3,889 matches
-
de prelevare, piese curățate de resturi și piese la care s-a început „tratamentul de curățire uscată”. * O parte din piesele colecției de textile arheologice au făcut, cu câțiva ani în urmă, obiectul unei expoziții deosebite cu genericul „Mode și veșminte din trecut - sec. XV - XVII”. Expoziția a beneficiat și de un catalog ilustrat intitulat „Comori arheologice restaurate în Bucovina”, catalog care s-a bucurat de aprecierea participanților la Conferința Internațională „Dyes in History and Archaeology”, organizată la Suceava. Tiberiu COSOVAN
COLECŢIA DE TEXTILE ARHEOLOGICE A MUZEULUI BUCOVINEI de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349034_a_350363]
-
destinului ortodox, în care se trasează forma și sensul existențial cel mai înalt. Prietenia creștinului se manifestă plural și esențial în viața trăirii ortodoxe pe a cărei temelie se zidește bucuria și statornicia frumuseții. În spiritul Suferinței, numai Prietenia în veșmântul dreptei credințe înfrumusețează divin Cerul Iubirii. În actul Prieteniei întreaga lume renaște prin Prieteni, vie în Adevăr, strălucitoare în Libertate, statornică în Dreptate, împodobită cu Zorile Frumuseții Creștine. În sânul Prieteniei înflorește întreaga Creație sfântă ca o chemare a Bucuriei
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
acestor două mari virtuți, care se preling în jertfă și se contopesc în iubire. Rezistența este misiunea și binecuvântarea de a trăi creștinește. Mărturisirea este împlinirea acestei Rezistențe. Rezistența este mărturia despre Adevăr și Dreptate. Acoperământul și podoaba ei sunt veșmântul Creștinismul și porfira Ortodoxiei. Cele cinci guri ale Istrului Rezistenței, ce se revarsă în Iubire, sunt: Cuviosul, Eroul, Martirul, Mărturisitorul și Sfântul. Rezistența prin Religie cere așadar: Recursul divin al Memoriei la Ortodoxie. Pierderea memoriei, alterarea, compromisul, indiferența sau uitarea
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
primordialitatea esențială (apa, focul, pământul, vechimea dinaintea vechimii?) identificată în cele din urmă, firesc, în cuvânt. Dar, fapt constant în versurile acestui volum, adevărul apare rareori în ipostaze axiomatice. Mai înțelept este, pare a sugera poetul, să se înfățișeze în veșminte dubitative. Astfel sunt, de fapt, și „interogațiile” lansate de poezia lui Vasile Burlui: adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice și rostite cu plecăciunea umilă a înțeleptului care crede tot atât cât se îndoiește și lasă în dâra de final a
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
adevăratelea de ceea ce sunteți: colonel și avocat. Dumneavoastră sunteți avocatul celor mulți, considerați „talpa țării”, a celor care au păstrat tradițiile moștenite din moși strămoși, a cioplitului lemnului, a macerării, melițării și țesutului cânepii, din care se alcătuiau pe vremuri veșminte, a modelării lutului din care se făceau nu numai oale și ulcele ci și adevărate opere de artă, descoperite în situri arheologice. Aș cita de la pagina 240, un paragraf semnificativ: „Convingerea mea este că, în sensul cel mai general cu
CUVINTE ALESE – REFERITOARE LA MONOGRAFIA RUGINOASA DE MARIAN MALCIU de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348602_a_349931]
-
detențiunii, în contul statului și a democrației noastre nelimitată cu care ne mândrim. Demnitatea lui pătată, nesăbuința făptuită, omul din el, nu și le putea ierta... La toate astea gândeam când am împăturit broșura acoperindu-i chipul și sfârșitul neașteptat. Veșmintele de sfânt erau mici pentru el! I se atribuiau „păcătoșenii” omenești, inerente, dar lumea noastră a fost creată pentru sfinți? bărbați? Nici unul dint re noi , bărbați sau femei nu întruchipăm perfecțiunea, aspirăm doar la ea. El, primul în comedie, cum
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ÎN IARNA ASTA TRIUMFALĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului în iarna asta, cea mai albă, îmi primenesc veșmintele și părul meu, negru, din barbă, îmi tot arată... dintele. deși e iarna cea mai dalbă, din câte-au nins pe trupul meu, mi-a înflorit la geam o nalbă și eu mă sui spre empireu... în iarna asta, triumfală
