2,062 matches
-
profesionalizării pedagogice, conceptuale, metodologice. Formarea profesorului pentru alternanță metodologică începe în faza formării sale inițiale și devine continuă apoi. Ceea ce implică definirea capacităților, competențelor, atitudinilor de bază, care să asigure ulterior afirmarea elementelor profesionalizării sale. Ar fi atunci o utilă valorizare a unei alternanțe cognitive reale acum, în construirea cunoștințelor, reprezentărilor asupra viitoarei sale practici profesionale. Mai ales, dacă avem în vedere rolul acesteia mereu de-a lungul afirmării maturizării profesionale, ea chiar poate fi considerată ca o alternanță formativă și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a reflecțiilor proprii. Formularea de interpretări asupra constatărilor, de ipoteze pentru ameliorarea formării, învățării. • Reglarea la momentul oportun a abaterilor, obstacolelor sau deciderea pentru dezvoltare. • Îndrumarea educatului să-și exprime propriu aprecierea asupra realizării, prin relaționarea noilor și vechilor achiziții. • Valorizarea progreselor, performanțelor educaților. • Propunerea sau cercetarea cu educatul de alte sarcini în care va putea să-și investească noile achiziții. Pentru a ilustra diversitatea abordărilor (microparadigmelor derivate) în definirea unui sistem de competențe în construirea unui profil așteptat, recurgem și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la valori, la valorificarea diferitelor resurse și experiențe. De aceea o "bună predare" în clasă se învață (Brundrett și Silcock, 2002, pp. 14-29) și devine eficientă în sens praxiologic, dacă: • se raportează strict la realizarea obiectivelor educației, ca mod de valorizare a curriculumului, • aplică teoriile asupra bunei practici, • posedă o concepție profesională asupra filosofiei dezvoltării umane, • respectă criteriile democratice în relațiile din clasă, • clarifică diferențele între competență-succes-excelență-performanță, pentru a stabili priorități, atitudini, judecăți, forme de evaluare, o ierarhie a standardelor. Competențele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mai ales sensul ascuns conturat (Potolea, 2002, pp. 69-83). Anume sesizarea dificultăților majore în trecerea de la paradigmă la construcția de modele alternative de concretizare efectivă, apoi la aplicare eficientă și la reconstrucție, sub influența efectelor praxisului, ale evoluției determinanților, ale valorizării situațiilor, a experiențelor de învățare. Ar rezulta atunci și posibilitatea conceperii unui model multidimensional, analizat din mai multe perspective (structurală, procesuală, ca produs), care să sprijine înțelegerea și rezolvarea practică a problematicii elementelor sale componente, a proceselor implicate și a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ore). Criterii Paradigma centrării pe educat (pe învățare) Paradigma centrării pe educator (pe predare) și prin corelarea învățării la diferite discipline. • Verificarea înainte, în timpul și după învățare. • Evaluarea internă și externă a învățării. • Demonstrarea achizițiilor în fapte, situații reale, complexe. • Valorizarea publică a rezultatelor învățării • Analiza clasei la început și la sfârșit (evaluare sumativă). • Același educator, aceeași clasă pentru continuitatea verificării, cu independența disciplinelor, cu prelucrarea proprie a constatărilor. • Folosirea informațiilor în aplicații în plan extrașcolar. • Valorizarea privată a evaluării predării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fapte, situații reale, complexe. • Valorizarea publică a rezultatelor învățării • Analiza clasei la început și la sfârșit (evaluare sumativă). • Același educator, aceeași clasă pentru continuitatea verificării, cu independența disciplinelor, cu prelucrarea proprie a constatărilor. • Folosirea informațiilor în aplicații în plan extrașcolar. • Valorizarea privată a evaluării predării. Metode • Educații construiesc direct înțelegerea cunoștințelor, prin integrarea celor noi în experiența anterioară, prin activități cognitive și sociale. Metodologia se bazează pe angajarea în cercetarea, construirea cunoștințelor. • Învățarea este activă, colaborativă, cooperativă, prin autodirecționarea învățării, rezolvarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
