6,856 matches
-
Elizabeth Taylor. În tot acest timp, însă, atenția mea rămăsese fixată asupra vehiculului de la compania de închirieri care mă aștepta în parcare. Toate celelalte - iritarea lui Waring legată de mine, aspectul înghesuit al birourilor, zgomotele produse de personal - formau o vagă penumbră, cadre nemulțumitoare care aveau mai târziu să fie tăiate la montaj. Abia dacă am observat-o pe Renata când se urcă în mașină lângă mine. - Te simți bine? Unde mergem? M-am uitat uimit la volanul dintre mâinile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
găsi o urmă a gustului de ceară, îi explorasem nările și buricul și, în cele din urmă, vulva și anusul. De obicei, trebuia să-mi afund arătătorul până la rădăcină înainte să pot extrage, slabă dungă brună sub unghie, măcar un vag parfum de materii fecale. Am pornit spre casă fiecare în mașina lui. La semaforul de pe drumul de acces pentru benzile nordice ale autostrăzii, am observat mâinile lui Catherine cum stăteau lejere pe volan. Arătătorul drept se mișcă pentru a zgâria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l pe Vaughan să ni se alăture. Stătea printre scaunele goale, cu ochii încă ațintiți asupra mașinii distruse. Sub centură, o pată de spermă întuneca prohabul pantalonilor. Ignorând-o pe Helen Remington, care se îndepărtă de noi cu un zâmbet vag, m-am uitat țintă la Vaughan, neștiind sigur ce să-i spun. Pus în fața mașinii sfărâmate, a manechinelor dezmembrate și-a sexualității expuse a lui Vaughan, simțeam că mă mișc pe un teren ale cărui contururi duceau, înăuntrul craniului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cicatricele formau un model care-mi aștepta degetele, șabloanele unei mângâieri imprimate cu ani în urmă într-o uitată tamponare multiplă. Controlându-mi flegma pe care o simțeam în gât, am arătat spre cicatrice, cinci gâlme care descriau un cerc vag deasupra crestei iliace. Vaughan mă privi fără un cuvânt în timp ce degetele îmi ajunseră la câțiva centimetri de pielea lui. O galerie de cicatrice îi însemna toracele și abdomenul. Sfârcul drept îi fusese retezat și repus la loc incorect, și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
plumburie de iarnă într-o singură secunde. Așezându-se în scaunul pasagerului, își potrivi comod spatele în tapiseria spătarului, ca pentru a-și scoate la vedere rănile. Mă privi cum bâjbâi după cheia din contact, pe buze cu un surâs vag care mă lua peste picior pentru toată râvna de care dădusem dovadă căutându-l, dar care exprima și acceptarea propriului eșec și autoritatea mea asupra lui. Când am pornit motorul, își așeză palma bandajată peste coapsa mea. Surprins de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bord. Mi-am plimbat buzele de-a lungul claviculei sale stângi și i-am supt sfârcul cicatrizat, simțind între buze areola resecționată. Am coborât cu gura pe abdomen până la pubisul umed, pătat de sânge și spermă, tija penisului păstrând izul vag al excrementelor unei femei. Acel pubis era reliefat de un zodiac al coliziunilor neuitate, și, una câte una, am explorat cu buzele aceste cicatrice, simțind gustul sângelui și al urinei. Cu degetele i-am atins cicatricea de pe penis, apoi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi am însemnat proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de lichid cum scânteiază în întuneric, prima constelație a noului zodiac din mințile noastre. Apoi am reînceput să hoinărim printre epavele mașinilor, Catherine ținându-mă cu brațul de mijloc, iar eu apăsându-i degetele de mușchii stomacului meu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nazistă. Oamenii erau constrânși să păstreze tăcerea absolută, până la venirea unor vremuri mai bune. Mergând mai departe pe această temă, „nu a fost lăsată să prindă viață nici o deviație de la normele osificate ale realismului socialist. Arta sovietică (și imitațiile ei vagi din «democrațiile populare») putea fi cu greu distinsă de monumentalismul neoclasic nazist, inspirat de dogma unui heroischvölkischer Realismus (realism popular eroic). Estetica triumfalistă, stalinistă și nazistă au fost, fără putință de tăgadă, două fețe ale aceleiași monede. Ambele își aveau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adormire. - Ha-ha-ha, ca la Frumoasa din Pădurea Adormită de Perrault, nu? A-ha-ha-ha-ha! - Nu găsesc nimic comic la asta. - Pentru că vă lipsește umorul, probabil. - Nu! Maestrul începu să urle. Pentru că tu, frate Alex, tu pari să nu ai nici cea mai vagă idee despre organizația noastră și despre ceea ce ți se poate întâmpla pentru jignirile pe care ni le-ai adus nouă, tuturor. - Maestre, mă ameninați? am zis eu scuturându-mă de râs. - Dacă te ameninț? Dacă eu te ameninț? Noi? Râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
domnișoara Zwida m-ar duce în mod inevitabil la scoici și nu mă pot decide asupra atitudinii pe care s-o adopt: să mă prefac că sunt de o incompetență absolută, sau să fac apel la o experiență îndepărtată și vagă; tema scoicilor mă obligă să-mi reconsider viața, făcută din lucruri neduse până la capăt și pe jumătate eliminate; de aici, dificultatea care sfârșește prin a mă pune pe fugă. La asta se adaugă faptul că sârguința cu care fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar în acea clipă, dintr-o casă ajunge, mai întâi atenuat, apoi mereu mai distinct, sunetul clopoțelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