ÎN IARNA ASTA TRIUMFALĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348762_a_350091]
-
în căutare de sprijin... Se trezi pe celălalt mal. Era în mijlocul drumului, aerul se limpezise, mașina strălucea în soare dincolo, unde o lăsase... Își pipăi fața și realiză lipsa a ceva ce avusese doar în scurta sa viziune - barba deasă, veșmântul de călugăr sfânt... Se-ntoase la mașină socotind că mai avea doar vreo douăzeci de km până la Tismana. Urmărit de ochii unor bătrâni curioși ai locului, se urcă și demară aproape fără zgomot, cu sfiala cuvenită locului și momentului. Privind spre
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
simțurilor mele. El, impregnat în nări cu al meu parfum, parcă ochii-i nu-i mai erau de ajuns, mirosul nu-i era suficient, aveam nevoie amândoi de toate simțurile noastre, reunite, pentru a ne descifra trupurile învăluite în mreaja veșmintelor, care devenise inutile. Trebuia să pipăie și să guste, să audă vocea pe care o cunoștea, vorbind în șoaptă, cu tandrețe, despre vise și dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
face demonstrații de viață libertină. În cercul curtenilor se afla și Ovidiu.„Ars Amatoria”, opera de dragoste a lui Ovidiu de care nimeni nu făcuse caz până acum, e declarată operă corupătoare. Pare-se că o văzuse pe Iulia fără veșminte, făcând aluzie la Acteon, care a surprins pe Diana nudă. Unii cred că se făcuse vinovat de ”lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împăratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
de sudoare (după o veche tradiție creștină) - A doua cădere a lui Iisus (potrivit unei tradiții medievale) - Iisus, consolându-le pe fiicele Ierusalimului (Luc. 23, 18 - 27) - A treia cădere a lui Iisus (conform unei tradiții medievale) - Iisus, dezbrăcat de veșminte pentru răstignire (Ioan 19, 30) - Pironirea lui Hristos pe Cruce - Domnul Hristos dându-și duhul (Ioan 19, 40) - Pogorârea de pe Cruce și pregătirea pentru punerea Sa în Mormânt (Ioan 19, 40) - Punerea în Mormânt a lui Iisus Hristos (Ioan 19
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
lui Pușkin despre care se știe că s-a sinucis după retragerea la mănăstire. La Muzeul de artă admir o colecție de broderii cusute artistic cu fir de aur și argint, chipuri lucrate în mărgele, drapele, acoperăminte de vase sfinte, veșminte ale domnitorilor, orfevrărie și picturi semnate de Nicolae Grigorescu, corespondența stareței mânăstirii, proză și eseuri inspirate în trecerea pe la mănăstire a unor scriitori români, ca și fotografii ale acestora: Hogaș, Vlahuță, Caragiale, Sadoveanu. La Mânăstirea Văratic, pe lângă colecția de broderii
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
setea dintre noi e-așa cum este și cerul ne privește din înalt Printre rînduri nimeni nu citește, nici cît e albastrul de cobalt Însetați vom sta între morminte pînă cînd ploile ne vor spăla Și ne vor pune în veșminte sfinte, cînd sufletul din trup ne va pleca! Referință Bibliografică: Setea din noi / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1264, Anul IV, 17 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SETEA DIN NOI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349767_a_351096]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VALS PRIN ANOTIMPURI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1389 din 20 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ai venit, frumoasă toamnă, În veșmânt de mare doamnă, Mantie lungă, brocată Cu fir lung din frunză moartă, Ții de poale, prinse-n cleme, Broderii de crizanteme. Vântul nopții mi te-alintă, Cu arcușul rupt îți cântă Uverturi și valsuri triste Și-n cadențe pesimiste Ploi
VALS PRIN ANOTIMPURI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349831_a_351160]
-
fără nicio șovăire, toate cântecele interpretei Elisabeta Turcu, pe atât farmecă omul Elisabeta Turcu, argeșeancă neaoșă, frumoasă, suplă, cu surâs discret, vorbire liniștită, atentă, elegantă, îmbrăcată într-un costum de scenă mirabil, readus în strălucirea privirii însetate de admirație, dintre veșmintele populare îmbrăcate odinioară de frumoasa, plina de suflet și superbitate, Regina noastră Maria. Dacă are ceva de ispășit artista Elisabeta Turcu, are dragostea pe viață și pentru viață, pe de o parte, iar pe de altă parte, o dragoste ireversibilă
