2,080 matches
-
ramul atrial stâng anterior al arterei coronare stângi. Artera coronară dreaptă trece posterior de șanțul atrioventricular și dă mai multe ramuri pentru fața anterioară a ventriculului drept și ramul marginal drept (arteria margo acutus) înainte de a atinge suprafața diafragmatică a ventriculului drept pe care o vascularizează (Fig. 12). În majoritatea cazurilor artera coronară dreaptă încrucișează crux cordis în apropierea căruia dă naștere la artera descendentă posterioară, artera nodală atrioventriculară și un ram terminal spre suprafața diafragmatică a ventriculului stâng. Ramurile arterei
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
suprafața diafragmatică a ventriculului drept pe care o vascularizează (Fig. 12). În majoritatea cazurilor artera coronară dreaptă încrucișează crux cordis în apropierea căruia dă naștere la artera descendentă posterioară, artera nodală atrioventriculară și un ram terminal spre suprafața diafragmatică a ventriculului stâng. Ramurile arterei coronare drepte vasculare pentru aortă și pulmonară; ramuri atriale și artera septului interatrial; artera grăsoasă dreaptă; ramuri atrioventriculare; artera marginii drepte a inimii; ramus interventricularis posterior care vascularizează și 1/3posterioară a septului interventricular. Datorită incidenței crescute
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Anastomozele intercoronare apar la nivelul următoarelor situsuri cardiace: la baza conului pulmonar, între ramul descendent anterior stâng al arterei coronare și ramul conului din antera coronară dreaptă; în șanțul interventricular între arterele descendente anterioară și posterioară; pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng, între ramurile terminale ale arterei coronare drepte și artera circumflexă coronară stângă; în septul interventricular între ramurile septale perforante ale arterelor descendente anterioară și posterioară. * Drenajul venos cardiac Venele coronare se dispun superificial de arterele coronare. Vena cardiacă mare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cu vena cardiacă mare marchează originea sinusului venos coronar. În cazul persistenței venei cardinale comune stângi se descrie prezența venei cave superioare bilaterale, cu lărgirea sinusului coronar la nivelul formării venei cave superioare stângi. Vena posterioară sau vena marginală a ventriculului stâng are traiect ascendent pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng pe care îl drenează, și se termină în sinusul coronar. Vena coronară mijlocie trece superior în șanțul interventricular posterior, superficial de arteră, și primește tributare de la ventriculii drept și stâng
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
În cazul persistenței venei cardinale comune stângi se descrie prezența venei cave superioare bilaterale, cu lărgirea sinusului coronar la nivelul formării venei cave superioare stângi. Vena posterioară sau vena marginală a ventriculului stâng are traiect ascendent pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng pe care îl drenează, și se termină în sinusul coronar. Vena coronară mijlocie trece superior în șanțul interventricular posterior, superficial de arteră, și primește tributare de la ventriculii drept și stâng și septul interventricular, pentru a se termina aproape de extremitatea
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
vena marginală a ventriculului stâng are traiect ascendent pe suprafața diafragmatică a ventriculului stâng pe care îl drenează, și se termină în sinusul coronar. Vena coronară mijlocie trece superior în șanțul interventricular posterior, superficial de arteră, și primește tributare de la ventriculii drept și stâng și septul interventricular, pentru a se termina aproape de extremitatea distală a sinusului coronar. Vena cardiacă mică are originea pe marginea ascuțită a ventriculului drept trece în șanțul coronar drept și se unește cu extremitatea dreaptă a sinusului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