desigur de uz curent, altele care par să fie acolo pentru a completa o colecție; același lucru se poate spune despre muștar; dar mai ales șirurile de căpățâni de usturoi atârnate la îndemână indică o anume legătură atentă și nu vagă cu alimentele. O privire în frigider îți permite să culegi și alte date prețioase: în despărțitura de ouă a mai rămas unul singur; mai ai doar o jumătate de lămâie, aproape uscată; în fine, în proviziile esențiale se observă oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
șopron. Nu aveau nici un indiciu despre ce s-ar fi putut întâmpla. Poliția i-a chestionat pe toți cei de la fermă, dar n-a reușit să obțină alte informații. Nu-l văzuse nimeni și nimeni nu avea nici cea mai vagă idee despre soarta lui. Părea că fusese înghițit de noapte. M-am dus acolo în după-amiaza sosirii mele. Burkhardt era foarte îngrijorat și a încercat să mă asigure că o să apară în curând. Dar nu a fost capabil să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-l odihnească lângă el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu. *** - ...știi că Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe. Mă scutur, mi-am dat scrum pe blugi. - Îmmm... Are tonul acela, ehehehe, ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de parc-ar fi spus Pârvulescu avea branhii și dormea cu burta-n jos în fântâna arteziană de lângă Prefectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
măcar pentru scurtă vreme, fusese iubit de către mama lui și Îl intriga profund complexitatea unui sentiment despre care auzise vorbindu-se deseori pe puntea vapoarelor sau În timpul lungilor discuții de la castelul provei, dar În legătură cu care nu avea nici cea mai vagă idee. Oberlus nu iubise niciodată pe nimeni și nimeni nu Îl iubise, iar cînd mușii Îi povesteau despre logodnicele lor sau cînd marinarii vorbeau despre nevestele și copiii lor, și pînă și cei mai violenți și mai repeziți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă pe prizioner, obligîndu-l să-și ridice capul, În pofida eforturilor Înverșunate ale acestuia de a-l Împiedica. De unde l-ai mai scos și pe ăsta, Miguelón? Celălalt făcu un gest vag, arătînd spre cealaltă parte a insulei: - L-am găsit dormind În vale, căpitane..., spuse el. TÎmpitul Își imagina că sînt un mort viu, un zombi haitian pe care i-l trimisese o zeiță vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi prăjiturile de orez și pantofii noi. La Brumbach beam Cola dietetică pe-un uriaș pat roz. Sau ședeam în fața unei mese de toaletă, folosind pudră de contur ca să ne schimbăm forma fețelor, în vreme ce, la câțiva metri de noi, profilul vag al oamenilor ne privea din întuneric. Poate că becurile direcționale se reflectau în ochelarii cuiva. Atrăgând atenția cu orice mișcare a noastră, cu orice gest, cu orice spuneam, e ușor să-nțelegi euforia pe care-o simțeam. — E-atâta siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Pe el nu-l interesa acest lucru, conform regulii pe care o înțelesese la timp îi spunea pe nume și colabora perfect cînd primeau aceeași misie. Cînd nu, doar îl saluta și trecea pe lîngă el ca pe lîngă o vagă cunoștință căruia nu-i datorezi mai mult decît un zîmbet de recunoaștere. Fiecare își vedea de treaba sa, ori lăsa să se înțeleagă acest lucru, chiar dacă nu avea nici o treabă anume. Cel care socotea cît și cum muncea fiecare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie simți că este cuprins de emoție, se bucura sincer și avea toate motivele. În definitiv, trecuse și de data aceasta un examen greu, nu oricine ar fi reușit să clarifice în ce consta misiunea, trimiterea lui Mihail fusese destul de vagă, "du-te și vezi", iar o dată stabilită nu era ușor să o îndeplinești. Or, în acel moment se simțea mulțumit, ajunsese la capăt cu bine. O chestiune de manipulare, de punere în scenă. Basarab Cantacuzino îl chemase pe Balbo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vadă. Și prințul zănatec a tot repetat că nici măcar nu mirosea urît în birou, "scorțișoară și piper, amestecat cu ceva dulceag, asta e concluzia logică, nu?" Ca un copil a dus la nas dintele căzut și o clipă a avut vaga senzație că există un miros dulceag. Apoi mirosul a dispărut. A strîns din ochi, era hotărît să nu intre în panică, nu fusese decît o impresie, o părere, și chestiunile astea trebuiesc reprimate fără milă. Dar, oricît s-a străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să ia, cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste rapoarte ale lui Bîlbîie. Trecuseră aproape două luni de cînd îl trimisese la serata dată de prințul Cantacuzino, omul făcuse progrese serioase. La început șovăise, noutățile erau destul de vagi, dacă scotoceai bine prin dosare și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi. Că se constituise un grup de ofițeri și tehnici, mai mult maiștri militari, unul Ion Bughianu de la Arsenalul aeronautic era mai cu moț, că grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cer, dar era evident că era vorba despre un om, fără îndoială cel mai corpolent pe care Tapú Tetuanúi îl întâlnise vreodată. —Chimé?... murmura ezitant, imaginându-și că poate herculeeanul Uriaș din Farepíti urmase și el același drum, cu vagă speranța de a se bucură de o noapte de dragoste cu dulcea Maiana. Ești tu, Chimé? Răspunsul fu un răcnet animalic și, fără nici un cuvânt, monstruosul individ făcu un pas înainte, ridică o ghioaga uriașă, care i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele nu va mai rămâne decât o amintire vagă în memorie, care este singura parte a omului care nu se stinge niciodată. Nu priviți înapoi! ordonase Miti Matái, și nimeni nu privi înapoi, pana cand noaptea se coborî asupra lumii, iar întunericul șterse contururile ascuțite ale muntelui la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]