471,565 matches
-
artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără curiozitatea măcar de a vedea ce au reușit totuși să spună, mult, puțin cât a fost. Problema e greșit pusă din rădăcină. Din punctul de vedere al criticii literare, universul operei nu are cum să fie altfel decât complet, încheiat pe "despre ce"-urile pe care "le-a vrut poetul". Adevărul literaturii nu epuizează datele realului, cum face sau cum pretinde că face adevărul istoriei, ci
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
operei de rezistență au o miză utilitară, poate la fel de pregnantă ca la pașoptiști. Pe de alta, opera și-a asigurat autonomia în raport cu politica oficială prin pretenția de a fi artă pură. Tocmai de aceea va trebui găsit un unghi de vedere din care cele două să nu se excludă reciproc. Acest unghi chiar există și mulți se laudă că îl cunosc: este semiotica. Am să pornesc de la una din definițiile ei fondatoare, formulate la sfârșitul secolului XIX și care și după
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Chipuri ale orașului, doar asupra unuia ne-am mai opri, și anume uimitoarea libertate cu care acești oameni vorbesc despre abuzurile comuniste ale anilor '50 și lipsurile materiale ale comunismului anilor '80. Discuțiile despre guvernarea Dej erau permise, avînd în vedere că fusese dezavuată chiar de noua conducere de partid, însă nu și cele legate de dărîmarea unor cartiere bucureștene (Demostene Gramatopol fusese medic la acum dispărutul Spital Brîncovenesc), de raționalizarea energiei sau lipsa alimentelor de bază (de care se plîng
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
țesătură de argumente critice, Ileana Mihăilă insistă asupra inovației ediției revăzute, considerînd ca "marea valoare" "împărțirea capitolelor în subcapitole, ale căror titluri schițează astfel planul întregii lucrări." Atentă la lecția de editor a lui Andrei Rusu (să nu pierdem din vedere că Ileana Mihăilă realizează prima sa ediție critică), este mereu pe urmele variantelor, date de G. Călinescu și acele inițiate de Perpessicius. Este atentă la lecțiune, știind că orice oscilare poate avea repercusiuni asupra înțelesului; își pune problema ortografiei lucrării
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
provenind din Securitate sau controlat de Securitate să-și fi trimis copiii la studii la Moscova sau la Beijing. în schimb, Harvardul, Oxfordul, Cambridgeul, Princetonul gem de fumurile fiilor și fiicelor vechilor băieți cu ochi albaștri. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt limpezi. Partea proastă e că tranziția se derulează greu și încă n-am reușit saltul de la miliardarii de carton la miliardarii de oțel. Averile colosale, adunate prin inginerii financiare, dacă nu chiar prin hoții la drumul mare, sunt
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu ne producă dezgust. Din acest punct de vedere, mai dezgustătoare sunt ignoranța, prostia, ajunse la putere.
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa, nimeni nu se gîndise să aducă o cameră de luat vederi, sau un fotograf, prezent de obicei în asemenea împrejurări. S-a dovedit, apoi, că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
pătrundă înăuntru, pentru că, în caz contrar, vor muri (complexul lui Oedip). În funcție de legătura lor cu capra, iezii vor izbuti sau nu să-și salveze viața, rezistînd sau nu lupului (tatălui). Iedul cel mare stă ascuns după ușă (din punct de vedere al sexualității materne, "ușă" nu înseamnă nimic, vorbesc aici de ușa ca suprafață geometrică plană, cu două dimensiuni), n-are nimic de-a face cu mama și dispare imediat între fălcile lupului. Iedul mijlociu se ascunde sub copaie (o jumătate
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Teleenciclopedia de odinioară era cu adevărat palpitantă. Ai uitat-o, nu e așa? Ai uitat cam multe, dragă Telefob, de unde fobia d-tale de om recent. Citește-l pe Patapievici și ai să vezi ce pricăjit ești din punct de vedere moral și religios, trăind în prezentul d-tale recentissim și perisabil ca o pungă de lapte. Și lasă-l pe telefil să scrie cronica t.v., dacă îți displace atît de mult t.v.-ul. Stai în banca ta și
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
