25,772 matches
-
trăiește. El nu este opus adevărului moral ci este doar propriu, specific unui subiect sau altuia. Principiul non-agresivității Consilierul însuși trebuie să se afle în starea psihică de echilibru și satisfacție personală pentru a evita orice manifestare agresivă prin limbaj verbal, mimică sau gestică. Această stare se obține prin pregătirea de specialitate a consilierului, prin supervizarea acțiunilor sale de consiliere sau prin discuția sa profesională cu un coleg cu experiență în domeniu. În ceea ce privește agresivitatea clientului ea poate fi admisă doar ca
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
consiliatului. Învățarea ca principiu al consilierii educaționale este o învățare socială pe bază de model interrelațional, o învățare activă, de tip creativ. Aceasta se deosebește în mod esențial de învățarea predominantă încă în procesul educațional care este de tip repetitiv, verbală, bazată pe memorie și pe supunere față de autoritatea profesorului. Învățarea ca principiu al consilierii educaționale se centrează pe ceea ce s-a numit în literatura de specialitate, rezolvarea de probleme.
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile, anunțând secvențele apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-un fel sau altul legături cu versul premeditat. Registrul naturalist este neechivoc, strofa nu devine încă o pastă verbală omogenă, ci rămâne o țesătură atent realizată, cu contraste aranjate, cu imagini bine aduse din condei: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios -/ închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
pe adversar atunci cînd viața o cere. Iar cea mai puternică armă pe care omul o are la îndemînă în acest scop este inteligența. Dialectica eristică (eris în greacă înseamnă ceartă, dispută) nu surprinde decît latura de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a acestei inteligențe. E ca și cum ai avea o panoplie de arme psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și grenade, găsești subterfugii și șiretlicuri. Efectul este însă același: adversarul sucombă sub povara unor argumente pe care
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
distanța care separă bunul simț al relativității de certitudinile aulice și propagandistice. Una înseamnă să citești psalmii lui Dosoftei după ce abia l-ai parcurs pe Arghezi sau să constați influențe intertextuale la poeții optzeciști, și cu totul altceva reprezintă abuzurile - verbale și interpretative - citate. Astfel apare Neagoe Basarab:"Vechi de secole și cam perimat, testamentul pedagogico-moral al acestuia, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (considerat de unii apocrif) este tradus din slavonă și publicat în ediție științifică abia în
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
de prin standuri mă întîlnesc cu profesorul Solomon Marcus. Acest academician cu aer neacademic, potrivit standardelor autohtone, își lansa la Paralela 45 un al treilea volum despre joc, prezentat de Mihai Șora. Cei doi vîrstnici domni au oferit un spectacol verbal de o vivacitate și de o tinerețe spirituală extraordinare. Cînd îl auzi pe Solomon Marcus oralizînd despre joc, cu un zîmbet de adolescent care știe cum se poartă un costum fără să îl stingherească și pe Mihai Șora vorbind despre
Peripeții tinerești la Târgul de Carte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9042_a_10367]
-
biruitoare din această veritabilă "ciocnire a civilizațiilor", ca să citez titlul cărții lui Samuel Huntington? Ne vom supune cu toții unui etos al violenței, așa cum pare să se întâmple în clipa de față? Lucrurile sunt cât se poate de serioase: de la violența verbală, evidentă și în "luările de poziție" ale românilor invitați să-și înfiereze conaționalii la televiziunea italiană, la cea fizică. Dacă nu ți-ai pierdut cu totul luciditatea, n-ai cum să nu observi procesul de disoluție morală care pândește astăzi
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
