1,109 matches
-
știu de ce interesează mai puțin acest strămoș al europenizării și al europenității -, s-a vorbit însă cu o formulă devenită stereotip, anume complexul Dinicu Golescu. Nu se poate vorbi mai degrabă de o vocație Dinicu Golescu?! În fond, acel boier valah, care călătorește târziu în Europa, descoperă Europa, scrie o carte despre ceea ce a văzut acolo, se întoarce în țară și încearcă să înființeze instituții de tip european. Era un complex? Era o vocație! A.M. : Fără discuție. Știți foarte bine... M.I.
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
rece. Aseară a avut loc la Opera Mare din Paris «premiera» multașteptatului ședevru al lui George Enescu, Oedipe. Opera a fost transmisă prin telefon și radiofonie, cu solemne precuvântări în toate unghiurile României. Pentru toată fustărimea, pentru tot jăvrăretul muzical valah a fost o zi — sau mai bine zis o seară — mare. Poporul valah își trimisese până acum reprezentanții glorioși în curvărimea și în teatrele de la Paris, în vicleimul de la Geneva, dar până aici nimeni de la noi nu avusese parte să
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
al lui George Enescu, Oedipe. Opera a fost transmisă prin telefon și radiofonie, cu solemne precuvântări în toate unghiurile României. Pentru toată fustărimea, pentru tot jăvrăretul muzical valah a fost o zi — sau mai bine zis o seară — mare. Poporul valah își trimisese până acum reprezentanții glorioși în curvărimea și în teatrele de la Paris, în vicleimul de la Geneva, dar până aici nimeni de la noi nu avusese parte să fie aclamat ca autor genial pe o scenă franceză și încă pe una
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
a venit să leșin. Partitura lui Morcovescu e partitura unui muzicant savant lipsit de acea flacără care nu se stinge nici după moartea omului și luminează mai departe opera. Aplauze multe la sfârșitul reprezentației, sala fiind ticsită de putorile coloniei valahe din Paris și de puterile cooperației internaționale (vezi secțiunea specială a fondurilor secrete Titulescu). Probabil că în cursul nopții, Elena Văcărescu a încălecat pe Bidet, care i-a servit o viață întreagă de Pégase, și a compus o odă. Dacă
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
la Bosfor. Numai atât. Nu pretindem mai mult. Având în vedere logistica și situația precară a continentului. N-a fost să fie. La Sighișoara, am dat ocol mult timp casei vopsite în albastrul medieval, în care a fost adăpostit domnitorul valah, după întâia sa fugă de șef neînțeles. Geamurile ei sunt mici, sumbre, suspicioase, potrivite unui ins ce nu privește cu prea mult drag spre lume. Să fi avut destinul lui Sobiețki salvând Viena... Șefule, șopteam înconjurând casa încet, — nu vii
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
din nou: "Adio, Europa!", să nu mai fie aceasta "la condition roumaine". Ferindu-ne de utopii, vom fi devenit, oare, liberi? Iată ce afirma Ion D. Sîrbu, profund cunoscător al caracterului românesc: "Dacă iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alcătuit din libertatea de a putea râde, bârfi, critica, amestecând lacrima cu veselia, desperarea cu nădejdea și frica de curaj cu curajul fricii..."
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
în mare parte a românilor, a ajuns să însemne și o ocupație, aceea de păstor, și nu doar un popor. De acest fapt se folosesc încă unii istorici neobiectivi și departe de adevăr, pentru a contesta caracterul românesc al populației valahe. Se consideră că vlahii au ajuns în Moravia în mai multe valuri între secolele X și XIII, venind de la răsărit și miazăzi, probabil din Maramureș, deplasându-se pe culmile Carpaților, cu turmele lor de oi. În acest mod, românii nu
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
trec pe lângă gară, cu câteva hoteluri mari, cu vârfurile Carpaților care se profilează nu prea departe, se ajunge într-un parc cu alei asfaltate prin care trece un râu cu apă limpede. Bănci te îndeamnă la popas. CĂLĂTOR PRIN MORAVIA VALAHĂ În clădirea frumoasă a administrației muzeului, îl găsesc pe d-l. director Jaroslav Stika, etnolog ce și-a consacrat viața studiului populației din care se trage. Spunându-i că sunt din România, la politeța cu care m-a întâmpinat se
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
