1,781 matches
-
a milioane de oameni palpită de o singură simțire-oare este putere omenească, care să-i poată sta împotrivă?” (Dacia Nemuritoare-Publicație Patriotică, nr. 29, Ianuarie 2016, p. 5) Străbunicul, dulcele basarabean, care a punctat Istoria noastră, care a rămas imortalizat pe vecie în fotografia realizată de Samoil Mârza, la marele Eveniment, Străbunicul acela frumos, cioplit de Dumnezeu, drept ctitor de Neam, susură azi în lacrimile de bucurie ale strănepoatei Alexandra-Svetlana: „... Cum să nu plâng în hohote, de emoție, de mirare, de surpriză
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
veșnicia fără cuvinte” - neputința despărțirii în pofida timpului, „spinilor”, palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în altul scrijeliți pe piele, scrijeliți în inimile și gândurile lor. Oricâte cuvinte ar mai fi avut să-și spună, înțelesurile lor nu se pierd cu timpul, ci capătă noi însușiri: completarea, permanența, indestructibila legare. Veșnicia! „În visul
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Să-ți spun ce am de zis, scriind în braille cu stele Că tu să poți ajunge-adânc în visurile mele, Tu orb de mine, eu însămi fără de vedere, Prin lumea ancestrala a propriilor himere, Veniți dintr-un trecut pierdut pentru vecie, Ascunși într-un prezent de nestatornicie Unde doar dragostea nu este schimbătoare, Ea, dragostea trăiește și mult după ce moare, Ne urmarește-n veșnică ei dăruita ipoteza Că ADN-ul vieții, din propria-ne geneză. Pentru că tu îmi ești din mine, eu
ÎN BRAILLE CU STELE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373614_a_374943]
-
semn de prietenie, De gât l-am prins cu bucurie. Am comandat halbe o mie, S-o punem, frate, de-o beție. Turiști mirați ne admirau, Cu noi ei poze își făceau. Amintiri plăcute să le fie, De acum până în vecie! Cu Svejk la o bere rece, Altfel timpul îți va trece. Karlovy Vary 03.09.2015 Referință Bibliografică: CU SVEJK LA O BERE RECE / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1725, Anul V, 21 septembrie 2015. Drepturi de
CU SVEJK LA O BERE RECE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373630_a_374959]
-
în ce devine mai frumoasă și mă atrage într-un joc nebun candorii fermecate mă supun cu admirația mea incestuoasă aș vrea s-o stâng la piept dar mă oprește cerându-mi s-o privesc încă o dată se simte pe vecie adorată metafora oricând mă ispitește adorm cu ea în gând și nu mă miră când somnu-n crucea nopții-nstrăinează atunci o istovesc cu mintea trează îmi simte pasiunea și-o admiră am pângărit velinele cearceafuri în ritm de madrigaluri sau
INCEST de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371543_a_372872]
-
Nu l-am zărit niciunde dar, cred că-l adoram. Ce dacă înserarea a-nvăluit tot cerul?! E-o artă să descoperi că se topește gerul, Că poți să fii călăul tristeții-n colivie Când vânători de seamă fac pace pe vecie! O! Azi îți port cămașa, e toată numai flori Și-mi cântă, peste umăr, vreo trei privighetori! Din scoici de apă vie tu chipul mi-ai sculptat; Mi-ai revărsat pe suflet un crez sofisticat. Am un izvor la poartă
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
toate pe pământ, N-auzi îngerii cum cântă, Azi se naște Fiul Sfânt! Și la tine o să vină, Numai tu crezând să vrei Să te bucuri de lumină, Până-n marginile ei! Și cât vor mai fi cuvinte De acum până-n vecie, Mâna ta cu dor fierbinte E datoare să le scrie! Moșule, te înțeleg! Nu se povestește Visul, Dar l-am spus aici întreg Și-a plecat în cer trimisul... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Nu se povestește Visul... / Nicolae Nicoară Horia
NU SE POVESTEȘTE VISUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371609_a_372938]
-
Contopitu-s-au de-o viață, Jertfa mea prin jertfa Ta, E izbânda cea măreață. Moartea mea cu moartea Ta, S-au legat pe totdeauna Și prin îndurarea Ta Cunoscut-am Învierea... Și-a destinului unire, Ce ne leagă pe vecie Pe deplin și-n mod sublim... Ca mireasa de-al ei mire. Cluj Napoca, 16 iulie 2015. Cercetare cerească Bate pleoapa-nlăcrimată Pe obrazul trist al zării... Și așteaptă să deschidă Ușa încuiată a lumii. Cald, sfios, lacrima scrie, Cântec dulce de