echivalentul românesc al formulei englezești ar trebui să modalizeze enunțul, formulîndu-l din perspectiva locutorului: "nu (prea) cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu vrei să știi are, mi se pare, un mare defect: utilizează forme verbale care în română produc în mod normal alte implicații decît cele dorite de vorbitor. O aserțiune categorică despre ceea ce vrea, dorește, crede etc. interlocutorul sună ciudat și are în orice caz un aer ofensiv, conflictual. O posibilă reacție la această
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
resorbit ideile de specialitate, o piață conceptuală viabilă și dinamică e imposibil de închegat; în ultimă instanță, absența unei asemenea piețe de idei duce la precaritatea spațiului public. Ceea ce avem până aici e departe de a fi - folosind un stereotip verbal tot mai prolific - o radiografie a mediului intelectual românesc. Însăși geometrizarea încarnată a analizei dovedește că e vorba mai degrabă despre modelare, despre reconstrucția în interes explicativ a unui mulaj analogic, într-un spațiu util abstractizat și intenționat artificial. În
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
Unitatea operei sale, criticul o descoperă nu în stil, nici în ton (ambele, de o mare diversitate), ci în tematica epistemologică. Poetul a fost fascinat de "bolile actului de cunoaștere", de drama umană a (imposibilității) cunoașterii, forând obstinat în materialul verbal și cultural pentru a potența funcțiile epistemologice proprii actului poetic. O problematică gnoseologică "modelează tot mersul înainte al poeziei lui Doinaș". Creatorul, într-a-devăr, conștientizează, recuperează și înscenează liric o dialectică a gnoseologicului. Iar criticul o explică. Într-o primă sinteză
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
între statuar și aleator, vizând, după desfacerea lumii, refacerea ei. Într-una din cele mai inspirate pagini critice scrise despre opera lui Doinaș, Virgil Nemoianu analizează dinamica dialectică a acestui proces al cunoașterii, dificil și periculos, cu schilodiri și jupuiri verbale comparabile cu cele fizice: "Obiectele realului se strâmbă și se pocesc întâi, iar apoi ajung să se topească într-o unică masă nediferențiată. Fără tracțiunea opusă a Eului, natura alunecă tot mai repede în jos, pradă inerției, spre hăul nediferențierii
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
depășirii, prin ea, a sociologismului vulgar din anii '50. Mircea Martin este convins că "literatura nu poate fi o anexă a ideologiei, că ea poartă o semnificație umană ceva mai greu reductibilă" și că "poezia nu e un simplu joc verbal, după cum critica nu e o simplă tehnică analitică". Critica lui o concepe ca pe "o mobilizare a tuturor resurselor sufletești", considerând-o angajată, ca și literatura, "într-o aventură spirituală". Însă această mobilizare a resurselor și angajamentul moral ce o
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
constatare a infracțiunilor se trimit, în vederea calculării valorii pagubelor, ocolului silvic în raza căruia a fost săvîrșită infracțiunea. După efectuarea calculului, șeful ocolului silvic trimite procesul-verbal, împreună cu calculul făcut, procurorului competent, încunoștințînd despre această și organul care a încheiat procesul- verbal. Articolul 35 Constituie contravenții următoarele fapte, daca nu au fost săvîrșite în astfel de condiții încît, potrivit legii penale, sînt considerate infracțiuni și se sancționează după cum urmează: A. De la 2.000 lei la 20.000 lei, ocuparea unor păduri sau
LEGE nr. 2 din 30 octombrie 1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106708_a_108037]
-
simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă automatismul și proliferarea verbală ale lui
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă automatismul și proliferarea verbală ale lui Farfuridi și Cațavencu, ale lui Lache și Mache etc. au, ca la Ionescu, aceeași semnificație simptomatică a dezumanizării" (pp. 67-68). Textele lui Alexandru Paleologu somează cititorul să aibă o reacție. Ele sfidează gândirea comună, sunt un triumf al
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
