7,043 matches
-
că i-a supraviețuit doar doi ani soțului ei și i-a lăsat toată averea dnei Strickland; după înfățișarea casei și după eleganța servitoarei care mi-a deschis ușa am judecat că această sumă fusese suficientă pentru a-i oferi văduvei Strickland un confort modest. Când m-a poftit în salon am constatat că dna Strickland are un musafir și, după ce am descoperit cine e, am ghicit că nu fără o anumită intenție mă invitase exact la ora aceea. Vizitatorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu condamnatul, nici nu îl mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întotdeauna cutii cu nituri de toate mărimile lângă capcane pentru cârtițe. Am văzut coborând patru negustori de vite, roșii ca mitrele de cardinal, care își dădeau coate râzând zgomotos după ce udaseră cam mult afacerile pe care le-ncheiaseră; apoi, două văduve care făcuseră drumul până în oraș pentru a vinde câteva lucruri cusute de mână; moș Berthiet, un notar retras din afaceri care venea o dată pe săptămână într-o încăpere din spate de la Grand Cafă de l’Excelsior ca să joace bridge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
război. Toată lumea murise, Destinat în ’21, ceilalți și ei, și nu rămăsese nimic pentru a scormoni prin cenușă. Dar, cu toate astea, ea mi-a spus ce știa. Era la sfârșitul unei după-amieze, în fața casei unde se retrăsese, împreună cu alte văduve ca și ea - Gravul fusese zdrobit în ’23 de o căruță pe care nu o zărise venind. Barbe își găsea consolare în sporovăială și în cireșele în alcool pe care le adusese de la Castel în mai multe borcane. Îi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că asta fusese rațiunea de a fi a lui Bassepin, să vină pe lume ca să strângă bani. Nici măcar nu e un gând mai prostesc decât altele. A profitat destul. După moartea lui, toți banii au trecut în posesia Statului: o văduvă frumoasă, Statul, mereu veselă și niciodată îndoliată. Când Matziev s-a mutat la el, Bassepin i-a dat cea mai frumoasă cameră și, de fiecare dată când se întâlneau, își scotea scufia în fața lui. Puteai vedea atunci pe țeasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să nu vedem. Astfel, erau două orașe: al nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale. Două lumi. Au fost chiar și insulte, lovituri și pumni. Doar văduva Blachart reconcilia cele două tabere, desfăcându-și coapsele fără să numere și fără să aleagă, și pentru unii, și pentru alții, civili și militari, la orice oră din zi și din noapte. Șirul celor care așteptau ajungea uneori până la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zi și din noapte. Șirul celor care așteptau ajungea uneori până la o depărtare de zece metri în fața casei sale, și era un teren neutru unde oamenii își vorbeau, se priveau, fraternizau în așteptarea marii uitări care se ascundea în pântecul văduvei. Văduva își petrecea toată ziua, sau aproape, lungită pe marele pat, cu picioarele desfăcute, cu portretul soțului defunct îmbrăcat în mire deasupra ei, zâmbind din spatele unei bucăți de pânză neagră, în timp ce, la fiecare zece minute, un tânăr grăbit lua locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și din noapte. Șirul celor care așteptau ajungea uneori până la o depărtare de zece metri în fața casei sale, și era un teren neutru unde oamenii își vorbeau, se priveau, fraternizau în așteptarea marii uitări care se ascundea în pântecul văduvei. Văduva își petrecea toată ziua, sau aproape, lungită pe marele pat, cu picioarele desfăcute, cu portretul soțului defunct îmbrăcat în mire deasupra ei, zâmbind din spatele unei bucăți de pânză neagră, în timp ce, la fiecare zece minute, un tânăr grăbit lua locul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
