861 matches
-
se cunosc dinainte, așa cum se întâmplă cu eșantionarea statistică, se iau în studiu succesiv atâtea unități până se produce „saturația teoretică” (vezi Agabrian, 2004; Chelcea, 2004). Suntem acum pe teritoriul teoriei emergente în cursul cercetării de teren (grounded theory), idee vectorială în abordarea calitativă (Iluț, 1997). Principiul elaborării de ipoteze, teorii și proceduri de eșantionare în procesul derulării cercetării este aproape indispensabil în studiile exploratorii, ceea ce e caracteristic antropologiei culturale care, cu deosebire în perioada ei clasică, se ocupa de populații
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în imagine, ea intră în relație tensionată cu suprafața. Modalitățile frecvent întâlnite în compoziție ne arată că forma fie domină imaginea, fie este dominată de spațiul înconjurător. Creatorul își propune să elibereze compoziția realizând o lucrare expresivă, în care tensiunile vectoriale se echilibrează. Dialogul formelor este modalitatea cea mai des folosită. Permanent trebuie să existe o relație în care o formă să fie dominantă. Există și exemple strălucite de egalități expresive, dar cu o configurație diferită a formelor care au și
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
al atitudinii putând fi: persoane, grupuri sociale, obiecte, activități, procese, instituții, valori, norme etc. Cunoașterea obiectului este foarte importantă nu doar pentru definirea atitudinii, ci, mai ales, pentru măsurarea ei. 2. Relația subiect - obiect prezintă un aspect dinamic cu caracter vectorial. Se vehiculează de către unii specialiști termenii de „dispoziție” sau „predispoziție”. Tendința spre acțiune reprezintă astfel un aspect al atitudinii, distinct de celelalte. Atitudinea este o structură latentă a personalității care. Deși neobservabilă în mod direct, atitudinea se exprimă în comportamente
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
fusese denumit rețea carteziană, însă, cu toate că rețelele sunt prezente în compoziție, îndeosebi în proiectarea de edificii și orașe, acestea vizează doar cazul vectorilor dispuși cât mai regulat. Întrucât forțele direcționale ale vectorilor constituie cel de-al doilea sistem, numele „sistem vectorial” s-ar fi impus de la sine, dacă acele modele centrice, constând de asemenea din vectori, n-ar fi constituit o configurație superioară. Am decis așadar să adopt termenul excentricitate pentru a diferenția forțele compoziționale corelate unui centru intern de cele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
combinarea a două modele disparate face ca relația să fie destul de complicată. În cadrul ordinii spațiale, ea face posibilă prezența simultană a spațiului focalizat și omogen, dar complică ordinea prin crearea unei relații înșelătoare între curbe și linii drepte. În cadrul dinamicii vectoriale, ea produce tensiunea și conflictualitatea dorită de artist în cazul în care reprezintă un comportament autocentrat în căutarea unui modus vivendi cu manifestarea centrifugă. Vom vedea că în aproape toate cazurile practice funcționează atât sistemul centric, cât și cel excentric
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se prezintă fără distorsiuni și de la o distanță convenabilă. Aceasta ne permite să analizăm obiectul în ansamblu, iar din moment ce vectorul vizual care pornește de la privitor poate ținti obiectul privit sub un unghi drept, nu trebuie să fie antrenat în configurația vectorială din planul compoziției înseși. Relația este una de pură explorare peste breșa spațială. Am arătat mai înainte că operele verticale tind să rezerve un rol semnificativ verticalei excentrice. Aceasta le distinge de decorațiile tipice de plafon sau paviment ale căror
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din suprafața închisă. Îngrădirea formează un sistem închis, care luat ca întreg se comportă asemenea unui centru de energie. Din moment ce orice obiectiv vizual, fie el un petic de pictură sau o clădire, reprezintă un sistem centric din care un câmp vectorial se revarsă de jur împrejur, este necesar un spațiu suficient pentru a conferi acestei energii atâta libertate de joc câtă are nevoie. Când o clădire este împrejmuită de un alt ansamblu arhitectonic, clădirea însăși este compromisă din lipsă de aer
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o figură sculptată sau pictată stabilește un contact vizual cu privitorul. Chiar și atunci când ea se află în privirea fermecătoare a unei icoane religioase sau a unei figuri renascentiste cochetând cu privitorul și invitându-l să se alăture scenei, legătura vectorială îl țintește pe acesta din urmă, nefăcându-l însă participant la acțiune, atât timp cât imaginea este înțeleasă ca o operă de artă compusă, și nu ca o imagine reală. Funcțiile ramelor Sculpturile și clădirile se mulțumesc să-și împartă spațiul fizic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
