15,959 matches
-
române, 2006). În limbajul familiar-argotic mai vechi au fost înregistrate nume proprii devenite substitute pentru cuvinte cu formă asemănătoare: Arsene, ca nume de cod pentru anunțarea unui pericol (= Arde!) sau Radu (în "Radu l-a chemat") ca aluzie glumeață la verbul a o rade ("a fugi, a dispărea". Familiar, în aluzii și reproșuri legate de uitarea unor lucruri, Roza (sau Tanti Roza) evocă scleroza. Jocul de cuvinte cel mai mult studiat și care joacă un rol important în evoluția argoului românesc
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
text la prima vedere din opera literară "Omul din vis" de Cezar Petrescu, pe baza căruia au avut de dat antonime pentru două cuvinte, de explicat rolul unei cratime, de indicat două motive literare și perspectiva narativă, de explicat rolul verbelor la imperfect și de demostrat prin două argumente că textul aparține genului epic, precum și comentat o secvență. Vezi baremul de corectare de la Limba română, filiera REAL Vezi AICI subiectele de la Limba română, filiera Vezi baremul de corectare de la Limba română
BACALAUREAT 2014. BAREM la Limba română, REAL și UMAN by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/69733_a_71058]
-
fie chiar printr-o parte a acestuia (pleoapa, pentru ochi; timpanul, pentru ureche). În măsura în care desemnarea indirectă - prin parte, cauză, efect etc. - atenuează efectul negativ al unei numiri explicite, metonimia se asociază cu eufemismul. O asemenea asociere apare, de exemplu, atunci când verbul a speria este folosit cu sensul "a fura" ("a face să dispară"), sperietura fiind o posibilă cauză a dispariției: "dimineața, nea Jean nu face decât o voltă și-i sperie argintăria" (G. Astaloș, 1997: 80); "Abia când a venit controlorul
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
eu unul cred că o are în tot ce-a scris, sub stăpânirea unui mecanism scenic atât de abil, încât n-ar pierde nimic în comparație cu a oricărui mare dramaturg european. E perfect stăpân pe mijloace, expresia e sobră, gândul epurat, verbul divin. În fine, veți vedea. Până atunci, cu rugămintea de a-mi șițerta tardivitatea răspunsului și cu cele mai afectuoase sentimente de prietenie, Păstorel P.S. Respectuoase sărutări de mâini doamnei Pillat. Afecțiuni lui Horia. I-am citit Balada lunii în
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
vârf.” Alăturările sunt, de bună seamă, poetice. Dar o poezie vrednică, gospodărească, așa cum va fi, de multe ori, a lui Arghezi. O poezie care vrea să simtă și să spună lucrul făcându- se. Temeinic. „Măsor, cioplesc, înnădesc și curm” sunt verbe ale construcției, într-un cartier pe atunci pustiu, dar sunt, la fel de bine, crezuri literare. Care mai bună dovadă că și vorbele trebuie potrivite asemeni șipcilor care se îmbină într-o construcție? Ce mai limpede probă că meșteșugarul Arghezi, acela din
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
a obiectului, face corp comun cu el. Interjecția e pastișa fonetică a unui obiect în pielea căruia a intrat și subiectul. În limbaj noician, onomatopeea e holomerul (partea purtătoare de întreg) din care se va desprinde ulterior substantivul (subiectul) și verbul (predicatul). În schimb, articolul este iremediabil steril, neavînd virtuți de ordin dialectic. Enclitic sau proclitic, hotărît sau nu, el e condamnat la a fi un veșnic însoțitor, docil și fără greutate metafizică, al substantivului. Prin optimismul cu care, împotriva resemnării
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
mi-am văzut inima, bătea de tare departe,/ parcă nu era inima mea”), ajungînd a declara, precum Plotin, că „vine o vreme cînd ți-e rușine de propriul trup”, ca și printr-o sfidătoare cădere în anorganic, acesta fiind consubstanțiat verbului poeticesc: „ne întoarcem în materia pură, fără buze,/ cu pămînt în gură și cu propoziții/ devenim una cu parola neagră”. Înzestrat cu astfel de antene metafizice curajos înălțate deasupra întunecimilor abisale de care înțelege totuși a nu se dezice (ele
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
de versuri, onorabile, urmate de surpriza prozelor scurte din Cetatea cu nebuni (2000), și de două romane: La capătul lumii și Memorialul Cetății. În toate, o artă surprinzător de matură a dozării - observația realistă se împletește cu fina disecție psihologică, verbul dibuiește liber în mulțimea interpretărilor posibile, ambiguitatea e exploatată ca trăsătură fundamentală a lumii vorbite, umorul subtil își alătură ironia discretă, autoironia e mereu conținută, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripă de la sine printre rânduri. Viața se transformă într-