mijlocie trece superior în șanțul interventricular posterior, superficial de arteră, și primește tributare de la ventriculii drept și stâng și septul interventricular, pentru a se termina aproape de extremitatea distală a sinusului coronar. Vena cardiacă mică are originea pe marginea ascuțită a ventriculului drept trece în șanțul coronar drept și se unește cu extremitatea dreaptă a sinusului venos coronar. Venele cardiace anterioare în număr de 3 sau 4, de dimensiuni variabile au originea pe fața costală a ventriculului drept, încrucișează superficial artera coronară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
originea pe marginea ascuțită a ventriculului drept trece în șanțul coronar drept și se unește cu extremitatea dreaptă a sinusului venos coronar. Venele cardiace anterioare în număr de 3 sau 4, de dimensiuni variabile au originea pe fața costală a ventriculului drept, încrucișează superficial artera coronară dreaptă și perforează marginea auriculului drept pe care îl drenează. Există unele vene cardiace anterioare care se unesc cu venele cardiace mici. * Circulația limfatică a cordului Fluxul limfatic cardiac trece din capilarele limfatice spre vasele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
relație de încredere cu acesta; pacientul este poziționat în decubit dorsal, cu membrele superioare în supinație, lângă corp; se inspectează forma toracelui, eventualele asimetrii, deformări, mișcarea toracelui raporatată la timpii respiratori, etc. se observă șocul apexian sau, mai rar, mișcarea ventriculului în cazul apariției Z3 sau Z4. Confirmarea celor evidențiate poate fi stabilită prin palparea regiunii precordiale. Concomitent pot apare modificări ale conformației toracelui în diferite boli cardiace, din care menționăm: bombarea regiunii precordiale apare în mod normal la persoanele slabe
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
slabe sau, patologic, în insuficiența aortică, bloc atrioventricular total, cardiomiopatii hipertrofice; bombarea hemitoracelui stâng apare în pericardita exudativă cu cantitate mare de lichid, la pacienții cu valvulopatii dobândite în copilărie; prezența pulsațiilor cordului la nivel epigastric apare în hipertrofia de ventricul drept; prezența pulsațiilor cordului în focarul pulmonarei (spațiul II i.c. parasternal stâng) apare în hipertensiunea arterială pulmonară; prezența pulsațiilor cordului în focarul aortei (spațiul II i.c. parasternal drept) apare în anevrismul aortei ascendente; retracția regiunii precordiale apare în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Freamătul se palpează cel mai bine prin intermediul osului, prin aplicarea feței palmare pe torace (cu degetele lipite). Prezența freamătului atrage atenția asupra existenței suflurilor cardiace, respectiv frecăturii pericardice. Șocul apexian Șocul apexian reprezintă impulsul maximal al cordului, mai precis al ventriculului stâng ce poate fi perceput la nivelul peretelui anterior al toracelui. Excepția apare la bolnavii cu dilatare de ventricul drept, arteră pulmonară sau anevrism de aortă, la care impulsul maxim nu coincide cu șocul apexian. Examinatorul plasează mâna dreapta la
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
atrage atenția asupra existenței suflurilor cardiace, respectiv frecăturii pericardice. Șocul apexian Șocul apexian reprezintă impulsul maximal al cordului, mai precis al ventriculului stâng ce poate fi perceput la nivelul peretelui anterior al toracelui. Excepția apare la bolnavii cu dilatare de ventricul drept, arteră pulmonară sau anevrism de aortă, la care impulsul maxim nu coincide cu șocul apexian. Examinatorul plasează mâna dreapta la nivelul hemitoracelui drept, în spațiile IV-VI i.c. stâng, pe linia medioclaviculară și încearcă să identifice șocul apexian
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
