1,093 matches
-
ce nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
brațul drept, pe care mi-l pusese în piept, slăbi, căzu. O cuprinsei tare, îi sărutai pleoapele. Ea tot își ferea fața. Și brusc îi simții buzele într-o arsură de foc, iute, pe când ochii i se aprinseră într-o văpaie neagră. Și-n glas dintrodată parcă-i tremura o durere: — Vine taica de-acum... Se face ziuă... Stăi! uite, i s-aude și glasul... Deschise grăbit ușa. Iezerul până în depărtări mari fumega aburi calzi în revărsarea umedă, posomorâtăa zilei. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai făcut o leacă de mâncare?... De unde să fac? întrebă într-un rând, încet, Tudorița. Sta palidă și tristă, într-un colț. El se întoarse spre dânsa și o privi lung; îl privea și ea țintă, cu ochii plini de văpaia suferinții. Ce fel de vorbă-i asta? Ce? în casa mea să nu găsesc eu o bucată de pâne? Nu-ți las parale? Câte parale-mi lași? Ion Rusu se întoarse cu mânie și mirare, și boldi spre fiică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
degajat? Nu voiam să știe cât eram de îngrijorată, pentru că, prin orice trecea în momentul de față, era cu siguranță o încercare destul de grea fără să-l mai împovărez și eu. Hotărâtă, am apăsat „Trimite“ cu degetul arătător și o văpaie de durere țâșni din unghia în plină regenerare și reverberă pe toată lungimea brațului. Dumnezeule, va trebui să o las mai moale cu tastatul în stil dramatic cât timp aveam cele două degete cu unghiile paradite. Durerea a fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o vagă notă de spiritualitate. Lucruri menite să aline, dar care evident nu veneau de „dincolo“. Sunt doar prostii, m-am gândit amărâtă și, tocmai atunci, Leisl a spus: —Anna, primesc ceva pentru tine. Am simțit că mă arde o văpaie; puțin a lipsit să vomit, să leșin, să fug în jurul încăperii. Mulțumesc, Aidan, mulțumesc, mulțumesc. —E o femeie. - La naiba. - O femeie mai în vârstă, vorbește foarte tare. Leisl părea puțin tulburată. — Aproape că strigă. Și izbește un băț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
opri și-mi înșiră pe limba lui câteva vorbe gâfâite. Când văzu că nu pricepusem nimic, își reluă goana, făcându-mi semn să vin după el. Șovăiam încă dacă s-o fac sau nu, când am văzut pe cer primele văpăi ale incendiului. După ce m-am asigurat că aveam tot aurul asupra mea, am sărit pe fereastră și am luat-o la picior. Am petrecut nu mai puțin de trei ceasuri rătăcind astfel, urmând stările de spirit ale mulțimii înnebunite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne-nchinăm, Iară lacrima fierbinte, Printre gene-o strecurăm. Când războiul, peste Țară Vâlvătaia, și-o-ntindea, Ei, abia ieșeau din școală, Însă moartea mi-i pândea. Ei, pe câmpul de bătaie, Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-au jertfit, Au dus Țara, la-nălțare, Iar vrăjmașu-a fost strivit. Demnitate, moșteniră, De la bravii lor părinți Ce milenii străjuiră În Carpații-mpăduriți. Pe cruce, n-au cască
Moment înălţător. In: BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
LĂSAȚI-MĂ SĂ CÂNT! Lăsați-mă să cânt! În cânt mi-e viața, Prin cânt respir și-n cânt mă definesc, Clipitele cu cântul le-mpletesc Și cântecul mi-aduce dimineața... Vibrând în clipă, în minut vibrând, Mă simt văpaie pururi arzătoare, Desprinsă de luminile din soare Și luminând, prin cântece, oricând... Prin ele-n suflet, simt cum îmi pătrund, Crâmpeie din lumina vieții noastre Cu orizonturi limpezi, mai albastre, Dintr-un adânc, spre-un viitor profund... Cu frumuseți, cu
L?SA?I-M? S? C?NT! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83820_a_85145]
-
întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cel care ducea desaga plină. Când au ajuns la cotitură, a poruncit: ― Lasă desaga jos și până sâmbătă seară stai ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină pe întreaga fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în fel și chip, obosite parcă, părăseau creanga care le-a fost tutore vreme îndelungată. Pluteau apoi dezorientate și, în cele din urmă,sfârșeau în covorul înflorat așternut la picioarele gorunilor falnici... Lotrul a lăsat să treacă câteva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-a văzut gol. A smuls plapuma. De sub ea i s-a arătat trupul hangiței, nud și îmbietor... Două brațe albe întinse spre el îl chemau ca o genune!!!... În clipa următoare, amândoi au devenit un singur trup arzând în văpaia iubirii! Abia după miez de noapte s-au trezit din visul trăit cu atâta aprindere... S-au îmbrăcat, cu regretul că timpul le este potrivnic... ― Și după... astaaa... ce a mai urmat, frate? - a întrebat unul căruia i se cam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alții, și cu atît mai mult, cu cît vedeți că ziua se apropie. 26. Căci, dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, 27. ci doar o așteptare înfricoșată a judecății, și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți. 28. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. 29. Cu cît mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele acestora, sunt bărbați voinici, legați laolaltă în sariuri de nuntă, garnisite cu aur sau închiși până la gât în achkan-uri îngrijite, cu fețele rozalii ca fructele moi, înmugurind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
