1,039 matches
-
camerele de la parter, dar Jim se simțea prea rău ca să-i poată striga. Într-o după-amiază, Jim se cățără pe zidul din jurul unei case din spatele Country Club-ului american. Sări Într-o grădină mare, năpădită de buruieni, și alergă spre verandă Înainte de a-și da seama că un grup de soldați japonezi Își pregăteau masa lîngă piscina goală. Trei bărbați stăteau pe vine pe trambuline, aruncînd surcele Într-un foc mic. Un alt soldat se afla jos, pe fundul piscinei, scotocind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
focul lîngă piscina goală. Urmări un avion care zbura În lumina rece de februarie și numără cele trei bomboane de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei, pe care le păstrase pentru situația limită care știa că va veni curînd. Ușile verandei se deschiseră În spatele lui. Jim se ridică În picioare În timp ce soldații japonezi ieșeau pe terasă. Îi făceau semne cu mîna, iar lui Jim i se păru că-i aduseseră cu ei pe părinții săi, așa Încît Își făceau o intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de acolo, și nu prin tangou. Am găsit o cameră, i-am zis doctorului. Toți spuseseră că era imposibil. Nu auzisem că era criză de locuințe? Prin toată țara, oamenii locuiau în barăci vechi de armată, în mașini sau pe verandele altor oameni. Un cuplu găsise adăpost în vitrina unui magazin, în speranța că îi va observa cineva și le va închiria un apartament. Dar eu am reușit să găsesc o cameră, de fapt un tunel cu o singură fereastră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Puțin ieșit mai în față era un hat de grădină care nu voia să se supună acelei norme și împingea un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să crape mugurii în corale roz și bujorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urma să-și recapete, alături de el, ceea ce îi fusese luat: o viață burgheză. De când locuiam în S., era obligatoriu să facem la fiecare sfârșit de săptămână o vizită la A., acasă la bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele lui de vânătoare ne saluta scheunând, un cocker spaniel negru pe care-l îndrăgisem. Ne duceam în sufragerie ca să trăncănim acolo, la masă, ore în șir sub peisajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
abrupte, iar la capătul văii se afla o cascadă ce se rostogolea peste margine în fața unui vârf de trei mii de metri. Hotelul ascuns de colți de stâncă și de arțari alpini era o construcție simplă de lemn cu o verandă de sticlă. Deasupra sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și spuse absent, în timp ce își așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le treacă în uitare, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
specie de mult dispărută. A căzut pe scări jos, în hol, a spus tata, probabil un stop cardiac. Abia își făcuse toaleta de dimineață când a coborât la micul dejun și s-a prăbușit de sus pe trepte până la ușa verandei, unde a murit pe loc. Ochii tatei priveau calmi și pe fața sa plutea o expresie de seriozitate, dar și una de ușurare; ca și când, odată cu prăbușirea bunicului, ar fi căzut și o greutate de pe el și trăsăturile luminoase ale mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
apropierea sa, un scaun de grădină. În dreapta, o portiță de lemn, care dă spre o altă parte a domeniului. În stânga, un zid Înalt cu o ușă verde. O bucată din peretele casei se vede În fundal, cu o ușă, o verandă și câteva trepte.