unui model general de acțiune, rezolvare, după situație. • Trecerea de la automatismul primar la noi transferuri, aplicații. • Afirmarea independenței, perseverenței, autocontrolului; • Conștientizarea scopului, a motivației, a depășirii blocajelor, a evitării interferențelor. • Fixarea prin elaborări proprii, organizare, ordine, dar și deschidere, corelare, valorizare. • Asigurarea unui ritm optim de acțiune, de alternare cu pauze de reflecție, reglare. • Valorificarea feedbackului, stimularea continuă, punctarea elementelor esențiale. • Evitarea exercițiilor inco • De alternare a tipurilor, după funcții: de bază, de consolidare, introductive, operatorii, structurale, recapitulative, de creație. • De
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cercetarea problemei în condițiile noi ale promovării paradigmei centrării pe educat, în sensul diminuării sau eliminării acestor limite, al atenției acordate flexibilizării contextului pedagogic, al acceptării alternativelor în conceperea modelelor de ID sau a alternativelor metodologice de realizare practică, al valorizării evaluării formative, al acceptării reconstrucției proiective în baza reflecțiilor și a folosirii acțiunilor-cercetare, al sporirii interactivității educator-educat, al schimbării rolurilor acestor actori ș.a. 6.2. Paradigma designului instrucțional sensuri ale actualizării In fond, designul a exprimat la acea etapă tocmai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
implică: organizare, gestionare a resurselor, coordonare, luarea de decizii, facilitare, îndrumare, stimulare, moderare, colaborare, comunicare, evaluare continuă. ► Evaluarea finală critică, din diverse perspective-criterii mai ales calitativ se realizează: cu aplicarea de metode și instrumente alternative de verificare, analiză și interpretare, valorizare, cu formularea de reflecții, consecințe, ipoteze pentru acțiuni-cercetare. Literatura problemei inventariază numeroase modele de proiectare, de tip behaviorist, constructivist sau în alte combinații conceptuale, cu sublinierea etapelor. Dar fiecare trebuie văzut ca o alternativă teoretică sau/și practică a acțiunii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
unor reușite în noi situații care nu au însă aceleași particularități, • respectarea întocmai a metodicilor clasice și exprimarea neîncrederii în noi variante, • generalizarea la orice lecție a unor structuri recomandate în anumite cercetări, • slaba colaborare în grupul de educatori pentru valorizarea experiențelor de succes proiectiv. Exemplificăm prin posibilitățile de flexibilizare proiectivă, determinată metodologic, a două dintre cele mai frecvente tipuri de lecții din sistemul clasic pentru o unitate de învățare (Joița, 2003, pp. 228-235). Tabel 15: Flexibilizarea proiectivă a lecțiilor clasice
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a procedurilor, • enunțarea principiilor care să permită adaptarea la situațiile reale ale construirii învățării, • promovarea inițierii astfel a educatorilor în cunoașterea științifică, • însăși conceperea ei este în mod științific, precizând ipoteze, argumente, interpretări, analize variate, variante de soluționare, evaluare criterială, valorizare aplicativă, • prevederea diferențierii și a apropierii de experiența reală și stilul fiecăruia, • apelul la variante metodologice de învățare științifică (inductive, mai ales, dar și deductive sau clasice), • prioritatea obiectivelor generale și specifice față de cele operaționale, • eliminarea controlului riguros în favoarea dominării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ci de cea formativă, unde apare colaborarea, comunicarea în urmărirea dinamicii dezvoltării, cu negocierea valorilor în formarea lor. Nu este nici evaluarea transmiterii de informații și a învățării lor, ci a calității învățării, a înțelegerii ca proces, progres, erori, sprijin, valorizare, a aprecierii a ce reprezentări se formează asupra acestora, cum se comunică cu elevul asupra lor. În evaluare este în fond un raport între valori (ale educatorului, ale educatului, ale grupului, ale societății), de unde rezultă și modurile diferite de concepere
