1,106 matches
-
fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între numeroasele țevi de canalizare. Ripley iși dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în direcția unui tub ovipozitor palpitând: era o înspăimântătoare bandă de asamblare organică. Ajunse la capătul traseului, ieșeau la aer liber, lucind din cauza umorii vâscoase și erau strânse de lucrători. Aceste versiuni miniaturale ale soldaților alergau de colo-colo fără să-i bage în seamă pe cei doi oameni prezenți printre ei; nu se gândeau decât la sarcina lor, care consta în ducerea la loc sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de spătarul scaunului într-o explozie de bale vâscoase. Acidul gălbejit se înspuma pe brațele hidraulice ale mașinăriei și începea să se scurgă spre cabina de securitate. Regina smulse niște țevi sub presiuna și un lichid sângeriu izbucni din toate părțile. Fluidul vital al mașinii și cel al creaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
le numere. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci, sentimentul meu de eliberare nu va dura mult. De Îndată ce se va Întoarce În cameră cu hainele ei de doliu, aerul va fi din nou Înăbușitor, așa cum fusese și Înainte plin de un lichid vîscos apăsător... A Început să sune telefonul, sfărîmÎnd iluzia că acea cameră lămîiatică era o insulă solitară; lumea de afară pătrundea printr-un orificiu negru. Nu mă mai simțeam În largul meu pentru că se risipise vraja. Mă treceau fiori reci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
clipă a simțit că i se smulge bastonul de o forță nevăzută. A auzit un pocnet sec și atât. Viziuni și gânduri s-au întrerupt. A avut senzația că intră într-un întuneric de nepătruns, rece, dens ca un lichid vâscos. A întins ambele brațe în față, ca și când intenționa să se prindă de ceva. Nu avea de ce. Genunchii i s-au înmuiat și s-a prăbușit pe caldarâm. Din Marian Malciu acea clipă nu a mai conștientizat nimic din ce se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
față pe post de modele, dar măcar acolo sunt la anumite ore și pe anumite canale de televiziune. În România canalizarea cu vedete s-a spart, curge pe toate străzile, la toate orele, iar noi intrăm cu toții în acest lichid vâscos și urât mirositor. P.S. Pasărea de pe ilustrata pe care mi-ai trimis-o este o ciocănitoare sau un papagal? Eu aș prefera varianta a doua... Mirel 9 ianuarie 2006 Conducta divină cu proști s-a fisurat tocmai deasupra României și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
aviditate lentă. Dintr-o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un ordin dat de o voce depărtată ca filtrată prin nori groși de ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase, imensitatea pe care o parcurge este mai vâscoasă, mai greu de parcurs. Mâinile refuză să se miște. Hăul negru o înghite cu voluptate. Momentul care s-ar putea să fie pragul între ceea ce poartă numele de viață și moarte este ca și sosit. "Ascultă... Nu fi debilă ! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui nevolnice, pe care îl iubește și îl detestă în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce iarăși se scurge cu lentoare se aude o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un coșmar din care o smulge vocea îngrijorată a infirmierei : Ce se întâmplă iar, dragă doamnă ? De unde temperatura asta ? Toate mergeau bine... Ia să mai vedem o dată, poate termometrul... Da, așa este : 39,8 ° ! Îl chem imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a trebuit. În școală și în familie învățasem limba germană, considerată limba cultă în Bucovina care aparținuse de Imperiu. Tăcere lungă. Teodora se ridică pentru câteva minute și trebăluiește printre ulcelele ei. Revine cu o lingură care conține o pastă vâscoasă și o cană cu apă. Ia asta : amestec de esență de vâsc și de păducel. Le-am amestecat cu miere, că nu este prea plăcut la gust. Citesc pe fața ta că inima o mai ia razna câteodată și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul de Aeromodele de la Casa de Cultură unde era directoare, avea acolo un puști, Ionuț care se dovedea a fi teribil de inventiv, uneori îi inhiba pe profesori cu ideile lui. