2,153 matches
-
de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge cam greu. Am observat, îl tachină ea. Să fie din cauza științei? Alesese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge cam greu. Am observat, îl tachină ea. Să fie din cauza științei? Alesese un restaurant din campusul local, care se numea Pioneer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și o trage spre casă. Ea vorbește întruna. Știi că încă primesc corespondența ei? Presupun că nu le trimit pe lumea cealaltă. În general cereri de donații și oferte de cărți de credit. Cataloage de la magazinul ăla de unde-și cumpăra vestele alea demodate. Ajunseră la ușa din față. El o încearcă: încuiată, deși înăuntru nu-i decât rahat de șoarece și vopsea scorojită. Se uită la ea, fără să ofere nimic. Nu mai ții minte? întreabă ea. Și se duce drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
târându-se înapoi spre est pe ruta piezișă de zbor, devine transparent, mai subțire decât pelicula. O voce spune: Vă rugăm să nu vă plimbați prin cabină sau să vă adunați în grupuri pe culoare. Se agață de cuvinte - o vestă de salvare. Ceva din specia asta s-a descătușat. Bărbatul-copil avea dreptate: Capgras e mai adevărat decât netezirea asta perpetuă a conștiinței. Avusese la un moment dat un pacient - Warren, în Țara mirării -, un bărbat de treizeci și doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mă-ndoiesc că ar vrea să se întoarcă pe navă acum." Zâmbi. "Reeducarea sa conform Semanticii Generale nu este completă încă. Și-acum trebuie să te las și să văd unde s-a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
haină pe el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu cred, continuă Gosseyn, că vei înțelege când o să-ți spun că este vorba despre o discuție intimă; care nu poate fi dusă în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de mușchi. Am învățat exercițiile pe de rost și le-am făcut în fiecare seară înainte de a mă băga în pat și în fiecare dimineață înainte de a mă îmbrăca; cu picioarele pe linoleumul rece ca gheața, la început tremurînd în vestă, dar încălzindu-mă din ce în ce, pe măsură ce programul înainta. Cu gleznele ancorate sub muchia patului, mă ridicam din poziția lungit pînă cînd nasul îmi atingea genunchii și repetam asta de o sută de ori. După ce pliam patul, se făcea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și n-a mai spus altceva, ci a făcut un gest precum un maestru de ceremonii care introduce un număr de music-hall. A fost un moment de liniște. Bărbatul uriaș și-a deschis haina și de dedesubt a apărut o vestă strălucitoare în ale cărei buzunare și-a îndesat amîndouă degetele mari. "Schneiderhahn," zise el, apoi. "Alfred Schneiderhahn. Doctor Alfred Schneiderhahn." La aceste ultime cuvinte a făcut o mică plecăciune, de fapt mai mult o încuviințare mulțumită. După aceea a mers
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Alfred Schneiderhahn." La aceste ultime cuvinte a făcut o mică plecăciune, de fapt mai mult o încuviințare mulțumită. După aceea a mers de-a lungul bărcii pînă cînd a ajuns în dreptul lui David, și-a scos un deget din buzunarul vestei și a indicat cu un gest vag în direcția lui. După aceea a încuviințat din nou din cap, ca și cum ar fi zis " Da, vreau să spun, tu", s-a întors și pășind neatent printre vîslele ieșite în afară, a mers
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
l-am văzut pe Doctor Schneiderhahn, care își sprijinise bicicleta pe picior și acum se grăbea spre noi. Cînd a văzut ce s-a întîmplat, s-a oprit, și-a descheiat jacheta sport, și cu degetele mari înfipte în buzunarele vestei, rîdea cel mai tare dintre toți, un rîs strașnic și cald, era prima dată că-l vedeam atît de vesel. Cum înotam, am împins barca și vîsla care venise singură înspre noi, spre mal, după care David o ridică chiar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
voios, a privit în jur, bucurîndu-se de soarele tîrziu și de vîntul care se juca cu părul lui tuns periuță, un om care părea să fi uitat de griji, eliberase ghidonul cu o mînă și-și înfipsese un deget în vestă, întinzînd-o, probabil murmurînd încetișor sau încercînd să fluiere un refren. Vîslele noastre împingeau apa, spinările noastre trosneau, și ori de cîte ori făceam o mișcare puțin neatentă, stropeam în toate părțile și acesta era un sunet festiv. Schneiderhahn ne-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
călătorise in Grecia și vroise să introducă la Sciți cultul grecesc (IV, 76). Cât despre religiunea Sciților știrile ce ni le dă Herodot sunt foarte restrânse. El arată că «singurii zei la care se închină ei sunt mai întâi: Hestia (Vesta), apoi Zeus (Jupiter) și Gre (pământul) pe care o privesc ca femeia lui. În al treile rang, Apolon, Afrodita, Hercul și Mars; Sciții regești jertfesc și lui Neptun. În limba lor ei dau Vestei numele de Tabiti și lui Jupiter