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
perspective: ca explicație epistemologică asupra evaluării ca acțiune sau ontologică unde evaluarea este abordată ca fenomen, ca fapt real. De unde și două limbaje eterogene în reprezentarea acestora: viziunea cantitativă clasică, prin măsurare, la nivel particular, raționalist și viziunea calitativă, prin valorizarea sensurilor și a semnificațiilor, globalistă, holistică. Însă evaluatorul, pe care o aplică în practică? Este o problemă de prioritate, în realitate apelând la ambele, dar diferit după cultura sa, după context, logica sensului căutat, scop, experiență pozitivă, cadrul instituțional sau
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și a unui model (conceput, aplicat empiric, imitat, oficializat), invocat drept criteriu științific, indiferent de obiective, contexte. Dar rezolvarea și a nevoii de autoformare, autoperfecționare a concepției evaluatorului, teoretic și practic, de actualizare continuă a culturii în problemă, pentru o valorizare eficientă, adecvată, calitativă, formativă, integrativă. O reactualizare adaptată aici, a unei sinteze comparative în acest sens, poate fi utilă pentru înțelegerea diversificării (micro)paradigmelor evaluării și a modelelor rezultate, ca instrumente practice (Scallon, 2004, pp. 24-25). Tabel 19: Schimbarea paradigmelor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizarea formării în complexitatea ei. Tradițional, în sens pozitivist, cercetarea este definită ca fiind activitatea științifică care contribuie la dezvoltarea cunoștințelor acumulate prin colectarea sistematică a datelor, apoi analiza lor, interpretarea rezultatelor, efectuarea de generalizări și comunicarea rezultatelor validate, pentru valorizarea lor în comunitate. Dar practica reală semnalează existența unor dificultăți în relația între cunoștințele date sau obținute prin cercetarea pedagogică și cunoștințele profesionale despre educație și educatori-formatori. Nu sunt încă suficient clarificate problemele aici și deci trebuie să devină o
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mult încep să se afirme argumentele, după anii '90, în favoarea paradigmei priorității cercetării calitative față de cea cantitativă, experimentală, pozitivistă, nomotetică (Paquay, 2002, pp. 10-78; Van der Moren, 1996, pp. 80-82; Howe, 2003; Graby, 1998, pp. 6-10). În esență, recursul la valorizarea nevoii și varietății interpretării în educație, conturată după anii '70, ca reacție la depășirea abordării pozitiviste generalizate și la domeniile socioumane, a condus la relevarea diferențelor între cel puțin a două alternative, regăsibile și în cercetarea pedagogică: calitativ și cantitativ
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Înțelegere și afecțiune din partea adulților decât cea a adolescenței (11 18 ani). Deși ieșirea din conformismul infantil Îmbracă forma multor stridențe, excentricități, nesupuneri, cu timpul adolescentul va realiza penibilul situației și faptul că doar integrarea e calea de emancipare și valorizare. Să-l ajutăm, pentru aceasta, orientându-l spre un ideal În viață, nu numai profesional, ci și un țel duhovnicesc, spre Împlinirea lui sufletească. Educația religioasă poate ajuta foarte mult spre aplanarea acestor comportamente deviante, supărătoare. Studiile psihopedagogice recomandă profesorului
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
asume noi roluri și responsabilități în propria formare. Creșterea ponderii metodelor activ-participative nu înseamnă renunțarea la metodele clasice de învățământ, la cele de transmitere și asimilare a informației. Metodologia modernă operează schimbări care țin de pondere, dar mai ales de valorizare, de sporirea potențialului formativ al metodelor clasice prin accentuarea caracterului lor euristic și activ participativ. Metodele specifice creativității sunt mai greu de aplicat în învățământul primar, cu precădere spre sfârșitul perioadei, în ciclul curricular de dezvoltare (clasele a III -a
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
