44,292 matches
-
244, r. 40: "îl chemară afară, îl luară între ei și-l duseră" - Dumitriu, p. 34, r. 15: "îl chemară afară, dar nu-l găsiră". Acest ultim citat din textul lui Dumitriu are sensul contrar celui din citatul scos din varianta lui Vinea. Asta pentru că, începînd cu rîndul 16 de la pagina 34, în capitolul întîi existent în Viața Românească, urmează aproape patru pagini ce nu se regăsesc în dactilograma din arhiva lui Vinea. Ce e revelator în aceste patru pagini? Un
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriașe, ținut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără țărm, prin care șuieră vînturi nevăzute și neauzite". De la pagina 37, rîndul 44, din varianta lui Dumitriu, și de la pagina 244, rîndul 41, din varianta Vinea, cele două texte redevin, în mare, identice. Dezvăluind doar, din cînd în cînd, mici variațiuni stilistice pe aceeași temă. Ca de pildă: Vinea, p. 245, r. 38-39: "pe ăsta
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără țărm, prin care șuieră vînturi nevăzute și neauzite". De la pagina 37, rîndul 44, din varianta lui Dumitriu, și de la pagina 244, rîndul 41, din varianta Vinea, cele două texte redevin, în mare, identice. Dezvăluind doar, din cînd în cînd, mici variațiuni stilistice pe aceeași temă. Ca de pildă: Vinea, p. 245, r. 38-39: "pe ăsta nu l-a făcut un armăsar cu o iapă, ci
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
cer o înserare viorie. Se făcea frig" - Dumitriu, p. 43, r. 14: " Se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea mai răcoare" ș.a. Diferențe flagrante există, însă, la un moment dat, în construcția dialogului. Replici discursive, molatice, arhaizate, din varianta Vinea (pp. 248-249) devin, în varianta Dumitriu (p. 40), scurte, repezi, cu nerv. În fine, localizarea precisă din textul atribuit lui Vinea ("... lumina soarelui acelei zile de toamnă cu cer senin și vînt rece a anului 1779") ajunge difuză în
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
frig" - Dumitriu, p. 43, r. 14: " Se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea mai răcoare" ș.a. Diferențe flagrante există, însă, la un moment dat, în construcția dialogului. Replici discursive, molatice, arhaizate, din varianta Vinea (pp. 248-249) devin, în varianta Dumitriu (p. 40), scurte, repezi, cu nerv. În fine, localizarea precisă din textul atribuit lui Vinea ("... lumina soarelui acelei zile de toamnă cu cer senin și vînt rece a anului 1779") ajunge difuză în textul semnat de Dumitriu ("... în lumina
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
spre Dunăre" vrînd "să se pribegească" - pare a fi scrisă cu gîndul de a umple golurile temporale dintre întîia atestare a neamului Cozienilor și epoca modernă în care el evoluează în Cronică de familie. Primele două capitole, existente în ambele variante, demarează greoi, sînt cam simpliste, cu registru minor. În mod curios, dacă, ipotetic, acceptăm ideea coautorilor, nuvela începe să devină interesantă doar în capitolele ulterioare, aflate numai în varianta Dumitriu, unde, treptat, acțiunea capătă un ritm epic real, tot mai
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
evoluează în Cronică de familie. Primele două capitole, existente în ambele variante, demarează greoi, sînt cam simpliste, cu registru minor. În mod curios, dacă, ipotetic, acceptăm ideea coautorilor, nuvela începe să devină interesantă doar în capitolele ulterioare, aflate numai în varianta Dumitriu, unde, treptat, acțiunea capătă un ritm epic real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturalețe, o privire rapidă peste "cîmpurile și maidanele dimprejurul orașului", să înainteze, prin "îngrămădeala" de țărani, mahalagii
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ne spune editoarea scriitorului, Elena Zaharia-Filipaș, în nota ei asupra volumului al doilea de Opere: "Manuscrisul 16557 conține dactilograma nuvelei Sus pe luciul Dunării și un reportaj". Presupun că reportajul este al lui Vinea; de aici ar reieși că și varianta primă a nuvelei îi aparține tot lui: altfel, ce să caute în mapa lui? Numai că acest fapt nu constituie deloc o probă irefutabilă a paternității nuvelei sau, mă rog, a celor două capitole de început de proză. Dar, dacă
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
observă că, mai sus menționata Scrisoare, deși nu figurează în bibliografie, este pe larg citată în Addenda cărții, unde este menționată exact și data apariției. Mai adaugă, pe bună dreptate, că același titlu este omis și din bibliografia finală a variantei în limba franceză a cărții, apărută la Karl Winter Verlag din Heidelberg, în 1989, dar că și aici sînt multe citate din textul cu pricina, inclusiv menționarea datei apariției. Am verificat toate acestea și Mircea Iorgulescu, binecunoscut pentru acribia lui
