2,196 matches
-
jandarmii și Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum, pe când era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat al zilelor sale. Ibovnicele - atât cele măritate, cât și văduve - și le ținea aproape cu lapte și lână furate de la gospodăria unității și cu pâine caldă rostuită de la manutanță. Femeilor care, din felurite pricini, nu puteau să-l primească În vreo noapte, le dărâma, furios, gardurile - niște Îngrămădiri joase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rostuiască un locșor călduț și mâncare de trei ori pe zi până Începea să se Înstăpânească primăvara. În vremea când alesul ei Își ispășea pedeapsa cea izbăvitoare de greutăți aproape de netrecut, Maria se ducea la moș Simion Urâtu, un bătrânel văduv, mic și al dracului, Încă În putere, care o primea În casa lui la fiecare Întoarcere pe femeie, nu Înainte să o bată sălbatic, mai ales peste față, În nădejdea că, atunci când Ion se va fi Întors de la beci, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Costandin suiulgii ca să curăță locul acela foarte bine... să li închidă, drum pe acolo să nu fie”. “1774 septembrie 3”. --Un păgubos dator-vândut - Coste Papafil - se apucă să moară. Vodă, la cererea păgubașilor, a scos la mezat toate acareturile nefericitei văduve “din care... o pivnițe de piatră cu cârciumă deasupra și cu doao dugheni alăture... care sânt lângă biserica Svântului Ierarh Neculae”. Cel care a reușit să achite suma de “cinci mii noao sute lei” a fost “Gavril mitropolitul”. Să nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
biv vătaf de peaici”, anume Ionașco, care la 15 decembrie 1670 (7179) este nevoit să vândă casa cu pivniță și cu trei dughene “care case sintu pre Ulița Chervăsăriei, în dosul Târgului Făinii”. --De ce vinde el acestea toate? --Rămânând văduv, nu are încotro. Uite ce spune omul: “Căci multe cheltuieli am avut noi împreună; pentru - acesta lucru și eu, de multe nevoi și pentru cheltuielile... la moarte... într-altu chip n-am putut face”. --Aș avea o întrebare, prietene. --Dacă n-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o recitesc și lăcrima fericită că nu e uitată în întunericul ei de nedescris. Cine era Duntrăchița?... Mama povestea că era un moș Dumitrache de vreo cincizeci de ani căruia îi murise soția și nu a stat nici șapte zile văduv. S-a dus peste deal (în alt sat, bănuiesc) și a adus acasă o nevastă foarte tânără de vreo șaptesprezece ani, nu prea frumoasă, dar vrednică și muncitoare. Mama mai povestea, crucindu-se de ciudățenia moșneagului, că ieșea ziua la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
doi nepoți de la fete, făcuți de „fată mare! I-a crescut tot cu demnitate și nimeni nu râdea de dânsa pentru că nici ea nu râdea în fața nimănui. Cred că asta a fost o strategie de a ei de când a rămas văduvă,de a nu se lăsa înfrântă de vorbe sau de oameni. Când încă mai vedea, ne strângea cât eram de mici, la ea în ogradă și ne vorbea despre apocalipsă și despre domnii cu mașini care vor veni peste timp
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ce trebuia să zică. 4. Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut cu fața la pămînt, s-a închinat și a zis: "Împărate, scapă-mă!" 5. Împăratul i-a zis: "Ce ai?" Ea a răspuns: Da, sunt văduvă, bărbatul mi-a murit! 6. Roaba ta avea doi fii, amîndoi s-au certat pe cîmp și n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt și l-a omorît. 