n-ar putea adăuga nimic la ceea ce este deja dat. Compoziția funcționează în felul în care ne arată figura 6, constituind un sistem centric deschis, iradiind în toate direcțiile și dominat de o grilă excentrică determinată de ramă și reluată vectorial pretutindeni în pictură. Forța spațială a unui fundal de a se continua dincolo de rama tabloului este totuși slabă, pur și simplu deoarece spațiul plan abia dacă are o structură proprie. Puterea structurii unui obiect dat este decisă de abilitatea sa
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
decât secțiunea de aur, cele verticale în mai mare măsură decât cele orizontale. Aceste preferințe pot reflecta pur și simplu cerințele compoziției, ele însă mai pot indica și faptul că atunci când un dreptunghi presupune o schemă care accentuează anumite tendințe vectoriale, el ia proporții diferite. În asemenea condiții, dreptunghiul bine proporționat altfel al secțiunii de aur poate apărea drept dezechilibrat. În figura 31, dreptunghiul 34 : 21 este supus la două tensiuni direcționate diferit. O problemă asemănătoare suscită interioarele arhitecturale. Zidurile unei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu este dat ca un punct în mijloc, ci ca un vector excentric îndreptat în sus și în jos. Verticala centrală este o contribuție a ambelor sisteme compoziționale: este centrică prin poziția și funcția sa și totodată excentrică prin întinderea vectorială în spațiu. Vom întâlni astfel de axe centrale mereu. Centricitatea compoziției este puternic pusă la încercare de masa dominantă a locomotivei întunecate din care se ridică fum către partea de sus a hangarului. Poziția excentrică investește locomotiva cu o tensiune
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
această varietate ce-ar prinde viață prin „linia frumuseții” (figura 71) care, sunt încredințat, este făcută să se învârtească spiralat în jurul axei centrale a piramidei. Întruparea idealului de frumusețe al lui Hogarth se obține prin interacțiunea axei centrale cu mișcările vectoriale exterioare ale spiralei. Cum poate opera în practică această mișcare în jurul centrului? Comparați caduceul (figura 72) cu desenul lui Michelangelo reprezentându-l pe Hristos răstignit (figura 73). Bagheta heraldică a lui Mercur reprezintă doi șerpi încolăciți simetric în jurul unui toiag
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
frumoase, Bruxelles 146 | Forța centrului vizual În Moartea lui Marat de David (figura 100), trunchiul nud al celui asasinat poate fi văzut ca înălțându-se din centrul tainic al corpului. Pieptul și brațele, de altfel volume parțial nediferențiate, suscită semnificația vectorială indicată de expresia terminală a feței și mâinilor. Corpul marchează o falie decisivă în axa corpului, pierderea vieții și brațele ca purtătoare ale acțiunii curmate se termină neașteptat și paradoxal cu mâinile strânse pe pană și hârtie din vremea acțiunii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tensiunea poate fi astfel sporită (figura 102). În desenele animate, nasurile foarte mari, ochii bulbucați sau brațele foarte cărnoase, bărbiile prea mici și așa mai departe dezvăluie prin exagerare funcția expresivă a vectorilor spațiali. În ciuda săgeților și a răsucirilor sale vectoriale, chipul este totuși destul de limitat în ceea ce privește mobilitatea musculară. În acest sens, mâna deține superioritatea dansatorului. Deși îi lipsesc conotațiile fizionomice ale feței - referitor la privire, strâmbături și zâmbet -, jocul foarte diferențiat al degetelor poate genera o bogată pantomimă. De asemenea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tinde spre înalt printr-o diagonală puternic dinamică. Greutatea principală se află totuși la bază și țintuiește personajul de soclu. Vectorul dinamic al torsului și al perechii de brațe egal înclinate dezvăluie o șarpantă stabilizatoare prin cealaltă pereche de volume vectoriale, picioarele întrupând atât verticala, cât și orizontala, prinsă strâns de pământ. Personajul are soliditatea unei fundații de clădire. Dispunerea în unghi drept a picioarelor exprimă o deschidere care sporește tema gurii care cântă. Expansiunea și contactarea sunt echilibrate măiestrit. Brațele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de echilibru. Nu există aceeași cale de abordare a altor sculpturi, de pildă, la personajele reprezentate în picioare. Pentru astfel de opere, Victoria lui Michelangelo (vezi figura 75), să spunem, locul centrului este dedus perceptiv, din felul în care formele vectoriale ale trunchiului și membrelor sunt privite ca pornind din el, se îndreaptă către el sau se mișcă în jurul lui. Numai prin referire la centrul indirect indicat compoziția sculptată are vreun sens. Centricitatea unei astfel de opere devine evidentă când ne
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
asigură un antagonism între zidurile comprimate ale ligheanului și carnația atrăgătoare a celei care se îmbăiază. Într-o altă pictură a lui Degas, recipientul capătă o dimensiune monumentală (figura 112). O porțiune a cupolei circului acoperă tot spațiul pictural. Parametrul vectorial principal al acestui gol aproximativ centric este verticala. În loc să se opună expansiunii personajului, îngrădirea sporește rotirea în înalt a acrobatei printr-o elevație arhitecturală uriașă. Doar plafonul barează brusc aspirația acesteia. Fără acest decor determinant, personajul ar pluti fără sens