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu erai tocmai dispusă pentru această ieșire. De regulă eu după amiaza sunt acasă. O seară plăcută, la revedere. Când se urni din loc, femeia avu impresia că psihicul ei inventase totul. Din ce întuneric ieșise, din ce plasmă vâscoasă, nu mai era sigură pe nimic. Bărbatul acela nu exista, nici discuția înfiripată în drumul către casă, nici senzația că se cunosc de multă, foarte multă vreme și că se înțeleg. Avu o viziune complexă într-o singură fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am reușit, totuși, să terminăm puloverul, la timp. E drăguț, nu? Noi am ales culoarea și modelul. La mulți ani! Capitolul al zecelea Amintirile pe care mi le stârnește anul 1969 îmi apasă greu sufletul. Am impresia că o mocirlă vâscoasă și urâtă era gata să-mi înghită atunci încălțămintea la fiecare pas pe care-l făceam. Înaintam, epuizat, prin mocirlă, iar în fața și în spatele meu nu se vedea decât o nesfârșită mlaștină întunecată. Timpul se scurgea și el în ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a scăzut, prechimbându-se Într-un zumzăit monoton, bucățile de simit aruncate În aer dispăreau, o urmă de magie adia odată cu briza, feribotul aluneca lin, iar fantomele tuturor peștilor care trăiseră odată În apele alea Înotau Împreună cu ei În azurul dens, vâscos al mării. Când s-a terminat cântecul ajunseseră deja la țărm. Câțiva dintre pasageri au sărit jos Înainte ca feribotul să ajungă la doc. Armanoush a privit uimită acest spectacol de acrobație, admirând nenumăratele talente pe care istanbuliții le dobândiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întotdeauna ocupați, surprinzător de politicoși și oarecum efeminați. Timpul nu e un articol rar În suburbii. Oamenii Îl folosesc cu aceeași generozitate și libertate cu care folosesc apa caldă. Zorile s-au ivit. În momentul ăsta orașul e o entitate vâscoasă, aproape gelatinoasă, ceva amorf, pe jumătate lichid, pe jumătate solid. Ochiului Divin din Înaltul cerului, casa familiei Kazanci Îi pare probabil o sferă strălucitoare de scânteieri murdare În mijlocul umbrelor nopții. Majoritatea Încăperilor sale sunt tăcute și Întunecate, doar În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oră o fi? Și se gândi: „La dracu cu ora, cui Îi păsa ce oră este?“ Pentru el n-avea nici o noimă. — Trebuie să știu ora, spuse Beth. Îi auzi pașii pe punte. — Timpul... Se Îndepărta, Îl părăsea! Umezi și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet metalic care semnala deschiderea trapei. Deschise ochii și o văzu aplecându-se asupra lui, Înșfăcând șerpii În grămezi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
numărătoarea continuă.“ O nouă alarmă izbucni, un piuit intermitent care, cu fiecare secundă, devenea mai tare, mai intens. Acum se afla În Cilindrul B, un labirint de țevi și echipamente. Cândva curat și frumos colorat, era acoperit acum de mucegaiul vâscos. Din loc În loc atârnau jurubițe de mușchi fibros. Cilindrul B arăta ca o mlaștină din junglă. — Beth... Aceasta nu-i mai răspunse nimic. „Trebuie să fie În Încăperea asta“, Își zise el. Cilindrul B fusese tot timpul locul ei preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai ales cu paginile tale autobiografice. ori de cîte ori adormeai și puteam să intru în masa de cuvinte proaspăt scrise de tine simțeam un fel de extaz, ca și cum aș fi intrat goală într-un lac sărat, într-o materie vîscoasă care te îmbrățișează prin densitatea ei și pulsează apoi în atingere cu fiecare dintre celulele tale. Cînd intram în textele tale simțean încă vibrațiile cuvintelor tale, ele erau încă vii sau tocmai se răceau ușor. așa am făcut dragoste, iubitul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea dintîi lovită, cea dintîi care va fi cuprinsă de năvodul vîscos al fricii. Ceea ce simțeau negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: "Pe nimeni". Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicîndu-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: "Pe o vreme ca asta nu se poate zbura, ar fi o sinucidere". Un vânt umed legăna bălăriile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pus, sub cerul înstelat, trupul Laurei plin de alge și cu burta umflată, pentru ca totul să se prăbușească în gol... Abia în asemenea momente îți dai seama că nu poți înțelege moartea. Te izbești de ea ca de un zid vâscos. Cum adică? Ochii care au văzut nu vor mai vedea? Urechile care au auzit nu vor mai auzi? Buzele care ți-au vorbit nu vor mai vorbi? Niciodată? Așadar, totul a încetat? Ca un foc care s-a stins? Vrusesem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ, lângă efemere cearșafuri de ziar, rupând bucăți mari de pâine, pe care le înmuiau în zacuscă și peste care presărau cu zgârcenie felii de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
apucau mîinile soților lor. — Digby... Digby... — Scotty... — Jare... — Bunty... O femeie cu un copil adormit pe umăr Îl apucă pe Jim de braț, dar el o Împinse deoparte și Încercă să-l țină drept pe domnul Maxted. Întunericul și rîul vîscos Îi amețise pe amîndoi și, În orice moment, puteau cădea peste șine. Conduși de cele trei camioane, prizonierii părăsiră calea ferată și se adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]