7. Și iată că toată familia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rotise spre interiorul camerei, să revadă biblioteca. Perete înalt, plin de rafturi înțesate de cărți. Bătrânul avocat, fost prieten al filozofului negustor de vinuri Marcu Vancea, îl rugase să-i facă o vizită, să-i vadă biblioteca. Rămas de curând văduv, pensionarul voia să vândă biblioteca. Se gândise la Tolea, îl știa ca adolescent avid de lectură, în vremea când îi fusese avocat în nenorocitul acela de proces cu accidentul de bicicletă. Bibliotecă impresionantă, într-adevăr. Cărți vechi, prețioase legături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al nostru, avocatul Jay Sussman. Soția lui murise acum doi ani și, dat fiind că avusese întotdeauna o slăbiciune pentru Edith (soții detectează ușor chestiile astea), era absolut normal să înceapă să-i facă avansuri odată ce ieșisem eu din scenă. Văduvul vesel și zglobia divorțată. Mă rog, bravo lor. Jay se apropia de șaptezeci de ani, desigur, dar cine eram eu ca să obiectez la o cină sau două cu tangouri și giugiuleli sub clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și să îi stârnească pe vinovați, iar acum că se pensionase, m-am întrebat dacă n-ar fi fost dispus să preia această sarcină. Din fericire, nu se mutase din apartamentul din Queens, pe care îl împărțea cu sora sa, văduvă, și cu patru pisici. Când l-am sunat, a răspuns la al doilea apel. — Spune-mi un preț, i-am zis, și îți plătesc oricât ceri. Nu vreau bani de la tine, Nathan, mi-a răspuns el. Dacă-mi acoperi cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
convinsese pe sine că nu mai are pentru ce să trăiască - tontul de mine, Nathan cel Neînțelept, care credea că nu are nimic mai bun de făcut decât să aștepte să moară, preschimbat acum în consilier și confident, amant pentru văduve focoase și cavaler rătăcitor care salva domnițe aflate la ananghie. Aurora opta să discute cu mine pentru că tocmai eu mă dusesem până în Carolina de Nord și o salvasem și, chiar dacă, înainte de acea după-amiază, nu ținuserăm legătura timp de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Datorită lui, seceta și inundațiile sunt controlate și Sichuan este renumită acum pentru recoltele sale. Aprecierea Marelui Zid Chinezesc e ca pentru o sculptură nemișcată, însă cea pentru Digul Du-jiang prezintă vitalitatea universului. Marele Zid acționează precum o bătrână împărăteasă văduvă, care cere respect, pe când digul își oferă în tăcere serviciile, ca o noră modestă de la țară. Viziunea lui Mao în ce privește China este ceea ce ea așteaptă de la un rege. Ea înțelege ce va deveni iubitul ei pentru China și pentru poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Fericirii în Longevitate. Plantele au fost transplantate acum două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa Bujorului, construită în 1903 de bătrâna împărăteasă văduvă. Rondurile de flori sunt făcute pe stâncă cioplită în terase. Iarna, „plimbarea într-un sul de pergament pictat” devine activitatea ei favorită. Le ordonă gărzilor și servitorilor să „dispară” înainte ca ea să intre în „scenă”. Complexul de clădiri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Plânge în voie și se simte înțeleasă - dispariția unei mari actrițe. Albul, suferința. Singură în lumea picturală. Le-am cerut servitorilor să-mi aducă cărțile cu poze, legate în material. Am început să studiez personalitățile Orașului Interzis. Împărtășeșc cu împărăteasa văduvă interesul pentru operă. În zilele foarte frumoase, vin să-i vizitez gloriile. Mă duc întins la Sala Sănătății și Fericirii. Se înalță vizavi de scenă, la o distanță de mai puțin de douăzeci de metri. Aici este locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o sută de păsări care aduc omagiu păsării pheonix. E confortabil. Jilțul e păstrat ca nou. Spiritul femeii poate fi atins. Vin aici să-mi îmbunătățesc starea de spirit. Vin să visez, și să simt cum e să fii împărăteasa văduvă și să ai putere adevărată. Nu am nevoie de o trupă care să joace pentru mine. Mă văd pe mine însămi ca protagonistă într-o operă imaginară. Scenele sunt sugestive, în timp ce răsfoiesc manualul de operă al împărătesei. Sunt piesele clasice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt de catifea neagră. Nu la mare depărtare, printre aburii ceții, se înalță pavilioanele Yintai și Pasărea Pheonix, unde fiecare fir de iarbă, fiecare lemn, cărămidă și țiglă deapănă o poveste. Aici a fost ținut ostatic împăratul Guang-xu