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
planului frontal, în dauna adâncimii. În ciuda stilului său, altfel realist, ceva din frontalitatea plată a icoanelor medievale supraviețuiește în pictura lui Bouts. În aspectul său frontal, compoziția este ierarhică. Formatul pe înălțime al tabloului accentuează caracterul gotic al verticalității sale vectoriale. Personajul lui Hristos, încadrat și solemn întronat de căminul dindărăt, apare supradimensionat față de dis cipolii așezați în jurul său și în partea centrală inferioară. Iuda stă, așa cum se cuvine, jos și în afara centrului. Mai mult, capul lui Hristos este așezat puțin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca înclinată către centru, supunându-se astfel câmpului de forțe creat de razele concentrice. Exemplele noastre par să ilustreze că artiștii sunt conștienți de tensiunea perceptivă exercitată de sistemul centric și uneori sunt chiar supuși acesteia. Timpul în spațiu Continuitatea vectorială în adâncime comunică o metaforă a timpului. Mișcarea spațială dinspre departe spre aproape sau dinspre aproape spre departe sugerează mișcarea corespunzătoare din trecut în prezent sau din prezent spre viitor. Compozițional, aceasta tinde să înlocuiască sistemul central unic cu câteva
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
trei secole după Sassetta, compoziția lui Watteau este mai subtilă și complexă. Succesiunea etapelor, de la cuplul așezat din partea dreaptă către cele gata să se îmbarce în stânga, este mai mult spațială decât temporală, comprimată într-un singur episod. De asemenea, fluxul vectorial al mișcării face o concesie centricității prin marcarea centrului de echilibru al tabloului și printr-un cuplu proeminent plasat pe o culme, în atitudinea căruia este comprimată microtema mersului înainte, contrar privitului în urmă. Astfel, în timp ce o acțiune liniară traversează
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
carteziene. Triunghiurile din care sunt construite clădirile sale sferice se sprijină pe forme rotunde (figura 128); sferele ar constitui în viziunea acestuia unitățile elementare de construcție ale naturii. În cercetarea noastră am constatat că o insistență prea mare asupra linearității vectoriale a sistemului excentric nedreptățește compoziția arhitecturală. Paul Klee numește clădirile tovarășii noștri de suferință, amintindu-ne dependența de forța terestră care ne trage mereu la pământ. Am avut ocazia să i dăm dreptate, dar este la fel de adevărat că forma arhitecturală
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a elevației. În desenul unei fațade, centricitatea și excentricitatea interacționează intim, astfel încât contribuțiile lor pot fi redate disociat doar în cadrul cercetării noastre. Amintiți vă, de exemplu, cum un arc se prezintă ca o asociație a centricității circulare și a extensiei vectoriale. Totuși, în planul orizontal, compoziția nu trebuie limitată la ceea ce se petrece înăuntrul unei singure structuri arhitectonice. Putem avea de-a face cu o aglomerare de mai multe clădiri, prin urmare cu interacțiunea dintre obiectele compacte și canalele liniare de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
132b). Perceptiv, relația dintre „figură” și „plan” apare răsturnată: în plan, coridoarele nu sunt nimic mai mult decât fundalul care separă cele patru blocuri de camere unul de altul. Cu toate acestea, pentru vizitator, coridoarele sunt canale reale ale rețelei vectoriale, accentuând căile de comunicare dintre exterior și interior. Privind planul de bază din „zbor de pasăre”, vila lui Palladio pare o mică fortăreață închisă. Ea se dezvăluie vizitatorului conform concepției care i-a stat la bază, ca loc vesel, ospitalier
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
comunicare dintre exterior și interior. Privind planul de bază din „zbor de pasăre”, vila lui Palladio pare o mică fortăreață închisă. Ea se dezvăluie vizitatorului conform concepției care i-a stat la bază, ca loc vesel, ospitalier. Centricitatea și excentricitatea vectorială sunt mult mai clar distinse în planul general al Pieței Sf. Petru (figura 134). Cele două colonade semicirculare strâng mulțimea dinăuntru în jurul obeliscului central. Axa liniară de acces în catedrală traversează această adunare permanentă precum un râu care curge printr-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
adunat în propria sa formă centrică compactă în piața rotundă, se transformă ea însăși într-o progresie liniară, ca răspuns la puterea de atracție a sanctuarului. Intrând în biserică, vizitatorii sunt conduși prin nava bazilicii. O concordanță similară între direcția vectorială a axei centrale și forma bisericii se dobândește atunci când planul este eliptic, ca, de exemplu, la San Carlo alle Quattro Fontane a lui Borromini (figura 135a), și, prin urmare, fortifică traiectoria liniară de la intrare la altar. Totuși, atunci când elipsa se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]