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
mi-au îngroșat vizibil sângele”, când ar fi trebuit să fie vorba, de fapt, de „[...] sângele meu văzător”. Aceste erori arată nu numai superficialitatea cu care a fost făcută traducerea - prima eroare datorându-se, cel mai probabil, unei confuzii a verbului „to sink” (a se scufundă, a se afunda etc.) cu verbul „to stink” (a avea un miros neplăcut, a duhni), dar și lejeritatea redactorului care, cel mai probabil, n-a comparat niciun moment textul traducerii cu originalul. Acestei serii nesfârșite
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
vorba, de fapt, de „[...] sângele meu văzător”. Aceste erori arată nu numai superficialitatea cu care a fost făcută traducerea - prima eroare datorându-se, cel mai probabil, unei confuzii a verbului „to sink” (a se scufundă, a se afunda etc.) cu verbul „to stink” (a avea un miros neplăcut, a duhni), dar și lejeritatea redactorului care, cel mai probabil, n-a comparat niciun moment textul traducerii cu originalul. Acestei serii nesfârșite de erori și defecte grave de care suferă traducerea i se
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
fond, aceste traduceri nu pot fi comparate între ele. Acest lucru este cu atât mai valabil atunci când nu discutăm despre traducerea unui text oarecare, ci despre o traducere a unui text liric ce necesită o precizie și o minuție a verbului de care poate nu este la fel de multă nevoie (deși ar fi desigur bine să nu lipsească nici aici) în cazul unui text în proza. Însă despre traducerea lui Dan Sociu se poate spune orice, mai puțin decât că este perfectibila
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
română limba pe care o sugem odată cu laptele de la pieptul mamei), pentru clasa a V-a și am rămas stupefiată de titlul unui subcapitol din carte, citez: "Verbulnucleul comunicării" și am deschis cartea la pagina citată și "ce descoperim"? Definiția verbului: "verbul este o parte de vorbire care Își modifică forma." Și mai departe: "Rețineți! Verbul este nucleul comunicării, organizând În jurul lui părțile de propoziție și sensul rezultat din Îmbinarea acestora," sau " Absența unui sufix reprezintă o informație gramaticală." Până să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
limba pe care o sugem odată cu laptele de la pieptul mamei), pentru clasa a V-a și am rămas stupefiată de titlul unui subcapitol din carte, citez: "Verbulnucleul comunicării" și am deschis cartea la pagina citată și "ce descoperim"? Definiția verbului: "verbul este o parte de vorbire care Își modifică forma." Și mai departe: "Rețineți! Verbul este nucleul comunicării, organizând În jurul lui părțile de propoziție și sensul rezultat din Îmbinarea acestora," sau " Absența unui sufix reprezintă o informație gramaticală." Până să deschid
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a și am rămas stupefiată de titlul unui subcapitol din carte, citez: "Verbulnucleul comunicării" și am deschis cartea la pagina citată și "ce descoperim"? Definiția verbului: "verbul este o parte de vorbire care Își modifică forma." Și mai departe: "Rețineți! Verbul este nucleul comunicării, organizând În jurul lui părțile de propoziție și sensul rezultat din Îmbinarea acestora," sau " Absența unui sufix reprezintă o informație gramaticală." Până să deschid această carte am crezut că știu limba română, mai ales că pe diplomă este
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
este trecută ca a doua specialitate. Dar m-am Înșelat, pentru că eu nu-mi pot Închipui cum pot face un copil de 10 ani să priceapă filozofia acestor definiții când el nu știe Încă bine, simplu și concret ce este verbul. Și-i sfidez pe acești autori să-mi prezinte măcar un copil, chiar și supradotat, care să-mi poată explica logic ce a reținut din aceste definiții, pentru că acesta este scopul final, nu-i așa? (Extras din "Limba română" manual
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