“ Era un decor plăcut. Nu avea nimic de reproșat prezentării fizice a textului. Decorurile și costumele erau de calitate și i se păruseră impresionante la repetițiile generale, sub reflectoarele electrice de la St James. Cu posibila excepție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dnei Peverel, care Îi cerea să Își exprime emoțiile Încercând, În cea mai mare parte a timpului, să și le ascundă. Micile dovezi de actorie pe care le adusese În ultima vreme apropiindu-se, la sfârșitul actului Întâi, de stâlpul verandei și lipindu-și fața de el, pierdută În gânduri, fuseseră excepționale. Iar Alexander se arătase capabil să comunice frământările adevărate ale eroului principal, sfâșiat Între mai multe feluri de loialitate, atunci când renunța să Își expună chipul frumos și picioarele Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să te alarmez, dimpotrivă, de aceea Îți scriu acum două vorbe, În eventualitatea În care, acum două seri, nu am spus suficient de clar că ceea ce faci la finalul actului Întâi - când te apropii și Își lipești fața de stâlpul verandei - este cum nu se poate mai bine...“ Încă de când Își amintise de gestul acesta, În ceasurile nedormite din miez de noapte, se frământa cu gândul că Marion ar putea, În ultima clipă - actorii erau ființe atât de inconstante și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dat se auziră cam multe tușituri de la galerie, dar simți cum sala Își Încordează atenția, captivată de scenele de final. Când Marion Terry, rămasă pe scenă, cu speranțele spulberate la fel de iute cum se născuseră, Își lipi semnificativ fața de stâlpul verandei și cortina căzu la sfârșitul actului, aplauzele fură prea spontane și prea puternice pentru a fi atribuite numărului mare de prieteni ai autorului printre spectatori. — Nu-i așa că a fost grozav!? Îi spuse Florence Bell la ureche, bătând energic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din palme. — Grozav, aprobă Elizabeth. Ce păcat că Henry nu e aici, să vadă. — Și să audă aplauzele! — Bravo, draga mea, Îi murmură Alexander lui Marion Terry, În timp ce aceasta pătrundea În culise. — A ieșit bine, Alec? Întrebă ea. Figura de pe verandă? — A ieșit perfect, Îi răspunse el. Și ei, și restul membrilor distribuției se Împrăștiară la cabine, schimbând zâmbete mulțumite, dar nici un alt cuvânt. Toți știau că actul mersese bine, dar Însemna să atragi ghinionul dacă te lăudai prea mult. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un bărbat înalt și masiv, care respira greu și pe care eu îl recunoșteam după mâna infirmă. După o scurtă ezitare, prietenii din școală s-au strâns în brațe și au fost un pic emoționați. Apoi ne-am așezat pe verandă, ne-am prefăcut veseli și am mâncat toți patru pește: cambule prăjite, crocante. Să cânte, de pildă, Regele ielelor, ca pe vremuri nu a vrut. Dar nu a durat mult până când am ajuns să continuăm discuția de pe plajă rămasă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se eschiveze, din propozițiile secundare ale tânărului bărbat în salopetă rezultă că mai degrabă fiica cea mare a șefului de sector a fost aceea care l-a momit, între ture, în casa de familie, cu grădiniță în față și cu verandă; ea îl convingea fără să recurgă la politică. Nu era chiar o frumusețe, dar nici lipsită de vino-ncoace. Încă din copilărie șchiopăta puțin de piciorul stâng. Un accident? Niciodată n-a vorbit despre asta. Sau poate că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poarta minei, își aștepta tatăl și poate și pe mine. Atât era de delicată și de ușurică, încât puteam să ridic corpul ei zvelt până la înălțimea potrivită și să pătrund în el de îndată ce, după film, întorși din Sarstedt, încercam, pe verandă sau în vestibul, să fim, preț de câteva minute, un singur trup. Să urc scările până în camera ei de fată nu aveam voie. În baracă, în camera cu paturi cu două etaje, nu voia ea să vină. Din grijă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea parte din mersul la cinematograf ca program de închidere, indiferent dacă voia și ea sau voiam numai eu. Iar rugăminții ei de a fi prudent am învățat să mă supun. Dar mai mult decât în cursul minutelor petrecute pe veranda sau în marchiza casei ne-am bucurat unul de altul pe câmpurile cultivate cu sfeclă de zahăr. Ea, vorbind explicit. Toate cele erau numite cu numele lor. În fața muntelui de steril care stătea licărind alburiu sub cerul mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu căutam nici o boabă de chihlimbar în algele adunate la țărm, ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între degete. Era din Königsberg, dar nu studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atelierul maestrului. Acesta nu avea însă de arătat decât pânze goale, întinse pe cadre, dar ne-a asigurat, chicotind ca un spiriduș, că toate tablourile încă nepictate - erau o duzină și mai bine - erau deja vândute, bineînțeles, unor „americani“. În veranda lui folosită ca atelier am văzut pe mese și pe rafturi numai vaze, urcioare și sticle adunate în grupuri, care stăteau pe niște podiumuri joase într-o ordine parcă întâmplătoare. Ele slujiseră, în decursul timpului, drept modele pentru naturile moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
California, articolul șase sute douăzeci și trei, aliniatul unu? Adică eu sînt mort de beat și tu ești justițiarul lu’ pește? — Da. Iar tu ești mai mare În grad. Ce facem acum? Stens Îi făcu cu ochiul. Bud se apropie de verandă dintr-o parte, cu pistolul În mînă. Toate ferestrele casei erau complet acoperite cu draperii. Bud prinse o reclamă la radio: Chevrolet Felix Motanul. Dick deschise ușa, lovind-o cu piciorul. Urlete. Un bărbat și o femeie - mexicani - țipară. Stens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
piardă prietenii dacă o să acuze... — Tocmai și-a făcut un prieten azi. Spune-i că e Într-o poziție avantajoasă. Jack merse cu mașina acasă și adormi pe canapea. Dormi toată după-amiaza și se trezi odată cu sosirea ziarului Mirror pe verandă. Pe pagina a patra citi „Surpriză de Crăciun pentru vedetele din Hope’s Harvest“. Fără imagini, dar Morty Bendish nu uitase să strecoare chestia cu „Marele V“. „Unul din mulții lui informatori“ - asta suna de parcă avea o grămadă de trepăduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ar să fie, atunci hai să hrănim mîțele alea. Karen zîmbi și Îl conduse prin iarbă, șovăind pe tocurile ei Înalte. Tunete, fulgere, ploaie... Karen Își lepădă pantofii și o luă la fugă desculță. Jack o ajunse din urmă lîngă veranda casei Învecinate, ud și gata să izbucnească În rîs. Karen deschise ușa. Lumina din hol era aprinsă. Jack se uită la tînără - tremura și i se făcuse pielea ca de găină. Karen Își scutură apa din păr. — Pisicile sînt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury mov trona pe alee - o hardughie tipică de cioroi, dotată cu ornamente pentru aripi și apărătoare de noroi. Pe o plăcuță montată pe capotă scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu minge de antrenament. Jack spuse: — Ăsta e luptătorul tău de semimijlocie. Denton zîmbi. Jack urcă scările și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră lătrături - de fapt urletele unui adevărat monstru. Denton rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Dick Carlisle parcaseră În stradă, cu puștile Îndreptate spre ușa casei cenușii. Bud spuse: — Șefule, al meu e. Dudley Îi făcu cu ochiul: — Excelent, flăcău. Bud se duse În spate pe alee, după care sări peste un gard. La veranda din spate: o ușă cu plasă, Încuiată cu un cîrlig. Săltă cîrligul cu briceagul și intră În vîrful picioarelor. Întuneric. Forme abia vizibile: o mașină de spălat, o ușă cu o draperie. FÎșii de lumină prin crăpături. Bud Încercă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
numitul Pierce Morehouse Patchett, fără cazier. E ciudat să găsești un asemenea nume În agenda unui pește. Gretna Green 1184: un conac mare, În stil colonial spaniol. Roz peste tot și țiglă din belșug. Parcă și urcă scara. Luminile de pe verandă se aprinseră, aruncînd o rază caldă asupra unui bărbat tolănit Într-un fotoliu. Omul se potrivea la Înfățișare cu datele fizice din dosarul de la Circulație și arăta mult mai tînăr decît vîrsta lui biologică. — Ești polițist? Avea cătușele agățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]