și a IV -a); se constată doar adaptabilitatea și aplicabilitatea strategiilor generale de realizare a lor. Între tehnicile de stimulare a capacităților creatoare amintim brainstormingul (considerat un procedeu, dar mai ales ridicat la rangul de principiu), sinectica (însemnând în esență valorizarea analogiilor), testele cu potențial creativ utilizate ca exerciții, precum și o serie de alte tehnici speciale de descătușare a originalității. Prin metodele folosite se urmărește antrenarea acelor potențe creative ale elevilor care duc la realizarea abilităților practice la clasele IIV, și
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
valori sunt actori individuali sau colectivi sau grupuri sociale. Putem vorbi deci despre valorile unei persoane sau ale altei persoane, despre cele ale socialiștilor, comercianților, tinerilor, rușilor sau ale culturii bantu. Conceptul de valoare este inseparabil de noțiunea de preferință. Valorizarea unui lucru în detrimentul altuia (a prefera o plimbare unui film la televizor) înseamnă că, într-o situație dată, valoarea care conduce către o alegere o exclude pe alta. Sistemele de valori Valorile unui individ sau ale unei colectivități nu sunt
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
valori și mediul social nu este unidirecțional, ca în exemplele noastre, unde am luat în considerare schimbarea valorilor asemenea rezultantei mediului social; în faza următoare, raportul se inversează. Astfel, in-vențiile tehnologiei influențează valorile, modificând felul de viață; la rândul ei, valorizarea creativității, a noutății, a cercetării științifice stimulează puternic progresul tehnologic. Schimbarea este deci produsul unei operații combinate dintre lumea exterioară și universul mental și psihic. Dacă urmărim evoluția lui Hitler, trebuie să ținem ne-apărat cont, la început, de personalitatea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
continuă să acționeze și este întrupat în special prin valoarea pe care o atribuim științei și tehnicii (C. 11.). Progresele lor au dat naștere de secole ideii de progres (C. 12.), adică unei creșteri lineare și neîntrerupte a umanității. Această valorizare a progresului a cunoscut crize, în special după Primul și al Doilea Război Mondial, sau în anii '70, prin deviza "zero creștere", lansată de gruparea din Roma, dar această valorizare învie întotdeauna și sfârșește prin a domina. Sistarea progresului ar
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
12.), adică unei creșteri lineare și neîntrerupte a umanității. Această valorizare a progresului a cunoscut crize, în special după Primul și al Doilea Război Mondial, sau în anii '70, prin deviza "zero creștere", lansată de gruparea din Roma, dar această valorizare învie întotdeauna și sfârșește prin a domina. Sistarea progresului ar fi o idee intolerabilă: produsul național trebuie să crească, șomajul trebuie să scadă, trebuie să găsim remediul pentru cancer și pentru SIDA, noi surse de energie urmează să fie descoperite
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
inovații vin din Orient (cifrele romane sunt înlocuite cu cifrele arabe) sau din Extremul Orient. În spatele acestor progrese se ascunde figura meșteșugarului, a inventatorului, a artizanului, idealul lor de lucru bine făcut. Spiritul prometeic nu va înceta să lucreze, iar valorizarea muncii se răspândește. Renașterea, călătoriile de descoperire și Reforma Secolele XV și XVI sunt martorii a trei evenimente tulburătoare, din care au luat naștere fie ca o consecință naturală, fie prin contrast valori pe care Europa și le va apropria
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
un mit al civilizației noastre. Visul perfecțiunii, al îmbunătățirii constante a umanității nu mai este situat într-un paradis celest, ci într-o viață dominată de timp. Ideea progresului echivalează cu credința în perfectibilitatea omului și a condiției umane. Această valorizare a progresului a cunoscut crize, mai ales după Primul și al Doilea Război Mondial, dar ea continuă să fie influentă. A stopa progresul ar fi ceva intolerabil: produsul național trebuie să crească, șomajul trebuie să scadă, trebuie să găsim remediul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]