
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
aceea, iar la sfârșitul săptămânii o invitasem la film. Rula o peliculă italiană cu Sophia Loren, după câte îmi amintesc, ceva despre începuturile cinematografului, iar Sophia Loren interpreta rolul unei actrițe de duzină, pe care impresarul ei voia s-o vâre mereu, prin procedee dintre cele mai ingenioase, pe gâtul diverșilor producători. La un moment dat, o prezintă unuia pe protejata sa drept cea mai importantă actriță cehoslovacă, iar Sophia Loren, neînțelegând cuvântul, îl întreabă: cehoslo ce? Iar el completează: vacă
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
contenea Angela, râzând din toată inima, să repete în seara aceea în drum spre casă. Apoi își dădea singură, printre hohote, răspunsul. Era fericită. Mă ținea de mână, avea palma atât de rece, încât, pentru a o încălzi i-o vârâsem în buzunarul lodenului meu. La despărțire o sărutasem. Mă codisem mult înainte de a face asta, căci pentru mine gestul de a săruta pe cineva implica mărturisirea fără echivoc a unor sentimente trainice, or mie încă lucrurile nu-mi erau suficient
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
scap de umbra care se oprise. O priveam speriat și mergeam tot cu ochii la ea. Era o namilă (așa mi se părea) cu cojocul întors, cu gulerul ridicat și căciula trasă peste ochi. Stătea ca o sperietoare, cu mâinile vârâte în cojoc. Mi-am zis că, dacă am omorât eu atâția zmei și balauri, n-o să omor și monstrul acesta? Am ridicat bățul cu amândouă mâinile și am grăbit pasul spre ea, icnind. Fatală mișcare. Namila s-a năpustit asupra
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
doar vreo zece-douăsprezece zile până la sfârșitul anului școlar. A renunțat și ne-a lăsat de capul nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]