2,614 matches
-
fura, cu dor eu le-aș ascunde-n gând, Să înfloresc încă o dată-n primăvara ta Ori să-mi revărs lumina în fânețele din văi. De fluturii ar bea, din cupa florilor, nectar, Să se îmbete și să zboare-n văzul tuturor, Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântar În lin balans, să văd ce grele mi-s păcatele Sau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-
ALEGERI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379602_a_380931]
-
Au fost prezentate cauzele prime ale apariției bolilor pe pământ după căderea lui Adam din rai ca urmare a păcatului, relația dintre trup și suflet, viață și moarte, inimă ca centru al medicinei creștine și creier, dintre ochi și ureche (văz și auz), cauzele spirituale ale bolilor, metode de vindecare, deosebirea dintre posedat de demon și atacat de demon, definiții ale nebuniei, cazuri de sinucidere din Biblie ca urmare a trădării, relația medicină creștină-medicină laică. Boala este considerată o formă de
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
zeii nu le spuseseră că ar face parte din frumos-sufletul. Cât de greu i-a fost lui Socrate să smulgă frumosul din brațele lui Pitagora, care-l închisese în „măsură”, „proporție” și „armonie”, apoi să-l scoată din mâlul plăcerilor văzului și auzului, în care îl împotmoliseră sofiștii, și să-l aducă acolo unde-i era locul: adică în suflet! De aici, prin poarta sufletului, Frumosul, prin mâna lui Platon, s-a-mprietenit cu Binele și Adevărul. Întotdeauna Platon a fost un sensibil
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Soarele și-arată fața, Bolta cerului, senină, Strălucește și se-nclină, Dându-mi: Bună dimineața! Pe drumeaguri spre pădure Râsete se-aud. Copile Fug, sprințare și agile, De băieți ce-ar vrea să fure Un sărut, pe negândite, Chiar în văzul tuturora... Și-uite-așa se-adună hora De mirese logodite. Ghiocei și tămâioasă Și albastre viorele Se adună-n buchețele Și se-aduc, cu drag, acasă Să se-așeze la icoane, Cu dragoste fermecate, De fecioare, descântate, Sau la gât, ca talismane
ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381149_a_382478]
-
pentru noul venit primește botezul soarelui cufundat în lumină nesfârșitul sfârșit a început 10 a fi sau a nu fi-ul de zi cu zi crâmpei de râs crâmpei de lacrimă inimi legate în batiste sufletul s-a dezgolit în văzul tuturor când paznicul nopții chemă ursitoarele să lungească secundarul Quies îmbrățișează Lumea 11 un strop de apă desenează pe obraz o floare fără parfum intră pe sub piele până ce asfințitul îl ascunde între două raze și o stea sunetul iubirii chicotește
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
sub vorbe false sterpe dălți neîncetând a plânge fără de poveste îți duci o.dorul printre peregrine semne porți cântările de cețuri adâncuri de nesomn atârnă la ureche cireșe fără taine auzul ți-e închis spre a Vie.ții Domn iar văzul ți-e prea plin de neimagini haine ascunse sunt de tine ideile grăirii parabole de clare neînțelese sorți destine de avânturi cu aripe de îngeri te poartă printre zile ca în banale hărți traiectul tău de ființă eliptică planetă nu
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]
-
ne-mpreună cu sentimentul viu, cu buza noastră-n floare Îmbrățișându-ne, în orele furate, pe al ubirii templu Și de rămân al tau secret mâncat de molii-nfometate A vinei răfuiala n-o port în lume cu rușine Chiar dacă-n văzul lumii sunt ruină fostei iubiri-cetate Onoare-mi vei aduce de numele-mi pronunți cu litere aldine De nu, mie nu-mi pasă că-s taină ta nespusa Cât sunt a ta iubire, doar ție-ți sunt supusă Sonnet 36 Shakespeare
SONET 36 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381356_a_382685]
-
să-i rămâie casa, oile și oleacă de pădure ce-o avem. El e ascultător, nu iese din vorba mea și, că tot ziceați de nunți, poate îă găsesc și-o fată vrednică, să-l însor. Vreau și eu să văz nepoți prin bătătură, că fata mea, cum bag eu seamă, nu vrea să facă. -Dar ce fată o vrea să aibă o soacră așa aprigă ca tine? Că, de, cu bărbatul petreci bine noaptea, dar ziua stai cu soacra, da