neagră, în timp ce, la fiecare zece minute, un tânăr grăbit lua locul pe care mortul îl lăsase în urmă cu trei ani, când la Uzină o tonă de cărbuni se prăbușise pe el când își bea cafeaua. Bătrânele gaițe scuipau în spatele văduvei Blachart când o întâlneau pe stradă. Îi aruncau și tot felul de insulte: „târfă, otreapă, zdreanță, târâtură, ticăloasă, curvă, fleandură“ și încă multe altele. Lui Agathe - acesta era prenumele ei - nu-i păsa nici cât negru sub unghie. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și nesfârșite, oameni care par să trăiască încă în epoca de piatră și orașe noi, curate și strălucitoare. Nu știu dacă ar trebui să le dăm crezare. Uneori, cărțile mint. Tot ce știu e că în Australia trăiește din 1923 văduva Blachart. Poate că s-a recăsătorit acolo. Poate că are și copii, o afacere. Poate că toată lumea o salută respectuos, cu un surâs larg. Poate că, punând un ocean între ea și noi, a ajuns să ne uite de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ea râse când auzi asta. Am continuat: — Pare să fie un tânăr foarte norocos. — E foarte răsfățat, asta e. Și nu mai e chiar atât de tânăr. Privi în gol, ochii ei părând să urmărească fumul de țigară: — Pentru o văduvă bogată ca mine, Reinhard e ceea ce oamenii din lumea afacerilor numesc un produs loss leader. Nu există dezamăgire mai mare în viață, care să se poată compara măcar de departe, cu dezamăgirea provocată cuiva de propriul fiu. — Chiar așa? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dacă pot să-mi amintesc cuvintele imnului național. Însă unele dintre aceste versuri mi-au rămas în cap precum mirosul persistent al unui amestec de mosc și smoală. În seara aceea am mers cu mașina să o văd pe Katia, văduva lui Bruno, acasă la ei în Berlin-Zehlendorf. Aceasta era a doua mea vizită de la moartea lui Bruno și i-am adus câteva dintre lucrurile de la birou, ca și o scrisoare de la compania mea de asigurări, care confirma chitanța pentru cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ai săi, Emmeline, în vârstă de 14 ani, și Paul, de 10 ani. Herr Steininger, victimă a unui accident de mașină mortal, fusese un funcționar bancar strălucit la Privat Kommerz și genul care era asigurat până în vârful părului, lăsându-și văduva tânără într-un confortabil apartament de șase camere de pe Lepsius Strasse. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri, apartamentul avea un balcon mare din fier forjat în fața unui glasvand mic, vopsit în maro, și nu unul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
expresie mai serioasă întipărită pe chip, se porni să-și exprime condoleanțele. Asta implică și carnetul ei de cecuri. Pentru o clipă m-am gândit să-i zic ceva nobil legat de riscurile meseriei, dar apoi m-am gândit la văduva lui Bruno și am lăsat-o să termine de scris cecul. — Foarte generos din partea dumneavoastră, i-am zis. Voi avea grijă ca ăsta să ajungă la familia lui. — Așa să faci, te rog, spuse ea. Și dacă mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și șleahta lui? Îi mai investigăm sau nu? — Da, i-am răspuns. Dar până când supravegherea Gestapoului nu ne aruncă ceva interesant, nu prea avem ce face în direcția aia. — Și ce vreți să facem noi în timp ce dumneavoastră aveți grijă de văduvă? interveni Becker, care era pe punctul de a-și permite un zâmbet pe care aș fi putut să-l găsesc enervant. Adică, în afară de a verifica rapoartele Gestapoului. Am decis să nu fiu prea sensibil în legătură cu chestia asta. Ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cum te grăbești să creezi un mare spectacol de artificii pentru Reichsführer cu două mici pocnitori umede. O să fie dezamăgit. Îmi place să te ascult, Kindermann. Întotdeauna îmi place să văd munca altcuiva. Pariez că ești foarte bun cu toate văduvele alea bogate care își aduc depresiile menstruale la clinica ta de fițe. Ia spune-mi, pentru câte dintre ele prescrii cocaină? — Cocaina hidrocloridică a fost întotdeauna utilizată ca stimulent pentru combaterea celor mai grave cazuri de depresie. — Cum le împiedici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
STANCU (IAȘI) Reportaj: 1. PREMIUL 1 PENTRU REPORTAJ- DUSAN MONICA (RÂBIȚA-HUNEDOARA) 2. PREMIUL 2 PENTRU REPORTAJ - MIRON TIC ILIA (JUDEȚUL HUNEDOARA) Poezie pentru copii: 1. PREMIUL 1 POEZIE PENTRU COPII- LIDIA BATALI (BUCUREȘTI) 2. PREMIUL 1 POEZIE PENTRU COPII - IULIANA VĂDUVA (BUCUREȘTI ) 3. PREMIUL 2 POEZIE PENTRU COPII - MONICA GHERGHEL (BUCUREȘTI - BOTOȘANI) Pictură: 1. PREMIUL 1- STELUȚA NISTORESCU (BUCUREȘTI) 2.PREMIUL 1- DUȚULESCU CRISTIAN (BUCUREȘTI) 3. PREMIUL 1- PICTURĂ ȘI GRAFICĂ - CONSTANTĂ ABĂLAȘEI -DONOSA (BRĂILA) 4.PREMIUL 2- PICTURĂ- GABRIEL IONUȚ