române de după momentul '89. Alcătuită din articole publicate în revistele Luceafărul, România literară și Dilema, cartea Rodicăi Zafiu nu este o sinteză teoretică a trăsăturilor esențiale a tipurilor de limbaje actuale, dar nici un puzzle fragmentar cum poate părea la prima vedere. Temele au fost astfel selectate și ordonate chiar cu sistem, încât un fir roșu conducător străbate toate articolele de la un capăt la altul al cărții. De altfel, Rodica Zafiu nu operează o simplă alăturare a articolelor, ci le încadrează într-
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
exemplificări riguroase, că detractorii scientiști ai psihanalizei ajung finalmente fie la truisme ridicole, fie la impasuri teoretice mult mai stânjenitoare decât cele despre care ei susțin că există. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care respectivii comentatori elimină din vederile lor subiectivitatea - și implicit subiectul, cu iluzia vană și stranie că acest lucru ar fi posibil. în anii din urmă, stindardul unui atare raționalism aberant este preluat de adepții psihofarmacologiei. Se revine, în fapt, la teze ante-freudiene, prin care ideea
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
mutilării gnoseologice. Ține să ne apară drept un damnat aidoma prezicătorilor antici a căror infirmitate constituia o pedeapsă a zeilor ofensați pentru că li s-au divulgat secretele ori pentru că li s-a violat intimitatea. Exemplu: Tiresias care și-a pierdut vederea deoarece a privit-o pe zeița Atena goală, pe cînd se scălda. Spre deosebire însă de acești predictori, poetul nostru nu aspiră să devină un devinator (ceea ce ar reprezenta o participare la lumea sacrului), mulțumindu-se cu postura ironică a
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
actor. Chiar și din Franța. Topica, filosofia ce circulă în voie prin spatele replicilor, tipul de imagini pe care acestea le adună abrupt sau elaborat, frazarea sînt dificile. Nici experiență de scenă nu prea există în sensul acesta, avînd în vedere că artiștii (mă gîndesc în primul rînd la regizori) nu se dau în vînt după piesele dramaturgului. Tipologiile clare din piesă - Béranger și Marguerite - au fost urmărite cu precădere de Victor Ioan Frunză în spectacol. Marius Bodochi și Florina Cercel
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
lui Marie (Gabriela Butuc) și nebunia cinică Doctorului (Viorel Păunescu) de la felul în care spun textul. Mai departe este, de multe ori, la nivelul de figurație atitudinea lor. Nu trebuie însă omis efortul pe care l-au făcut avînd în vedere că n-au mai lucrat de mult, că exercițiul contează, iar în acest spectacol e nevoie de o anumită stare la care actorii contribuie din plin, chiar dacă evoluțiile individuale nu se rețin. Pentru Marius Bodochi este, probabil, cel mai important
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Victor Ioan Frunză la Teatrul Național din Cluj, la începutul anilor '90. Și-a modelat chipul, trupul, și-a pregăti corpul și psihicul pentru întîlnirea, atît de dificilă și de specială, cu Bérenger I, un Rege ce-și trăiește la vedere, finalul. Zbuciumat, paradoxal, subminat și el finalul, ca și autoritatea Regelui. Nu mă îndoiesc că în spatele apariției se află un enorm travaliu. Lipsește însă un tip de anvergură care să acopere complexitatea fațetelor lui Bérenger. Nu există o evoluție clară
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice, dar zguduită moral de frisonul conștiinței tragice și al revoltei irepresibile, se așază, în mod cert, și tînărul pictor Ciprian Paleologu. Absolvent, în 1999, cu o prelungire într-o formulă aprofundată pînă în 2000, al Universității de
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
pentru cronicari (sau dimpotrivă, e prea generoasă), în primul rînd pentru că oferă mai curînd virtualități decît certitudini într-un adevărat labirint cu multe piste false, prin acaparanta strategie a narării cu vocea unui copil. E ca și cum o cameră de luat vederi ar fi înregistrat singură tot ce se petrece, iar cel care face montajul și comentariul e cititorul, nu autorul; există astfel tot atîtea montaje posibile cîți cititori, cu atît mai mult cu cît finalul, fiind o dezarticulare a limbajului (ca
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