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care nu te udă. Simțurile văzului și auzului nu erau separate ca pe Pământ. Puteam să aud frumusețea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea și puteam să văd cântecul lor vesel și zglobiu. În această lume nu puteai să te uiți sau să auzi ceva
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Libertatea religioasă e un drept fundamental la creștini. La musulmanii fideli sau forțați să trăiesc după valorile și normele Coranului, Sharia, drepturile omului formulate de creștini, sunt călcate în picioare în văzul lumii. Vezi crucificarea, uciderea creștinilor și distrugerea bisericilor, mânăstirilor din Orientul Apropiat și Africa musulmană. În era globalizării, toleranța europeană fără granițe face ca batjocorirea creștinismului să fie tolerată pe când cea a musulmanilor și mozaicilor să fie sancționtă de legile
MOSCHEE LA BUCUREŞTI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381442_a_382771]
-
ne-mpreună cu sentimentul viu, cu buza noastră-n floare Îmbrățișându-ne, în orele furate, pe al ubirii templu Și de rămân al tău secret mâncat de molii-nfometate A vinei răfuială n-o port în lume cu rușine Chiar dacă-n văzul lumii sunt ruina fostei iubiri-cetate Onoare-mi vei aduce de numele-mi pronunți cu litere aldine De nu, mie nu-mi pasă că-s taina ta nespusă Cât sunt a ta iubire, doar ție-ți sunt supusă Sonnet 36 Shakespeare
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
încalecă destinul nostru simpluși ne-mpreună cu sentimentul viu, cu buza noastră-n floareîmbrățișându-ne, în orele furate, pe al ubirii templuși de rămân al tău secret mâncat de molii-nfometateA vinei răfuială n-o port în lume cu rușineChiar dacă-n văzul lumii sunt ruina fostei iubiri-cetateOnoare-mi vei aduce de numele-mi pronunți cu litere aldineDe nu, mie nu-mi pasă că-s taina ta nespusăCât sunt a ta iubire, doar ție-ți sunt supusăSonnet 36ShakespeareLet me confess that we two must
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
2083 din 13 septembrie 2016. Niciodată nu vom întâlni măcar două călătorii prin lumea aceasta identice. Ne gândim atunci că Înțeleptul Dumnezeu a statornicit în fiecare dintre noi o lucrare ziditoare aparte. Suntem înzestrați cu daruri minunate precum cel al văzului, auzului, vorbirii, etc, si le prețuim atât de puțin când reușim să ne bucurăm de ele, concepem totul că pe o normalitate care ni se cuvine. Abia când uneori încercări diverse năvălesc peste acest firesc al nostru, facem loc și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
toate în ... Citește mai mult Niciodată nu vom întâlni măcar două călătorii prin lumea aceasta identice. Ne gândim atunci că Înțeleptul Dumnezeu a statornicit în fiecare dintre noi o lucrare ziditoare aparte. Suntem înzestrați cu daruri minunate precum cel al văzului, auzului, vorbirii, etc, si le prețuim atât de puțin când reușim să ne bucurăm de ele, concepem totul că pe o normalitate care ni se cuvine. Abia când uneori încercări diverse năvălesc peste acest firesc al nostru, facem loc și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
glumind pe seama tinerelor ce se împodobeau cu flori. Către prânz se cobora alergând toți și fetele și băieții în chiote și strigături. Fiecare tânăr alerga după cea care îi era dragă pentru a o prinde și a o săruta în văzul tuturor, simbolizând într-un fel logodna lor în acel an. Dacă cei doi erau fideli urma cununia religioasă. Când o tânără era alergată de doi băieți sau de trei, ea se lăsa prinsă de cel pe care-l plăcea, fără
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
cu cât mai multe femei”. http://lumeafemeilorsiabarbatilor.blogspot.ro/2013/02/secretele-lui-hurrem-favorita-lui.html Desigur ea se putea împotrivi atâtor ‘tratamente’ încă de la începutul captivității, ori chiar pentru moartea persoanelor dragi ei din copilărie... cât nu face să dispere cineva la văzul decapitării mamei sau tatălui... dar, în fața tătarilor orice împotrivire ar fi fost fatală. Ea a tăcut, a avut răbdare, s-a lăsat dusă precum Isus la...măcel.. sau mai bine zis - dus la împlinirea ce avea să urmeze după asta
