18,503 matches
-
Să se fi rătăcit? Se opri și privi În jur: toate erau la locul lor: În vârful macaralei uriașe de peste drum veghea aceeași lumină roșie, din curtea combinatului răzbăteau până la el comenzi de manevră. Voci aspre, guturale; fluieratul locomotivei; scrâșnetul vagoanelor care se izbeau unele de altele dincolo de un zid galben, tencuit În fiecare an după Revoluție, Înviorat de aceleași lozinci: Jos Iliescu! Jos Nomenclatura! Jos Securitatea! Timișoara! Timișoara! Timișoara! În aer plutea același miros Înțepător de amoniac. Ca să Îl simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă mai bine căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căciula pe urechi, Își ridică gulerul mantalei, apucă din nou felinarul și porni spre cabină controlând din mers starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi un tren cu patru, cinci vagoane din care, uneori, coborau doar controlorii și mecanicul. După mai bine de zece ani de servicii modeste, naveta de Salinae a fost decretată nerentabilă și scoasă din traficul feroviar, iar gara a primit de atunci doar trenuri de marfă. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care ea Îl purta la gât ca pe un medalion, prins Într-un lanț gros de argint. Până la plecarea trenului mai erau două minute. Timp suficient pentru câteva sfaturi. Locomotiva șuieră o dată scurt și porni din loc, urnind și vagoanele cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i rămână vreun vagon pe loc cum s-a Întâmplat odată. E drept că atunci era beznă În gară și beznă În tren și abia la Salinae a aflat că Îi lipsea ceva din garnitură. O frână potrivită și trenul se mai zbârli o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci era beznă În gară și beznă În tren și abia la Salinae a aflat că Îi lipsea ceva din garnitură. O frână potrivită și trenul se mai zbârli o dată. Fără pagube materiale sau umane. Parte din călătorii rătăciți În vagoane coborâră să protesteze sau cel puțin să vadă ce se Întâmplă. Unii se gândeau să renunțe la drum, citind ei În această ultimă zdruncinătură un avertisment. Cei mai curajoși au sărit să dea o mână de ajutor șefului de gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nevoie, că nu poți alege nimic din ce zice șeful. Dacă nu ești om cu carte! Ceea ce el, recunoștea acest lucru, nu era. Luă geamantanul din mâna șefului, Îndoit din șale, cum cerea respectul față de superiori, și se strecură În vagon ca să privească de aproape pe cetățeana cu asasinatul și cu chestia ailaltă, cu care oricum va călători până la destinație În condiții de securitate sporită căci era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea cu șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o fetișcană blondă Își ștergea lacrimile de pe obraz cu o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin să fie tras la peron. Altfel te muți când totul e pregătit. Nevastă-sa scutura energic o pătură la geamul dormitorului. Îi trimise bezele și Își continuă marșul triumfal spre ușa pe care scria „Șeful stației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în localitatea Gauhati din statul Bengalul de Vest (1958). A însoțit o importantă delegație economică a țării noastre, care a întreprins o amplă călătorie de documentare în India, vizitând zona carboniferă de la Bokaro, exploatările aurifere din preajma orașului Madras, uzinele de vagoane de la Perambur, uzina de locomotive de la Chittaranjan etc. Programul întocmit de gazde a cuprins și vizitarea laboratorului științific de la Bangalore al savantului C.V.Raman, laureat al premiului Nobel pentru Fizică și părintele "efectului" ce îi poartă numele, care a întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
participat și sprijinit organizarea și desfășurarea în bune condiții a Comisiei Mixte Româno-Sri-Lankeze. România a participat cu mașini și echipamente la construirea Complexului de prelucrare a lemnului de la Avissavella și acordarea de asistență tehnică pentru construirea primei linii de asamblat vagoane de pasageri din Sri-Lanka Cu prilejul unei vizite oficiale la Ministerul de Externe din Sri-Lanka, a prezentat poziția României cu privire la Mișcarea de Nealiniare și dorința țării noastre pentru o bună conlucrare cu Sri-Lanka la O.N.U. în "Grupul celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