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
închină ei sunt mai întâi: Hestia (Vesta), apoi Zeus (Jupiter) și Gre (pământul) pe care o privesc ca femeia lui. În al treile rang, Apolon, Afrodita, Hercul și Mars; Sciții regești jertfesc și lui Neptun. În limba lor ei dau Vestei numele de Tabiti și lui Jupiter, poate cu drept după părerea mea, acel de Papaeus; Pământul se cheamă Apia; Apollon Eutosirus; Afrodita Artimpasa; Poseidon Thamimasadas. Ei nu sfințesc zeilor lor nici temple, nici altare, afară decât lui Mars» (IV,59
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
galaxiei. Gosseyn se uită pe geam: tot munți. Făcând astfel, băgă de seamă pentru prima oară că purta haine nepotrivite pentru Ashargin, băiatul de fermă: o mare ținută de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu - pantalon cu galon de aur, vestă colantă cu revere cu nestemate - rezervată celor mai înalți demnitari ai statului major general, o ținută cum Ashargin nu mai văzuse de la vârsta de paisprezece ani, adică de vreo unsprezece ani. General! Importanța rangului, îl surprinse pe Gosseyn. Gândurile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dezvăluie. în ciuda fluenței sale, Lanark își dădu seama că bărbatul înalt era beat. Cineva din preajmă mormăi. Lanark se răsuci și văzu un bărbat îndesat, în vîrstă stînd imobil într-unul dintre fotolii. Era îmbrăcat într-un costum albastru-închis cu vestă. își ținea ochii închiși, dar nu dormea, căci avea mîinile încleștate pe genunchi. Lanark întrebă cu respirația tăiată: — Cine e? — Unul dintre părinții orașului. Baillie Dodd. — Nu, zise bărbatul din fotoliu. — Ei, de fapt, e mai mult decît Baillie Dodd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imediat, dar lunecă doar cîțiva metri, următoarea strînsoare fu atît de puternică încît nu-și putea mișca nici brațele, nici picioarele. Deschise gura să țipe, dar un amestec de lînă și țesătură i se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o ordine anume, printre instrumente cu coarde, de genul alăutelor și viorilor. Un pian cu coadă era așezat într-un colț, lîngă un aparat de raze mătăhălos învechit, iar în mijlocul încăperii, Lanark văzu spatele unei siluete în panaloni negri și vestă, sprijinindu-se de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro, mi-l aduci pe noul meu asistent. Luați loc amîndoi și vorbiți-mi. — îmi pare rău, dar trebuie să plec, îi răspunse Munro. Doctorul Lanark e sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-am vorbit ca un critic vulgar, și m-a exasperat într-atît, că m-am hotărît s-o dau pe mîna unui catalizator. Dar o s-o dăm pe mîna lui Lanark. Un radio făcu pling-plong. Ozenfant luă aparatul din buzunarul vestei și apăsă pe buton. O voce anunța că pacientul doisprezece se transforma în salamandră. — Repede! zise Ozenfant. Camera doisprezece. Camera doisprezece era încețoșată din cauza vaporilor care se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu un tavan jos și albastru și covoare albastre. La mese nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele joase din pereți, cu modele maure, părînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stofă cafenie. O dădu la o parte și pătrunse în studioul cu tavan înalt și tapiserii, așteptîndu-se să fie cufundat în întuneric. Era luminat ca înainte, iar în mijloc Lanark văzu din spate o figură familiară în pantaloni negri și vestă, aplecată peste bancul de tîmplărie. Lanark o luă în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd figura din Correctio Conversio și privindu-l uneori pieziș pe Ozenfant. Profesorul fixa călușul chitării cu atîta delicatețe și concentrare, că nu se cuvenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lîngă el adresîndu-i-se pe un ton vioi: — De două ori azi, la micul dejun și la prînz, ți-am făcut semn să vii la masa mea și nu ai observat. Atunci... zise el petrecîndu-și o mînă pe curbura galbenă a vestei, a venit muntele la Mahomed. Vreau să-ți spun că sînt mulțumit, foarte mulțumit. — Din ce motiv? — Sînt un om ocupat, muncesc chiar și în timpul meselor, așa că am avut timp să examinez doar două dintre ședințele tale, dar crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tapiseria, intră și lovi cu umărul un microfon care atîrna. Se trezi în fața a patru portative, fiecare cu omul său. O femeie sfrijită, îmbrăcată într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un strigăt răgușit și se îndreptă marțial spre Lanark, cu vioara sub cot și arcușul în mîna dreaptă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze în fața intrărilor. Unul sau două dintre rînduri continuau să se foiască și să șușotească; omul îi privi cu severitate și elevii tăcură. Cu un deget al mîinii drepte, făcu semn fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]