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
era închis, undeva într-o casă creștinii erau adunați și se rugau pentru el. Toți aveau același dor, aceeași năzuință, aceași rugăciune ca Sfântul Apostol Petru să fie scăpat de la moarte, fiindcă a doua zi trebuia să fie executat în văzul ierusalimitenilor. Fiindcă s-au rugat toți cu același dor, Dumnezeu i-a ascultat. Așa încât, atunci când se roagă mai mulți laolaltă, cum se roagă de pildă pe la internate sau cămine - unul citește și ceilalți ascultă - este frumos și bine dar cu
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
era închis, undeva într-o casă creștinii erau adunați și se rugau pentru el. Toți aveau același dor, aceeași năzuință, aceași rugăciune ca Sfântul Apostol Petru să fie scăpat de la moarte, fiindcă a doua zi trebuia să fie executat în văzul ierusalimitenilor. Fiindcă s-au rugat toți cu același dor, Dumnezeu i-a ascultat. Așa încât, atunci când se roagă mai mulți laolaltă, cum se roagă de pildă pe la internate sau cămine - unul citește și ceilalți ascultă - este frumos și bine dar cu
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
însă a fost damnat de când și l-a dorit. Întotdeauna comunicarea a făcut minuni și va face in continuare, pentru aceasta suntem! Dumnezeu a creat omul, o ființă perfectă inițial, pentru a avea și EL cu cine comunica, însă limitarea văzului uman... a văzut doar că e gol, intervenind rușinea după greșeală. EL dorea o altfel de comunicare.. chiar și după păcatul omului, însă dacă omu nostru se simțea rușinat.. iar din culpă cam greu reușea să iasă.. Așa după cum se
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
ACASĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Kuppenheim, Baden Württemberg 19 Decembrie 2016 M-am visat acasă, visul argintiu E aici sub tâmple și acum când scriu Mi se umple văzul, trupul de cuvinte Și îi simt fiorul dulce și fierbinte. M-am visat acasă și pe Dealul meu Mi-a ieșit în cale glas de Dumnezeu, Glas ca de părinte, bun și iertător, Mirosind a pâine scoasă din cuptor... Rătăcit
M-AM VISAT ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374077_a_375406]
-
ultimă instanță, credința, tradiția și cultura noastră, daca nu acele neclintiri sufletești de care ne-am agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că neam, pe dedesubt, în văzul lui Dumnezeu”. (Dan Puric-Suflet românesc. București, 2013, p. 130) În ceea ce mă privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că neam, pe dedesubt, în văzul lui Dumnezeu”. (Dan Puric-Suflet românesc. București, 2013, p. 130) În ceea ce mă privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele meu spiritual în Taină vocației scrisului. În sihăstria mea din Cetatea lui Bucur, comunicăm în taină
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
aia pleacă. Cu ochii plânși și botu’ umflat. Iar eu? Ce să fac, țațoo? Iar mi-e milă și mă duc din nou la el. Păcătosu’!.. Că...uite-așa chinuiește el bietele femei...Ticălosu’!.. D’aia mi-e milă! Acu’, văz că vin la el una după alta. -Și tu nu mai ai loc! a întrerupt-o maică-mea. -Cum nu mai am loc? a sărit atinsă femeia. Pe mine nu mă interesează. Facă ce-o vrea! Dar mi-e milă
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
cel jertfit sau e numai animalul de mine - de care mi-e frică căci e rau cu sufletul din mine. De văd sau am coșmaruri treaz acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
cel jertfit sau e numai animalul de mine - de care mi-e frică căci e rau cu sufletul din mine. De văd sau am coșmaruri treaz acea pădure virgina o fi așa opaca și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire. - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlaga - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afara - cu zbuciumul din mine înțeles căci eu mă bat cu tine - timpule - mă oropsești zidule - e
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]