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
sate și târguri toate goale, Cătunele deșarte-n cerdac, au fiecare, O candelă-n opaiț și-un muc de lumânare” Sub pala rece de vânt a neantului, psalmistul își încheie brusc cântarea cu următoarele două versuri sugrumate: S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă popii...” Căutarea divinității este un eșec la Arghezi. În “Duhovnicească” poetul ne face să trăim ceasul de apoi. Aici tensiunea teribilă pe care o provoacă prețul veșniciei, jertfa existenței fizice
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
am ridicat, cu-n zâmbet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a unit pentru vecie sădindu-ne în suflet dorul de dragoste și poezie. Detalii poezie: Referință Bibliografică: Idila / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1826, Anul V, 31 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IDILA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375014_a_376343]
-
Demiurgul, e cel care socoate și înțelege tainele universului, ale eternității. El este asociat cu zeul Atlas ce ținea pe umerii lui cerul, infinitul, în mitologia greacă „Precul Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr / Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.“ Imediat ce scriitorul stinge seara lumânarea, pe cer își face prezența luna, stăpâna mării, a tot ceea ce este nemărginit, galbenul, apa și văzduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea imaginea bătrânului „dascăl“ uitată într-un colț, dar
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
Să mai ia din țară-un pic! Marmara dacă ai fi Tot așa eu te-aș iubi! Mare Neagră, dar albastră, Te aud de la fereastră.... Fie noapte, fie zi, Știu că tu ești tot acii, O eternă simfonie, Capricioasă pe vecie! Uneori ,când e furtună, Te înalți, te - agăți de lună, Spumegi, ragi, te-arunci pe mal, Dar te-oprești și te-ntorci iar. Și te duci.... Fată Morgană, Țâfnoasă ca o codană... Apoi iar te stăpânești, Cânt de leagăn atunci
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]
-
mai ieși niciodată din odaia aceea, căci stătea scris că acea cetate a oglinzilor (sau mirajelor) va fi ștersă de vânt și alungată din memoria oamenilor (...) și că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna și avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci semințiilor osândite la un veac de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pământ.” (Gabriel Garcia Marquez - Cien años de soledad). Ce este omul de pământ, ha’ adham? aș fi întrebat. Eugen Dorcescu a
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
tu nu te mai afli nicăieri/ Decât, poate, în inima mea/ Într-o stare de veghe chircită/ Într-o stare de frică/ Așteptând judecăți și sentințe/ Țara mea veche și mică/ Vândută mereu, răstignită mereu/ Pe cruce, pe stea, pe vecie...” (Vina). Florin Iordache (România, prof., dr., poet, prozator, dramaturg) este scriitorul care deseori se lasă obsedat de sentimentul dragostei, acesta fiindu-i ca un stimulent real al existenței: „Pe străzi înoroite te caut fără rost,/ Ceața mă îneacă într-un
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
Și acum... te cerți cu mine?!... Ai dreptate în ce spui, dar te rog, gândește bine: Eu mi-am recunoscut vina, cartea e idealul meu; Nu mă chinui, iubită! De nu găseam plicul tău... Sub o carte înnegrită, uitat pe vecie, el ar fi rămas! Oare cum de-l mai găsii!... și de ce nu l-oi fi ars? Jur, nu-mi amintesc de-acest plic ca să-l fi primit... N-aș fi rezistat să-l las, să stea ani de zile
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
am așteptat o zi S-aud spunând "venit-am!". Dar nu a fost să fie așa Și-n așteptări deșarte Plângând ieșeam să te găsesc Fugind prin toi de noapte. Aș vrea iubite să mai știi Că ești a mea vecie, Iar doru-mi dor de s-o renaște La tine o să vie. Tot căutându-te-n zadar M-ai rătăcit de tine, Să te găsesc am obosit, Ascuns rămâi de mine. De e târziu să mă iubești Te-oi aștepta-n