de către împărăteasa văduvă. Mao vorbește pe neașteptate, așa cum face întotdeauna. Primul vicepreședinte al republicii chineze, Li Hong-yuan, s-a aflat sub arest la domiciliu în același loc. Crezi că ei ar îndrăzni? Suntem cu toții pregătiți să începem, tovarășe președinte. Sănătatea ta este norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când l-a văzut, a fost pe ecran. Juca împărați și eroi de tot felul. Imaginea este încă magnifică și irezistibilă. De când cu Revoluția Culturală, numele lui a dispărut din ziare și reviste. Brusc, îl dorește. Înțelege, acum, de ce împărăteasa văduvă era obsedată de actori. Hrănită, dar simțindu-se flămândă, totuși. Respirând, dar simțindu-se, totuși, îngropată de vie. E dorința asta de a se crampona de închipuiri. Nu-i poate atinge, dar îi păstrează ca posesii. E înconjurată de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Și apoi răspunde tot ea: Era făcut din pământ, semințe și buruieni. De ce? Pentru că e hrănitor! Din public se aud câteva râsete. Monologul continuă. Subiectele se schimbă într-o manieră dezlânată. Acum critică relația dintre eunucul Li Liang-ying și împărăteasa văduvă, pentru ca în clipa următoare să descrie un fier de călcat manual pe care-l folosea în Yunan. Firele se rupeau fără nici un motiv, râde ea. Mă gândeam în sinea mea: Ce mai revoluționară de birou sunt și eu, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să fie luată decizia tribunalului, formele făcute și banii de pensie dați retroactiv familiei Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită Într-o nouă casă), tânărul soldat american a făcut ce a putut ca s-o ajute pe tânăra văduvă germană, rămasă fără nici un sprijin În această lume. Americanul a aprovizionat casa tinerei văduve cu carne și unt și cafea și a primit, drept amintire, prețioasele ediții Freud ale bunicului. Nu era bibliofil, dar și pentru el a contat Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită Într-o nouă casă), tânărul soldat american a făcut ce a putut ca s-o ajute pe tânăra văduvă germană, rămasă fără nici un sprijin În această lume. Americanul a aprovizionat casa tinerei văduve cu carne și unt și cafea și a primit, drept amintire, prețioasele ediții Freud ale bunicului. Nu era bibliofil, dar și pentru el a contat Întâlnirea cu biblioteca acelei case, din Germania nu s-a Întors În Kansas City, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sigur că a sosit deja în țară. Oricum, știm acum că este vorba de o femeie. Se vede treaba că acel distrugător de lume nu mai are bărbați de aruncat în bătălie și, mai nou, înrolează femei, ba chiar și văduve. Și nu m-ar mira dacă, până la urmă, vom descoperi că agentul este chiar acea primadonă londoneză cu nume atât de franțuzesc. Sunt tare curios, dragă prietene, și abia aștept s-o cunosc pe această... Nanone. Excelență, deoarece oamenii dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare plăcere. Mă dăruiesc artei mele. Numai că, din păcate, am avut parte de o experiență tragică. Iubitul, neprețuitul meu soț a murit într-un accident. N-au trecut nici măcar două luni de la moartea lui. La anii mei, sunt deja văduvă. Vă dați seama, mon cher général? ― Înțeleg! (Hopa! Iată văduva!) Acum înțeleg... De aceea ați ales acea arie... jalnică... Jalnic, într-adevăr! Nanone vărsă câteva lacrimi înainte de a continua. ― Oh, te rog să mă ierți, mon cher général! Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deja verificat. Nu înțelege o boabă din limba rusă. Doar dacă... Ia stai!... Acum îmi amintesc. Mai era acolo și tânărul acela insolent care tuna și fulgera împotriva mea și a ofițerilor mei... Să fie vreo legătură între el și văduvă?) Kutuzov o urmă preocupat pe Nanone în cabina ei. Era sau nu era agent? ― Mă simt flatat, daragaia maia! Probabil că lumea care mă iubește îmi atribuie și această intenție. Dar sunt numai zvonuri. Constantinopolul?... Ha, ha, ha!... Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]