diametru anteroposterior este mult crescut, precum în emfizemul pulmonar; pacienții cu pericardită exudativă cu cantitate mare de lichid. Există și pacienți la care amplitudinea pulsațiilor este crescută, cum ar fi situațiile determinate de prezența unor boli febrile, tireotoxicoză, hipertrofie de ventricul stâng, insuficiență aortică. Odată perceput șocul apexian, se palpează spațiul intercostal până la stern și se numără fiecare interval până la nivelul unghiului lui Louis corespunzător spațiului II i.c. Totodată se verifică poziția țocului apexian pe linia medioclaviculară. Trebuie amintit că
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
intercostal stâng, la 2 cm de linia parasternală stângă. Dimensiunea cordului Datele referitoare la dimensiunea cordului și greutatea acestuia diferă în funcție de statusul constituțional al pacientului, starea de nutriție, sexul, vârsta și tarele organice (de exemplu, un pacient cu hipertrofie de ventricul drept prezintă un cord net supradimensionat comparativ cu un pacient cu aceleași caracteristici fizice: statură, greutate, vârstă, sex, dar care nu asociază afecțiunea). Dimensiunile pediculului vascular în spațiul intercostal II este de aproximativ 5 cm. Diminuarea matității cardiace apare în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
necesar pentru a exclude alte cauze de afectare ale SNC. Leziunile focale la un pacient cu encefalită indică suspiciunea etiologiei cu HSV. 50% dintre encefalitele cu virus West-Nille asociază leziuni la RMN ale talamusului, ganglionilor bazali și trunchiului cerebral. Lărgirea ventriculilor apare mai ales în encefalita cu CMV la imunodeprimați. Examenul LCR poate fi normal sau se limitează la pleiocitoză ușoară sau moderată (>5 cel/mm3) cu limfocitoză, proteinorahie puțin crescută și glicorahie normală. Reacția inflamatorie a LCR poate lipsi la
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Tumora sacului Yolk 4. Coriocarcinom 5. Teratom − matur − imatur − teratom cu transformare malignă 6. Tumori mixte cu celule germinale F. Leziuni chistice sau leziuni pseudotumorale 1. Chist al pungii Rathke 2. Chist epidermoid 3. Chist dermoid 4. Chist coloid al ventriculului III 5. Chist enterogen 6. Chist neuroglial 7. Tumori cu celule granulare (choristom, pituicitom) 8. Hamartom neuronal hipotalamic 9. Heterotopia gliala nazală 10. Granulom cu celule plasmatice 123 G. Tumori ale regiunii selare 1. Craniofaringiom − adamantinomatos − papilar 2. Adenom hipofizar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
linie mediană reprezintă 8-12% din toate neoplaziile intracraniene. Adenoamele hipofizare (6-8%) sunt cele mai comune, urmate de craniofaringioame (5%), pinealoame și glioamele de chiasmă. Pinealoamele apar mai ales la adulți 126 tineri (germinoamele). Ependimoamele și papiloamele sunt localizate la nivelul ventriculului al treilea. Dintre tumorile localizate în emisferele cerebrale și ventriculii laterali cele mai frecvente tumori sunt astrocitoame, glioblastoame, ependimoame și oligodendroglioame. Glioblastoamele sunt mai frecvente la bărbați. Meningioamele sunt tumori benigne dezvoltate din arahnoida cu localizare pe fața interna a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
6-8%) sunt cele mai comune, urmate de craniofaringioame (5%), pinealoame și glioamele de chiasmă. Pinealoamele apar mai ales la adulți 126 tineri (germinoamele). Ependimoamele și papiloamele sunt localizate la nivelul ventriculului al treilea. Dintre tumorile localizate în emisferele cerebrale și ventriculii laterali cele mai frecvente tumori sunt astrocitoame, glioblastoame, ependimoame și oligodendroglioame. Glioblastoamele sunt mai frecvente la bărbați. Meningioamele sunt tumori benigne dezvoltate din arahnoida cu localizare pe fața interna a durei mater. Rareori se găsesc în ventriculii laterali. Meningioamele sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