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
artist ce știe să se folosească de muzicalitate și variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate de Bacovia, abordată și de Angela Monica Jucan în “Optimismul bacovian”, este negru. În poezia "Negru" se găsesc alăturate sicrie metalice, flori carbonizate, veșminte funerare. Nu numai lumea materială este simbolizată la Bacovia prin negru, ci și lumea sentimentelor. În acest decor învăluit în negru, tristul Amor are penele carbonizate. Și totuși, Angela Monica Jucan afirmă: „Bacovia își propune să scoată în evidență prin
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece populare: „În rădvanul boieresc Șade-un domn de neam grecesc În veșmânt de beizadea ; Să mi te încrunți din șa Și să-l agrăiești să stea.” Balada e un pretext de a gusta cuvintele vechi (a agrăi) ale unor baladiști ce nu fug de argoul balcanic al limbii. Într-o prozopoemă eladescă
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
tine,în nimic, un rost.. Să am prieten singur numai pe Thanatos, Dracii să-mi vorbească cu milă si patos, Să simt c-aș lupta chiar cu Dumnezeu. Din visuri să cad în Hades mereu. Îmi venea să-mi rup veșmintele sărace Numai să te am doar o clipă ,drace! Drac,înger ,femeie, zână din povești... Nu-ți mai știu un nume,nu mai știu ce ești! Nici nu-mi mai găsesc de multe ori cuvinte, De sunt printre oameni,îngeri
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Publicat în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Prima zăpadă s-a așternut pe fața ridată a pământului... După o noapte rece cu un cer minunat, plin de stele sclipitoare, străzile au îmbrăcat în zorii zilei veșmânt de gheață, arătând ca o oglindă uriașă în care se privește... soarele. Privesc acest tablou minunat, zămislit parcă de un pictor...nevăzut, care a așezat zâmbetul strălucitor al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
-o în dar, pentru a fi trăită? Vreau un moment de liniște pe care să-l împart cu toți cei grăbiți, cu toți cei care nu au timp să vadă ce frumoasă este natura când se îmbracă într-un nou veșmânt de la un anotimp la altul...; vreau să opresc trecătorul din fața mea, care se grăbește să prindă în ultima clipă taxiul, să-i aduc aminte, cât de scurtă este viața și cît de puțin facem pentru a o trăi cu adevărat
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
mai pot să stau de-o parte, încă-mi bate rana-n puls, urcând golgota spre moarte, răstignit Cristul pe cruce, tot privindu-i tragedia, multe lacrimi au mai curs. nu mi- e frică de cuvinte, ele încă-mi sunt veșminte, se zbat și-și caută culcușul ca răsfățatele feline, le las să zburde zdrențuite, nu mai mi-e frică de cuvinte, în larma lor eu mă răsfăț, se cuibăresc adesea-n mine. mai lasă-mă un pic, Isuse,- să mai
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine ... Citește mai mult (Ne) RecunoaștereO privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate:„Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine:„O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncăCe se contopea cu luna și castelul de pe stâncă,Revărsându-se în taină, pe veșmintele priviriiAdormită-n fața porții, în secunda nerostirii.„Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine...
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine C-ai bătut la poarta noastră și ai întrebat de mine...” Spuse lacrima uimită, întorcându-se deodată La castel unde privirea aștepta îngenuncheată. După
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
și din vinul adus de credincioși se oferea la ieșirea din Biserică fiecărui creștin copil, adult sau bunic. Celor săraci li se dăruia și câte un ou roșu. În Biserica arhiplină trona slujba divină a Sfintei Liturghii, odăjdiile părintelui pe veșmântul alb de lumină, cântecele stranei peste care scânteia deseori ca Porumbelul Sfântului Duh, Imnul Învierii: „HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND ȘI CELOR DIN MORMINTE VIAȚĂ DĂRUINDU-LE!”. Când eram elev până în clasa a VIII-a
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]