minele de plaur nu mai curg, s-a rupt deaupra ochiului cu zodii, sirenele, de-acum, dublate-n dodii șoptesc interioare labirinturi de cruci albind, sunt morile de fum sunt eu și eu nu plâng doar zbor și-n orizont, văpăile de-amurg îmi leagă umerii în plumbi și ceață nu plâng, tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în fire cu toți se vor simți trădați de-această doamnă-amăgitoare cu sânii ei prea decoltați. când treci când treci verde peste ochi lași mirosul tău în aer ca o undă trecătoare peste-o frunte în amurg. ești minune și văpaie, ploaie dulce peste câmp te ascunzi ca o morgană după sufletul meu tâmp. îți sap groapa ta în suflet ca să ai unde să mori, sufletului hrană fină ca o dulce crinolină, aripile ți doar zburând pe columna ta latină. spală
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ninse străluceau priviri de foc Și-am știut atunci că nu mai e un simplu joc. Am nins prin vreme dorul meu prea plin de tine Și-am rătăcit croindu-mi drum printre destine, Priviri de foc și-au stins văpaia-n așteptări Și-aripile s-au frânt în zborul către zări. Azi plânge o vioară în albul infinit, Mereu îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a dragostei dintâi, Surâsul când doream cu mine să rămâi... Când ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna anilor”) DOR Sunt multe doruri mai profunde poate, Mai arzânde, mai pline de văpăi, Dar dorul de mamă din toate, E dorul din lume, dintâi. (Din „La cumpăna anilor”, Editura Agerpress, 20 08) Octavian Goga (1881 ‐ 1938) Poet și dramaturg, publicist de talent (Strigăt e în pustiu, 1915, om politic cu oratorie de dreapta
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dintre străjeri mormăi. — Ce este? întrebă altul. — Veniți aici s-aruncați o privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță. Se auzi foșnetul trecerii prin desișuri, apoi siluetele santinelelor apărură pe margine. Pare să se vadă un soi de văpaie pe cer, spuse unul dintre ei, arătând spre sud-est. — Unde? — Din dreapta chiparosului ăluia mare, până la miazăzi. Ce crezi că e? Râseră cu toții. — Probabil fermierii de lângă Otsu sau Kuroda, or fi dat foc la ceva. N-ar trebui să mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce oamenii se apropiau de trecătoarea Tochinoki, văzură la apus Marea Tsuruga, în timp ce munții din Echizen se deschideau la miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau într-o văpaie a amurgului care avea culorile curcubeului. Chipul lui Hideyoshi era intens înroșit. Totuși, nu arăta ca un om nedormit de mai multe zile. Uitase că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, încă nu ordonase un popas. În acea perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
două zile m-a cuprins dor de ducă... Nu-i un dor oarecare, ci chemarea are chip și suflet... Și încă ce suflet! Stau în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în spate desaga doldora de stele gata să le arunce pe cer. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sunt ascunse misterele naturii. Încet, încet, totul se transformă în nemișcare și simți cum pacea îți cuprinde trupul și sufletul. Albastrul pur al mării se însângerează, apoi se întunecă treptat, precum cerul. Din această pace adâncă răsare „regina”, aruncându-și văpaia pe valurile liniștite ale mării. Acest spectacol ia forme diferite în fiecare zi a anului și apusul devine o priveliște mereu aceeași și totuși de-a pururi nouă.
Apus la malul mării. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_664]
-
desenat toate figurile... Era și nu era, Închis În nume și scăpând numelui, nu avea Încă alt nume decât „Cine?”, pură dorință de a fi chemat printr-un nume... La Început el a trasat niște semne În acea aură, o văpaie a țâșnit din străfundul său cel mai tainic, ca o ceață fără culoare care să dea formă informului, și abia a pornit ea să se Întindă, că În centrul ei s-a format o izbucnire de flăcări ce s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se umplea văzând cu ochii: macaroane, pește afumat, pâine, lapte cu orez, borș, mandarine, pâine, cârnați, gem, ouă și nițică pâine. Într-acestea, o frumoasă lună plină de iunie se răspândi peste cartiere. Dinaintea celor doi călători izbucni în toată văpaia siluetei sale, printre pomii înfloriți, blocul de nefamiliști, pe care-l părăsiseră încă de dimineață. De-acum erau sfârșiți și cu greu mai găsiră tăria să extragă din cutia poștală factura telefonică de 15 milioane. Însă, așa cum obișnuia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Varanasi. Aici, la noi, prietene! În lizieră! Pe miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]