PREMIU DE EXCELENŢĂ, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364286_a_365615]
-
de muștar, a nu lăsa loc îndoielii în inimă. Dacă asemenea micuțului din această povestire, vom nutri în suflet o astfel de credință, va fi suficient să deschidem ușa și minunile lui Dumnezeu se vor produce în viața noastră. „O văduvă săraca nu mai avea nimic să dea de mâncare copilașilor ei, într-o seară de iarnă grea. Crezând că vor uita de foame până a doua zi, a început să le citească din Biblie. Pasajul s-a nimerit să fie
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
frig și așa în casă, a zis mama supărată. - Deschid să intre corbii, a spus mezinul. Nu mai avem nimic de mâncare în casă. Dumnezeu va trimite corbii Săi. Primarul satului care tocmai trecea pe acolo, a ascultat discuția dintre văduvă săraca și copiii ei, a intrat în casă și le-a spus: - De azi încolo, eu sunt corbul lui Dumnezeu pentru voi.” Cele zece porunci Dorința lui Petru Lascău de a ne învăța râvnă pentru credința, astfel încât să atingem perfecțiunea
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
penale pedepsele contrare spiritului creștin (răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul roșu). Îmbunătățește tratamentul în închisori, ușurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor și preoților dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani și văduve. Modifică legislația privind căsătoria, îngreunează divorțul, pedepsește adulterul. Atribuie bisericii creștine casele imperiale de judecată („basilikos ikia”), care vor purta în continuare numele de „basilici”, nume păstrat în limba română sub termenul de „biserică”. Împăratul Constantin cel Mare a generalizat
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
a fost programată, organizată. A fost, într-adevăr, o mare secetă, dar fiecare țăran avea în pod o rezervă de porumb, de grâușor, de fasole. Eu sunt fecior de plugari, țin minte anii aceia. Dar și noi, cu toate că mama era văduvă de război, aveam în pod niște rezerve. N-ar fi trebuit să moară nici un suflet, cu toată seceta, căci și cei mai sărăcuți mai aveau ceva rezerve. Dar au venit păgânii și ne-au măturat podul. Chiar și la noi
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
niște rezerve. N-ar fi trebuit să moară nici un suflet, cu toată seceta, căci și cei mai sărăcuți mai aveau ceva rezerve. Dar au venit păgânii și ne-au măturat podul. Chiar și la noi, cu tot că mama era văduvă de război, au urcat și ne-au măturat podul și nu ne-au lăsat nici un grăunte. De aceea, au murit mai mulți ca în război. Țin minte că mama pleca la Cernăuți - eu sunt născut în preajma Cernăuțiului - pleca în căutarea
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
grăunte. De aceea, au murit mai mulți ca în război. Țin minte că mama pleca la Cernăuți - eu sunt născut în preajma Cernăuțiului - pleca în căutarea unui pumn de făină, de grăunțe, scotea din casă ce mai putea să aibă o văduvă, un covoraș, niște lăicere, ca să le vândă la Cernăuți, ca să ia ceva de mâncare pentru mine, că eram mic, și surioara mea, mai mare decât mine. Se întorcea după două-trei zile de la Cernăuți, unde pleca cu soră-mea, iar eu
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
îndemnizația mareșalilor care, potrivit Decretului-lege din 11 iunie 1938 era de 60.000 lei lunar drept soldă și 50.000 lei lunar îndemnizație de reprezentare. Soldele nu erau supuse reținerilor de 10% pentru Casa Generală a Pensiilor și erau transmise văduvelor. La 10 mai 1941, în baza Decretului 1354/09.05.1941 semnat de generalul Ion Antonescu, publicat în Monitorul oficial nr. 109/10.05.1941 regelui Mihai I i se acorda gradul de mareșal, în calitatea sa de șef al
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
de a fi făcut din el un om cu un puternic handicap al conștiinței îi revine. Din păcate însă, așa cum ar fi afirmat ea însăși, altădată, Dumnezeu își ia revanșa. Abandonată de fiu, își petrece restul zilelor într-un azil, văduvă (soțul îi moare pentru că nu au bani să facă o operație pe inimă). În tot acest coșmar, apare o rază de lumină exact de acolo de unde se aștepta mai puțin. Primește o vizită din partea Adinei și a lui Alin. Se
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]