DE ANSAMBLU ASUPRA POȘTELOR DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ ȘI MOLDOVA PÂNĂ LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA Pe teritoriul de astăzi al României au existat comunicații poștale încă din timpul Imperiului roman. Chiar cuvântul ,,poșta” este de origine latină(“posita”) provenind din verbul ,,ponere”a pune, prin care romanii înțelegeau releele așezate, din loc în loc, pe drumurile pe care fuseseră organizate serviciile de poștă numite “cursus publicus”, ce transportau curieri cu porunci, dregători și alți funcționari ai statului. După cucerirea Daciei și transformarea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în postura de a continua, perfecționa și legitima un topos al propagandei comuniste, atrăgându-și astfel aplauzele și solidaritatea unui mare număr de condeieri angajați în luptele ideologice ale acelei perioade. IV Judecata de mai apoi. Intermezzo liric 1. Aduceți verbele Primul care a arătat, cu argumente, existența unor surse nemărturisite în textele rămase de la Nae Ionescu a fost Alexandru George. Astfel, Funcțiunea epistemologică a iubirii, prelegerea inaugurală a cursului de filozofia religiei din anul universitar 1919-1920, își trage inspirația din
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
esențial este eficiența economică. Eficiența economică este un concept funda¬mental și un obiectiv principal atât în teorie cât și în practica economică, atât la nivel macroeconomic cât și la nivel microeconomic. Din punct de vedere etimologic eficiența provine de la verbul limbii latine „eficere” care înseamnă a îndeplini sau a rezulta. În sens larg eficiența poate fi privită ca măsura sau gradul în care s-a realizat efectul propus. Aceasta presupune ideea de comparație a efectelor obținute cu cele așteptate sau
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni, Aici ne-om spânzura (Din nefericire) Rimbaud, în Bal des pendus, practică același simbolism macabru al verbului, același clar-obscur orchestrat într-o perspectivă nelimitată: Au gibet noir, manchot aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres paladins du diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un truc. Plictisul, spleen-ul oferă disponibilități nelimitate verbului "a fi". Acesta nu se închide "între lene și perini, la adăpost", precum declară, viclean, poetul, ci cunoaște o adevărată eflorescență, posibilitatea de a se împlini atât în real, cât și în fantastic. "Lenea" este o contemplare ce se autodistruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se ramifică baroc, astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sigur, nu se lasă ușor decelat: spre interior (scoicile trag în sine marea)? Sau în afară (marea cucerește spațiul interior, deja înstrăinat, al scoicilor)? Aceste sensuri nici nu sunt, de fapt, perfect opozabile. Vino, nu veni reunește, de pildă, un verb al aproprierii de alt verb, care nu este al îndepărtării, ci al suspansului, al așteptării cutremurate. Rezultatul este o dulce sfâșiere, un dorit chin erotic: Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, Vino, nu veni, dulcea mea înserare... Mișcarea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
decelat: spre interior (scoicile trag în sine marea)? Sau în afară (marea cucerește spațiul interior, deja înstrăinat, al scoicilor)? Aceste sensuri nici nu sunt, de fapt, perfect opozabile. Vino, nu veni reunește, de pildă, un verb al aproprierii de alt verb, care nu este al îndepărtării, ci al suspansului, al așteptării cutremurate. Rezultatul este o dulce sfâșiere, un dorit chin erotic: Vino, nu veni, iubito între toate aleasă, Vino, nu veni, dulcea mea înserare... Mișcarea spre înăuntru presupune, aici, o eminesciană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Cred că va ploua și va fi recolta bună anul acesta. Iaca ce-mi spune, de parcă pe mine m-ar interesa starea vremii. Domnule, vreau să știu, ați citit caietul meu? Da, l-am studiat. Băi, Ghiță, fii atent ... cu verbul! Ce verb, domnule? Că eu n-am porci ... Cu gerunziul. Ia te uită, că mă sufoc de cald și dumneata îmi zici de ger, de parcă ar fi iarnă. Ghiță, Creangă, în câteva cuvinte, a făcut atâta lectură și nu a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
va ploua și va fi recolta bună anul acesta. Iaca ce-mi spune, de parcă pe mine m-ar interesa starea vremii. Domnule, vreau să știu, ați citit caietul meu? Da, l-am studiat. Băi, Ghiță, fii atent ... cu verbul! Ce verb, domnule? Că eu n-am porci ... Cu gerunziul. Ia te uită, că mă sufoc de cald și dumneata îmi zici de ger, de parcă ar fi iarnă. Ghiță, Creangă, în câteva cuvinte, a făcut atâta lectură și nu a fost școlit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]