prezentarea, în cadrul Pavilionului românesc la Târgul Internațional de la Sydney, a produselor de export, promovarea și vânzarea lor, tratative pe linie de import, în special materii prime, cărbune și lână, precum și acțiuni de contrapartidă import de cărbune legat de exportul de vagoane românești. A stabilit legături comerciale cu firme de specialitate, cu bănci, cu camere de comerț, cu Ministerul Comerțului și Ministerul Industriilor din trei state: New South Wales Sydney, Victoria Melbourne, Australia de Vest-Perth și direct cu Guvernul Federal de la Canberra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de protecție socială, de educație muzicală gratuită. "Atîta tot". Prețurile o luaseră razna. Nu avea bani să repare casa devastată (o servitoare costa 30.000 lei lunar; salariul lui era de 50.000), dar dădea, în sfîrșit, concerte, după ce, în vagoane de marfa, blocate zile în șir pe linii moarte, transportase, înapoi la Iași, averea Conservatorului și a Filarmonicii. Casa noastră continua să rămînă nereparată și-n toamna anului '46. Era mai important să se zbată pentru un sediu. Localul clădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu te înțeleg. Nu mă mai aude. Se prăvălește la loc, să-și ducă somnul mai departe, încă zăpăcit de pocnetele barbare, din miez de noapte. N-are chef de querelle d'amour cu mine. Vacanța '79 începuse prost. Cu vagonul tras în afara peronului și cu Iordan luînd-o neatent înainte, uitînd să mă ajute să cobor. Scenă comentată de un rapper neras: " Ia-o-n brațe, tataie". Ne oprisem la 2 Mai. Vama Veche era un port prea îndepărtat. Mă săturasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a fost și va rămâne iubirea mea. (Se ridică ușor pe vârfuri și-și îngroapă fața din nou în floare. Respiră profund ca și cum s-ar abandona total sevei acelei flori miraculoase.) Scena 11 (sau ultima scenă) (Două jumătăți tăiate de vagon de tren ocupă extremitățile scenei. Pe banchete, de-o parte și de alta, stau Pulcheria și Maurizio cu câte un laptop pe picioare și un celular la ureche susținut de mâna stângă. Lovesc febril tastatura și intonează în telefon patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
blestematul ăsta de telefon!!! (Apasă nervos pe buton și întrerupe brusc legătura. Trântește în același timp capacul de la laptop.) (Ea mai ascultă încă o vreme pe fir. Liniște totală... Râde triumfătoare. Închide telefonul, laptop-ul, se ridică și coboară din vagon. Se stinge lumina. După câteva clipe se aprinde din nou și de data asta intră chiar rezonerul. Ține un microfon în mână, dar nu vorbește în el.) V-am spus eu că e un impostor. Un impostor mai mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria Café-Bar și se îndreptă preocupat de ceva, spre părculeț. Porni ca teleghidat spre linia de tramvai și când, legănat pe valurile șinelor, vagonul se opri, Cargobot se urcă foarte sigur pe el, cu ochii strălucind ciudat. Ăsta-i beat, duhnește de la o poștă! se strădui o gospodină cu patru sacoșe burdușite în mâini, să inițieze o ședință de psihanaliză cu ceilalți călători, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere de Magdeburg cu rumeguș și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde, legate cu elastic pentru speriat domnișoarele prin parcuri, care întotdeauna se plimbau câte cinci la braț, ca reminiscență de pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de tracțiune de la osie la șasiu. În acest sens ea este alcătuită din câte o pereche de resoarte cauciuc-metal (MEG1) și un amortizor hidraulic telescopic pentru fiecare cutie de unsoare, ansamblu ce constituie și suspensia primară a boghiului motor al vagonului de tramvai tip V3A, de la care a fost preluată. Reglarea sarcinilor pe roți și osie se efectuează ușor prin introducerea de adaosuri (bailagăre) ce se fixează pe ghidajele în "V" ale cutiilor de unsoare. 1.3.3. Sistemul de frânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați pentru totdeauna din orașul în care legați de trecut trăiam în viitor. Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și un alt Gustav. N-aveți nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe neașteptate alt tren din sens opus, spulberând căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei bine, polipoemul, plăcu Profesorilor care-l și spulberară în vâjâiala Rapidului de noapte, Galați-Episcopia Bihor, singurul de altfel care oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile de pe tampoanele roșii ale ultimului vagon, zise: Mi se pare mie sau versurile noastre s-au dus în sens invers, spre predecesorii noștri? După o gaură de vierme pulsatorie de gânduri, Nilă Hagiu răspunse sec: Și ce? Ne vom citi ca înaintași ai literaturii. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]