emisferele cerebrale și ventriculii laterali cele mai frecvente tumori sunt astrocitoame, glioblastoame, ependimoame și oligodendroglioame. Glioblastoamele sunt mai frecvente la bărbați. Meningioamele sunt tumori benigne dezvoltate din arahnoida cu localizare pe fața interna a durei mater. Rareori se găsesc în ventriculii laterali. Meningioamele sunt de două ori mai frecvente la femei ca la bărbați. Meningioamele atipice sunt rare și sunt de multe ori asociate cu recurența. Ependimoamele și astrocitoamele cu celule gigante se dezvoltă la nivelul ventriculilor. Tumorile infratentoriale. La nivelul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Rareori se găsesc în ventriculii laterali. Meningioamele sunt de două ori mai frecvente la femei ca la bărbați. Meningioamele atipice sunt rare și sunt de multe ori asociate cu recurența. Ependimoamele și astrocitoamele cu celule gigante se dezvoltă la nivelul ventriculilor. Tumorile infratentoriale. La nivelul cerebelului și ventriculului al patrulea cele mai comune tumori sunt astrocitoame, grad II și III, ependimoame, haemangioblastoame și chiste dermoide sau epidermiode. În trunchiul cerebral se dezvoltă rar tumori la adulți fiind în cea mai mare
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sunt de două ori mai frecvente la femei ca la bărbați. Meningioamele atipice sunt rare și sunt de multe ori asociate cu recurența. Ependimoamele și astrocitoamele cu celule gigante se dezvoltă la nivelul ventriculilor. Tumorile infratentoriale. La nivelul cerebelului și ventriculului al patrulea cele mai comune tumori sunt astrocitoame, grad II și III, ependimoame, haemangioblastoame și chiste dermoide sau epidermiode. În trunchiul cerebral se dezvoltă rar tumori la adulți fiind în cea mai mare parte astrocitoame grad II și III. În
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Cel mai cunoscut factor de risc al tumorilor cerebrale la copii este ereditatea. Jumătate din tumorile supratentoriale sunt localizate pe linia mediană și cealaltă jumătate în emisferele cerebrale. La copii, 75% din tumorile fosei posterioare sunt localizate în cerebel sau ventriculul patru, 20% în trunchiul cerebral și mai puțin de 2% în unghiul pontocerebelos [3,9]. În experiența Clinicii de Neurochirurgie ClujNapoca, tumorile apărute la vârsta pediatrică reprezintă aproximativ 9% din totalul de tumori cerebrale operate în același interval de timp
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
presupunând o hiperflexie periculoasă a capului; − Drenarea sângelui și a l.c.r. spre porțiunea cea mai declivă a plăgii presupune o utilizare excesivă a aspiratorului pentru menținerea unui câmp operator curat cu risc de lezare a unor structuri vitale (planșeul ventriculului IV, bulb); − La persoanele obeze compresiunea asupra toracelui face ventilația mecanică mai dificilă; − Monitorizarea electrostimulării nervilor cranieni este cel puțin dificilă; Complicații ale decubitului ventral − Mioglobinuria ca urmare a lezării musculaturii membrelor; − Necroza de decubit; − Orbirea (proceduri de lungă durată
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
periostul pentru eventuala plastie durală, care va fi menținut în ser fiziologic până la realizarea plastiei. ABORDUL CHIRURGICAL AL TUMORILOR SUPRATENTORIALE Craniotomiile convexitale Permit accesul asupra leziunilor intra- sau extraaxiale situate la nivelul lobilor emisferelor cerebrale, asupra tumorilor intraventriculare localizate în ventriculul lateral (abordul transcortical), a tumorilor din regiunea talamică, al leziunilor abordabile subtemporal. Cu excepția craniotomiilor frontale, în care poziționarea pacientului se poate face în decubit dorsal cu capul ușor întors astfel încât partea bolnavă să fie orientată superior, în toate celelalte localizări
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și inferioară), nervul VI și artera cerebeloasă antero-inferioară [7]. CRANIOTOMIILE/ CRANIECTOMIILE DE FOSĂ POSTERIOARĂ Abordul suboccipital median [7] Acest abord este utilizat pentru accesul asupra leziunilor situate la nivelul vermisului sau emisferelor cerebeloase în regiunea paravermiană, asupra leziunilor de la nivelul ventriculului IV, sau în cazul abordul supracerebelos al tumorilor de regiune pineală. Incizia la piele este liniară pornind de la inion până la nivelul apofizei spinoase de la C3-C4. O incizie mai lungă permite o deschidere mai largă a plăgii operatorii la nivelul foramenului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]