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
niciodată la telefonul lăsat de Ion Barbu. Nimic aproape din ceea ce a reușit tînărul poet să creeze în anii '50 ca adevărată poezie, fie ea tradițională, modernă ori postmodernă, nu a putut fi tipărit. Cîntece, parodii, balade, poeme întregi cu variantele lor au devenit toate "literatură de sertar". Scrise cu conștiința dramatică a imposibilității publicării lor, căci cu certitudine ele nu puteau trece de barierele ideologiei oficiale de atunci, versurile acestea au rămas neștiute criticii și publicului larg. Ca și încercările
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
teatralizarea obsesiei"(cf. unuia din subtitlurile excelent alese de eseist), conversația reală avută cu Stalin împletită cu proiecția dorinței reabilitării dând naștere unei scenete tragi-comice, desprinsă parcă din viitorul roman, scenetă pe care Bulgakov o joacă la nesfârșit, în diverse variante, în fața prietenilor(cf. Paustovski, citat de Ion Vartic la pp. 27-28). Așadar, scrisul, pentru Bulgakov, nu are numai o funcție (est)etică, ci și - poate, în primul rând - una cathartică, terapeutică, transformând, după o expresie a lui Jean Starobinski, "imposibilitatea
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
textul său aceste sensuri sau dacă ele nu sunt decât rodul unor sclipitoare asociații livrești. Convinși de teoria operei aperta, cu multiplele sensuri adăugate unui text de generații succesive de cititori și hermeneuți, înclinăm totuși, alături de Ion Vartic, spre prima variantă, cunoscută fiind ascendența scriitorului rus. (Făcea parte dintr-o familie extrem de cultivată, mama fiind o excelentă profesoară de liceu, iar tatăl un erudit profesor de dogmatică la Academia Teologică din Kiev, specialist în religii occidentale - pasionat de ritul anglican - și
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
de ritul anglican - și cunoscător de limbi vechi și moderne, între care și engleza.) La tabloul de puzzle aproape complet, lucrat cu minuție, răbdare și pasiune de Ion Vartic, am adăuga și "piesa" biografică vizând impulsul inițial al scrierii primei variante a romanului, sub forma unei povestiri intitulate Un consilier cu copite. În 1927 prietenii i-au oferit lui Bulgakov, de ziua acestuia, o carte cumpărată de la anticariat, scrisă de un scriitor neprofesionist, un oarecare chimist A. Ceaianov. "Povestirea înfățișa apariția
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
aici, scos din context, eram vulnerabil. D.e., la poezia Calul arabului : I. F. "nu comentează editarea poeziei" (p. 1618), la poezia Excelsior : I.F. "consemnează faptul ș...ț, și atât" (p. 1657), la poezia Stepa nu uită să înșire vreo zece variante fonetice pe care nu le-am înregistrat (pentru că erau corect interpretate și nu aveau ce căuta într-o erată). La poezia Castelul (p. 1753) remarcă observația mea că acest cuvânt ar trebui scris cu majusculă, întrucât are valoare de simbol
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
într-un an jumate, ca și de alte ediții pe care le-a semnat despre care nu am competența să spun dacă le-a dat gata sau nu. Cunoscând însă exact despre ce e vorba la Macedonski: manuscrise, ediții princeps, variante, ediții intermediare, publicații ale vremii, oscilații ortografice care, toate, necesitau comparații acribioase într-o ediție cu pretenții, îmi dau seama că acest lucru nu poate fi făcut de un singur om într-o perioadă atât de scurtă. Veți spune că
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
iar eu n-am de gând să vă contrazic. Nu am probe, e adevărat, dar am indicii foarte clare pe care le expun mai jos, lăsând concluziile pe seama cititorilor. 1. Reproducând volumul Poesii, din 1882, dl Coloșenco scrie la Note. Variante. Comentarii : "Volumul se încheie cu note și o errata" (p. 1590). Se vede că editorul are probleme mari cu errata 1, căci mă întreb: dacă editorul a cunoscut acea erată, de ce n-a operat, în ediția-i, erorile corectate de
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
scrie uneori și cu doi i, dar numai atunci când în ortografia actuală sunt necesari trei. Copii în pensioane, în grafia lui Macedonski, se va transcrie Copiii în pensioane..., nu ad litteram cum o face d-sa. Interesant e că multe variante corecte sunt înregistrate la Note... Nu știa de ele din moment ce le-a înregistrat (manu propria?) sau a fost mai ușor să reproducă ediția Marino, o dată cu erorile de acolo? Să judece cititorii! 5. Ortografia etimologică din- tr-o altă fază îi joacă