de Minuit în anii, '50, '60, '70 etc. Dar mulți alți scriitori francezi ar putea aparține acestei mișcări, scriitori care nu au fost incluși în această listă. Mă gîndesc la Raymond Queneau, de pildă. El este din punctul meu de vedere un "nou romancier" (iarăși același surîs). R.B.: Da, este foarte adevărat, dar "Noul Roman" ca atare a intrat în istoria literaturii ca un curent autonom... A.R-G.:...în sociologia literaturii! R.B.: ...de altfel Raymond Queneau a fost foarte sensibil la
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
din partea jurnalismului să facă tratate de literatură (rîsul sardonic reapare, însoțit de tactica de a simula o "neînțelegere" a opiniei interlocutorului). R.B.: Firește că nu, dar iată, chiar François Nourrissier de la Academia Franceză, a exprimat în presă acest punct de vedere asupra Noului Roman, iar eu nu am făcut decît să reiau această opinie! A.R.-G.: Întocmai, întocmai! François Nourrissier mi-este un bun prieten dar nu cred că Academia Franceză ar avea vreo importanță în istoria literaturii! (rîs puternic
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
funcționarea reală a gîndirii înafara oricărei preocupări de ordine politică sau morală... ceva de acest fel. Există termeni care nu sunt întru totul exacți - acest fapt nu are importanță acum. Dar în orice caz, neg complet din punctul meu de vedere automatismul psihic pur. Tot ceea ce Bréton denumea scriitură automată etc. nu mă interesează absolut deloc. Deci din acest punct de vedere resping complet suprarealismul. Este adevărat că suprarealismul a fost o mișcare importantă în istoria gândirii. Dar eu nu m-
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
întru totul exacți - acest fapt nu are importanță acum. Dar în orice caz, neg complet din punctul meu de vedere automatismul psihic pur. Tot ceea ce Bréton denumea scriitură automată etc. nu mă interesează absolut deloc. Deci din acest punct de vedere resping complet suprarealismul. Este adevărat că suprarealismul a fost o mișcare importantă în istoria gândirii. Dar eu nu m-aș considera ca un fiu al suprarealismului. R.B.: Ca cititor, la lectura unei cărți avem libertatea de a face unele investiții
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
sfera captatio benevolentiae, jurnalistul cultural n-are nici mașină, nici telefon celular, nici gresie în bucătărie, decât grămezi de cărți și ziare prin toate camerele, mormane de înjurături și nemulțumiri din toate părțile. Este cel mai amărât, din punct de vedere material, dintre toți ziariștii unei redacții, cel mai modest dintre locatarii de pe scara blocului din cartierul său mărginaș. Și de parcă toate acestea nu i-ar ajunge, mai este dat și în judecată pentru insultă și calomnie și târât prin procese
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
ai chemat?"; De ce-am venit io din București tocmai pân-aici, la mama dracului?"), doar el nu poate merge numai pentru sine, trebuie să scrie pentru ceilalți. Și dacă nu scrie, vai de viața lui! (Din acest punct de vedere, scriitorii s-ar putea împărți în două: unii, care nu se consideră datori nimănui și soarta trebuie să le ofere mereu câte un privilegiu: ei stau mai mult prin localuri, pun țara la cale, mici cruciade, vânează subvenții, burse, aranjează
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
adică unul copt la focul mic al economiei planificate și al vocației dictatoriale. încercarea de a sataniza intermediarul, de a face din el sursa tuturor nenorocirilor care bîntuie prin sacoșele românilor, pe lîngă faptul că este odioasă din punct de vedere moral, făcîndu-i pe țigani responsabili de sărăcia cronică în care trăiesc cei mai mulți dintre cetățenii României, dovedește și o jalnică incapacitate de înțelegere a mecanismelor economice. Departe de a fi un infractor, intermediarul este o instituție, o pîrghie indispensabilă oricărei piețe
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
în care trăiesc cei mai mulți dintre cetățenii României, dovedește și o jalnică incapacitate de înțelegere a mecanismelor economice. Departe de a fi un infractor, intermediarul este o instituție, o pîrghie indispensabilă oricărei piețe sănătoase și dinamice. Mai întîi, din punct de vedere strict economic, acesta îl degrevează pe producător de sarcini anexe (transport, cheltuieli de cazare, timp pierdut etc. etc.) și îi lasă răgazul de a se ocupa exclusiv de producerea bunurilor, iar, din punct de vedere social, acțiunea intermediarului (fie el
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]