că a fost de mai multe ori în România, unde a îmbinat cercetarea bibliotecilor cu traiul în mijlocul păstorilor din Bucovina sau din vestitele comune de păcurari din Mărginimea Sibiului, pentru a putea adăuga noi dovezi despre originea populației din Moravia valahă, despre felul de viață și practicile păstorești. A publicat multe studii, majoritatea în limba cehă. Îmi vorbește de nenumăratele toponime românești din regiune, de exemplu Cornița (Kornica), Coarna (Korna), apoi Vișina (Višna), Valasska Kycere, U Dornaku, Mgurka, Rztoka, Valasska Polanka
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
să și demoleze vechile case de lemn, adevărate bijuterii arhitectonice, îmbinând stilul străvechi al caselor de lemn din Carpați cu stilurile renascentist sau baroc și înlocuindu-le cu altele noi, din cărămidă. Pentru a salva aceste case vechi, caracteristice Moraviei valahe, frații Bohumil și Alois Jaronek, doi oameni de suflet, au inițiat, încă înainte de 1900, înființarea unui muzeu în aer liber, dar enormele greutăți financiare, precum și declanșarea primului război mondial au făcut ca visul lor să se realizeze abia în 1924
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
integrală a pieței, reconstruind 15 case din partea de vest a careului, dar proiectul nu a fost realizat. Muzeul satului valah este mare, întinzându-se pe 80 de hectare, și este compus din trei părți: Orășelul de lemn (Drevene Mesteeko), Satul valah propriu-zis, ce ocupă o treime din suprafață, și Valea morii. Părăsesc muzeul satului valah cu regretul că timpul care s-a oprit în casele din muzeu nu s a oprit în cazul meu măcar câteva zile, iar biletul dat de
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
a fost realizat. Muzeul satului valah este mare, întinzându-se pe 80 de hectare, și este compus din trei părți: Orășelul de lemn (Drevene Mesteeko), Satul valah propriu-zis, ce ocupă o treime din suprafață, și Valea morii. Părăsesc muzeul satului valah cu regretul că timpul care s-a oprit în casele din muzeu nu s a oprit în cazul meu măcar câteva zile, iar biletul dat de dl. Director nu l-am folosit decât o singură zi. Mă consolez cu gândul
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
-i spună cititorului că armașul era fugar "din părțile turcești". "Urîtul port boieresc" ar putea deveni în secvența anticipativă, dacă ignorăm polisemia arhaică a cuvîntului, "portul semeț". Iar numele cu sunet apusean e înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
cestălalt, nu românul. Păcat. Altfel, articolul pe care Cotidianul a avut onoarea să-l publice, este tot ce poate da, ca noblețe, un intelectual autohton despre un alt intelectual autohton, cel puțin la fel de valoros. Despre sinceritatea acestui... Idiot, vasăzică, eminamente valah, pălmuit în primul an de pușcărie la Jilava, trimis ulterior de deștepții lui Ceaușescu la Paris, lăsându-i cu gura căscată la Paris pe românii fugiți, de-acolo, când pleda înaintea lor pentru cultura țării comuniste, ...las-să fie, numai să
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
se folosește semnul/operatorul nabla, de forma unui mic triunghi întors, care provine din ebraicul nabal, i.e. "psalterion" sau "lira"; de unde și prezenta-i însăși în poezia dedicată, în ^47, "palei Nine": "Tu, salt, tu, creșteri ștăngi, urzică-nalbă!/ Acestui scris valah, că din Sion/ Ridici o nevăzut de scumpă nablă/Și - adiata - boarea altui svon.") Altminteri, tot că penitenta, convivii săi aveau să fie, la Capșa, Nestor și aiurea, după război, mai mult evrei. Nu voi pune, eu, la îndoială sinceritatea
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
că Vianu era unui din confidenții lui Ion Barbu, ba chiar și exegetul sau, iar nu un tată abuziv (în mintea, baremi, a lui Charles. - Trimis al Franței la Sublima Poartă, generalul le-a fost foarte favorabil, în zile negre, pașoptiștilor valahi... În rest, în cimitirul Montparnasse, fiu putativ și tata vitreg își dorm somnul de apoi alături, sub una și aceeași piatră. Ce-i drept, inscripția funerară a generalului o depășește cu mult pe-a vitregului fiu: Charles Baudelaire, poet, 1821-1867
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Constantin Țoiu Deci, teribil personaj acest Cantacuzin! Un Boss ahtiat de cultură. N-a editat el Biblia de la București? Un tip de renaștere valahă, dozând în părți egale inteligența rafinată și otrava, argumentul fiind și cucuta, lichidându-și cu sânge rece adversarii, până când pieri și el, otrăvit... Cum arăta el? Neculce l-a văzut și l-a prins în această frază grea: Om mare
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