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
urdesc. Știți cum e reprodus acesta? De necrezut : vin dese! Diferența de sens e evidentă, gafa penibilă ; dar mai e ceva : vin dese are trei silabe, în timp ce urzesc numai două. De data aceasta, spre surprinderea mea, observă hipermetria versului în varianta editată și atunci dezarticulează, cu de la sine putere, cuvântul hoardele, transformân- du-l în hoarde, pentru a reface metrul (nu însă și ritmul, ceea ce e cam subtil de observat). Astfel estropiat, versul lui Macedonski : Căci urzesc turbate hoardele străine devine
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
și în ediția din 1966, de ce să n-o perpetuăm cu finele noastre ajustări prozodice? 6. În sfârșit, clamare latin e transcris de poet chiămă la perfectul simplu, în mai multe rânduri. Poetul îl conservă grafic pe a latinesc, în varianta ă, dar citind evident chemă. Cu un minim instinct filologic, editorul trebuia "să simtă" acest amănunt, din moment ce forma de perfect simplu e în consonanță temporală cu celelalte verbe din poezia Apolog, p. 1028 (cf. și p. 1084). Atotstăpân pe mijloacele
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
la textul originar sunt din nou corecte. Pe undeva editorul nu e cu totul inconștient de ceea ce face și atunci mizează pe derutarea cititorului. Nu are obiceiul, în bogatele-i note, să consemneze exact ceea ce reproduce. Manuscrisul? Ediția princeps? O variantă din vreo revistă a vremii? În felul acesta crede că se pune la adăpost de orice critică. Îi observi o eroare, zice că a urmat manuscrisul, îi observi alta, zice că a urmat ediția princeps etc. Nu e însă, pentru
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
ținta lui preferată. Se înțelege atunci că orice greșeală de același tip în propria-i operă echivalează cu o catastrofă, iar editorul trebuie să fie foarte atent în asemenea situații. Eu am arătat că suvenire trebuie să fie înlocuit cu varianta suvenir, pentru că numai așa rimează cu fir, de asemenea frâu trebuie transcris frân, pentru că numai așa rimează cu bătrân. Evident, am verificat totul în ms. și în ediția princeps, care mi-au confirmat bănuiala inițială. Ce face dl editor? Și
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
osanale. În goană de a face cât mai adânc sluj în fața stăpânilor săi de la Kremlin acest intrus ajunge la ridicol. Ia fost puțin „întâlnirea călduroasă” de la Bruxel unde o stimată doamnă ia pus o simplă întrebare, dându-i și patru variante de răspuns (ca unui elev mai puțin priceput!): „Ale cui interese apărați d-stră în această vizită la Bruxel: ale Republicii Moldova? Interesul d-stră de partid? Interesul lui Plahotniuc sau interesul lui Putin?”. La această simplă întrebare intrusul s-a hlizit în
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
prostia celor de pe centru - dreapta!) atunci ar purcede la coalizarea dreptei. Ținând cont de trista realitate că actualii lideri ai partiduțelor liberale nu vor fi în stare să realizeze coalizarea forțelor (fiecare din ei se vede în fruntea noii formațiuni!) varianta optimă ar fi ca dialogul să fie dus de persoane din eșalonul doi. Îi port o deosebită stimă președintelui Mihai Ghimpu pentru ce a reușit să facă pentru Mișcarea de Eliberare Națională, pentru a ne simți mai domni (mă refer
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
dl Dorin Chirtoacă ar putea să se includă în acest proces. Dacă făcea acest lucru patru ani în urmă (atunci când grupul reformator în frunte cu dl Ion Hadârcă l-a propus la postul de președinte al partidului) ar fi fost varianta cea mai bună. Acum e o altă situație. Grație unchiului său și situația lui Dorin Chirtoacă nu este foarte bună. Imaginea lui de politician s-a cam erodat însă totuși rămâne o soluție. Am mai avut astfel de situații. În
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
o stare de încredere deplină, de armonie și de speranță, că Dumnezeu ne inspiră să facem tot ceea ce este mai bun pentru semenii noștrii. Îmi doresc din toată ființa mea să vă ajut să înțelegeți mai bine ce oportunități, ce variante, și ce soluții să găsiți la problemele voastre. În nici un caz nu afirm că eu dețin adevărul suprem. Ferească Dumnezeu! În schimb vă asigur, de aici de la începutul începutului că tot, dar absolut tot ceea ce voi povesti aici, sunt cazuri
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380730_a_382059]