o are în comunicarea actuală. Formulele de politețe specializate pentru actul de mulțumire sînt diversificate în funcție de natura relației (vîrstă, poziție socială, rol profesional) și de gradul de formalitate al situației. Termenul mulțumesc este reperul - standard, neutru - față de care construcțiile explicit verbale (vă mulțumesc/ vă mulțumim...) sînt mai ceremonioase, iar unele forme scurte - mersi, mulțam, săr'na (din săru' mîna = sărut mîna) au o marcă familiară, uneori glumeață. În domeniul politeții verbale, efortul de a construi o formulă mai lungă e un
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Termenul mulțumesc este reperul - standard, neutru - față de care construcțiile explicit verbale (vă mulțumesc/ vă mulțumim...) sînt mai ceremonioase, iar unele forme scurte - mersi, mulțam, săr'na (din săru' mîna = sărut mîna) au o marcă familiară, uneori glumeață. În domeniul politeții verbale, efortul de a construi o formulă mai lungă e un mod tipic de a indica un grad mai mare de deferență. Mersi, în mod special, are conotații ambigue: probabil și din cauza asocierii sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
mersîm frumos!" (okazii.ro), "mersîm pt notă shi mai ia un 10 (zece) de la mine. Te pupik dulce, pa" (prieteni.ro). Mersîm este, foarte probabil, o "turcizare" glumeață a franțuzismului. Procedeul de imitare a vorbirii turcilor prin adăugarea la forme verbale românești a terminației -m, tipică în conjugarea turcă pentru persoana I singular (estem, vorbeștem) e bine atestat în literatura română, de pildă în replicile personajului Cadîr, din piesa lui V.I. Popa, Take, Ianke și Cadîr, sau ale lui Ismail din
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
ajutor" (forum.desprecopii.com), "mersic frumos de noile voturi la toată lumea" (forum.digitalworld.ro); "mersic, mersic și la mai mare!" (metalfan.ro/forum); "eu i-am spus mersic lui Lulu" (egirl.ro) etc. E folosit chiar într-un context tipic verbal, cu subiect (situație în care mulțumesc își reactivează valoarea de verb): "eu mersic că m-ai scos din..." (puck.weblog.ro). În alte cazuri, mersic este tratat ca un substantiv invariabil (ca și mersi, în exemple de tipul "mersi mulți
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
lui sigur, deci izolat sau integrat sintactic, în poziție inițială, cu funcție de marcă a sublinierii acordului: "Automat, că ierți"; "Automat că nu puteam să trec peste toate!" etc. Prin frecvență, automat tinde să devină, la unii vorbitori, un veritabil clișeu verbal. Interesantă e specializarea sa sociolingvistică: nu pare să apară în vorbirea spontană, familiară, a persoanelor cultivate, fiind specific mediilor mai puțin instruite. Extinderea semantică și funcțională a adverbului automat este explicabilă, urmând un traseu deja parcurs de alte cuvinte asemănătoare
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
mediilor mai puțin instruite. Extinderea semantică și funcțională a adverbului automat este explicabilă, urmând un traseu deja parcurs de alte cuvinte asemănătoare. Adverbe ca normal sau natural - "din moment ce-i la muncă, normal c-ascultă radio" (IVRA = L. Ionescu-Ruxăndoiu, coord., Interacțiunea verbală în româna actuală, București, EUB, 2002); "- Eu eram supărată. Dar n-a fost lucru curat. - Normal , ibid. ; " Natural că aș avea mai multe probleme suplimentare, dar problema cheie ar fi aceasta pe care v-am expus-o", kappa.ro - au
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
un dialog cu Adrian Păunescu, afirma "liniștit": "Există mari poeți care scriu un lirism antisentimental și extrem de riguros. Părerea mea este că, în ultimul timp, prea se confundă ținuta intelectuală cu uscăciunea, lirismul cu bolboroseala informă și inefabilul cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard ne propune pe alocuri secvențe de grație cosmică, sub
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul corespondent. Purificat, esențializat, limbajul se suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este modelată cu o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea a unui bijutier îndîrjit, ci expresia de sine a unui poet inspirat". Elocvente sînt și rezervele lui Ilie Constantin, avînd ca obiect derogarea de la condiția
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]