SCRISOARE DE DRAGOSTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374100_a_375429]
-
și-i sânge Dunărea-n vad, Pier oștirile păgâne, nimicite-n valuri, valuri cad. Tot Coranul se-nspăimântă de a gheurilor cruce, Ca o zdreanță, Semiluna se năruiește și se duce... 1918 S-a scris pe Tricolor: UNIRE! UNIRE sacră spre vecie Dăinui-va peste veacuri un falnic steag și-o Românie! Pentru asta a curs sânge: sânge tânăr și bătrân, Dar românul nu se plânge: el e strașnic, E ROMÂN. Și-a purtat opinca-n luptă cu fală și cu mândrie
DIN IUBIREA DE MOȘIE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374136_a_375465]
-
Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Referință Bibliografică: Nostalgii / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
NOSTALGII de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375355_a_376684]
-
crezi că i-ar fi mai bine? Are cine să îl iubească, are aur, are tot ce își dorește! - El te-a ales pe tine sau tu l-ai ales pe el? Te-a ales cu sufletul? - Să taci pe vecie, țipase atunci Vâlva Băii și îi smulsese limba cum ai smulge o buruiană dintr-o grădină cu flori. Ca să vezi cât îl iubesc, te las în viață, dar să nu-mi mai ieși în cale! Săndruțu e al meu și
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
se pârguiască, se înfuriase feciorul Împăratului Roșu, eu o văd numai bună de măritiș! - Poate nu ne crede buni pentru odrasla lui, îi ținu isonul și feciorul Împăratului Galben! - Atunci n-are decât să rămână cu ea pe cap pe vecie, strigă și feciorul Împăratului Albastru! Ca să-i facă Împăratului Negru necaz, cei trei feciori nu se opriră decât în împărăția lui Verde - Împărat, unde le luară pe fetele acestuia de neveste. Dar ce credeți că Împăratul Negru se înfurie? Nici
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Nostalgii Eu zâmbesc, țărâna doarme; Suflete se zbat în geam, Dintre noi călătoresc, Scuturând al vieții ram. Cerul știe, lutul tace, Noaptea zi se- mpodobește, Ochiul caută-n vecie, Pleoapa când se ofilește. Timpul scade, visul crește, Candele prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
prefac lumină, De tăciunele ce arde, Dorul vieții se anină... Citește mai mult NostalgiiEu zâmbesc, țărâna doarme;Suflete se zbat în geam,Dintre noi călătoresc,Scuturând al vieții ram.Cerul știe, lutul tace,Noaptea zi se- mpodobește,Ochiul caută-n vecie,Pleoapa când se ofilește.Timpul scade, visul crește,Candele prefac lumină,De tăciunele ce arde,Dorul vieții se anină...... XXI. OGLINDA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. OGLINDA Mă uit în ea și-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
efemeridă a clipei se cufundase în mlaștina ireversibilului. Aproape că nu mai respira. “Ilia Repin - Ivan cel Groaznic” - citi inscrisul literelor mărunte din josul paginii. Înfiorată, Aurelia privi încă o dată chipurile pietrificate ale celor doi morți, uniți și totodată pe vecie despărțiți, apoi închise cartea și o îndesă cu grabă la loc, pe raft. Era atâta răcoare și liniște în casă... Ușor înfrigurată, se ghemui încercând să-și îmbrățișeze ca de obicei genunchii, dar sezația usturime pentru moment uitată, îi aduse
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
ea, Că totdeauna-i șugubeață. Suntem prietene pe viață Și totul pare-a ne lega, Dar când e vorba de dulceață, Eu nu pot să o-mpart cu ea. Aș vrea să ne iubim mereu Și pace-aș face pe vecie, Dar nu accept ca tatăl meu, Nepotul ei, cel drag, să-i fie. De n-ar fi acaparatoare Eu aș iubi-o toată viața, Dar simt că sufletul mă doare Să-i dau pe tati și dulceața! Am trei ani
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375615_a_376944]
-
Articolele Autorului Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Țăranu-i ostenit... În așternut, Femeia lui l-așteaptă veșnic tandră. Târziu... Îngândurat dar liniștit... Cu-n Tatăl Nostru tainic și profund, ( Ca soarele
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]