literatură, atunci când se vorbește despre "proiecția vanitos-amară a lui Blank însuși" în personajul din piesa L'Assoiffé. La fel de puține amănunte se cunosc despre Anton Bibescu, cel care o introdusese pe Martha Bibescu în anturajul lui Marcel Proust. Eseului consacrat "principelui valah de glăsuire franțuzească", cum și Martha a fost, nu i se mai dă un titlu care să numească facultatea dominantă. "Între scenă și salon" (titlul) se împarte viața acestui rafinat intelectual, mai mult al salonului parizian decât al scenei în
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
ne lăsa amăgiți de aparențe. Ce e totuși cu acest titlu curios, Poștalionul cu boi ? Curioasă este și împrejurarea istorico-literară care i l-a inspirat lui Mircea Iorgulescu. Să vedem. Revoluționarul și gânditorul rus A. I. Herțen, călătorind cu un pașaport valah, în 1849, din Franța în Elveția, este întrebat de un tovarăș de drum dacă în Valahia sunt poștalioane. Răspunsul, dat în glumă, a fost că sunt, dar trase de boi, cu ele circulă moldovalahii de la Iași la București. Gluma lui
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
Collegium Graecorum"". Acesta era destinat a forma din catolicii și convertiții catolici din Răsăritul grecofon misionari și teologi pentru a susține unirea. În același spirit a fost înființat, de același papă, un an mai târziu (1576), „"Collegium Illyricum"”, pentru românii („valahii”) și sârbii din Iliria (Bosnia și Herțegovina de astăzi) și Dalmația (azi în Croația) iar după 8 ani ""Collegium Maroniticum"", pentru credincioșii de confesiune maronită (din Liban). În 1622 lucrarea acestor colegii, încă nu îndeajuns eficientă printre ortodocși, este completată
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
din cadrele deja fixate de cercetarea clasică a lui Ovidiu Papadima (Anton Pann. „Cântecele de lume" și folclorul Bucureștilor, Editura Academiei, București, 1963, reeditată anul trecut la Saeculum I.O.), Nicolae Gheorghiță vede în figura lui Anton Pann pe „corespondentul valah al muzicienilor din Constantinopol" (p. XIV): un Constantinopol, se-nțelege, al Tanzimatului, loc de întâlnire al Orientului cu Occidentul și al tradițiilor otomane cu cele balcanice și central-europene. N-ar fi stricat ca antologia critică să fie mai bogată. În
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
a Cehiei, Poloniei și Ungariei în N.A.T.O. creează României o vecinătate pe care n-a visat-o nici în cele mai intens colorate vise. Dar, vai, această nouă granița nu se ivește prin talentele de cuceritori ale bravilor ostași valahi, adică prin anexarea teritoriilor care ne despărțeau de granițele tradiționale ale alianței militare nord-atlantice. Ea are loc, parcă pentru a ne spori frustrările, prin lăsarea deliberată și limpede argumentata a României în afara marilor jocuri internaționale. Cum s-a ajuns aici
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
După lumea în care se mișca acum "peregrinul", n-ar fi nici o mirare. Prin tînărul principe, eroul nostru ajunge la Paris, apoi la Londra. întîlnirea cu Parisul reprezintă marele șoc al vieții lui Codru Drăgușanu, iar modul în care prințul valah trăia, împreună cu secretarul său Ion, în orașul-lumină ne lămurește asupra stilului de viață din capitala Franței propriu pașoptiștilor de nivel înalt: "Pariși, ianuarie 1841. De patru luni, dilecte, ne întoarsem la Pariși și ne așezarăm ca acasă, ducînd o viață
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
În sfârșit, în „Pilotul de pe Dunăre”, Jules Verne „călătorește” pe Dunăre, de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră, prilej de a descrie și „faimosul defileu al Porților de Fier”, dar și „târgușoarele și satele, deloc rare, care se succed pe malul valah, la adăpostul copacilor”. Să amintim și de „Matias Sandorf”, eroul romanului cu aceleași nume, despre care Jules Verne scrie că era absolventul unei „vestite Școli Normale din Timișoara”. În context, merită să ne referim și la corespondența pe care Jules
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
În 1856, după Războiul Crimeii, Ferdinand Lassale a vizitat Europa de Sud-Est, publicând interesante note de călătorie (Reiseberichte aus dem Orient, 1856). În spațiul românesc fiind, Lassale s-a exprimat sever la adresa condițiilor de trai și de igienă ale țăranilor valahi.12 În 1864, Lassalle s-a îndrăgostit în Elveția de tînăra Helene von Dönniges, fiica unui diplomat bavarez. Dar familia fetei s-a opus căsătoriei din cauza originilor evreiești ale socialistului german. Disperat, Lassale a fost dispus să se creștineze. Helene
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]