790 matches
-
arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări este acela al unui dublu anacronism, pe de o parte în istoria ceremonialului imperial și pe de altă parte în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
decât prin descrierea pe care a lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei, în spatele unei verande monumentale, în vreme ce una din fațade dădea într-un corp de apă și avea o colonadă și logii. Veranda monumentală a Vestibulului din Peristil poate evoca și fațada din fundalul scenei de pe missoriumul lui Teodosie, uneori identificat cu palatul imperial din Milano. Aceste comparații au condus pe unii istorici cum ar fi Ejnar Dyggve să recunoască în planul palatului din Split un
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lungul unui ax central ce duce la o sală de audiențe imperială: primul element ar fi Peristilul interpretat ca basilică în aer liber, în al cărui prag apărea împăratul într-un cadru arhitectural care îi sublinia maiestatea persoanei, „Prothyronul” — poarta Vestibulului — chiar din fața sălii tronului — Vestibului astfel reinterpretat, subliniind simbolistica arhitecturală cosmică ce constituia cupola. Comparațiile se mai și înșeală, însă. Numărul palatelor imperiale tetrarhice, sau apropiate acestei perioade, cunoscute suficient pentru a putea fi incluse în raționamentul comparativ este foarte
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a complexului. Peristilul nu are, de altfel, funcția unei basilici, ci pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai ales diferitele niveluri ale palatului: scara care coboară la subsolul Vestibulului și care leagă și Peristilul de galeria de pe fațadă și poarta de sud-est ca element arhitectural determinant. Continuitatea structurală între Peristil și apartamentele private există, dar ea trebuie interpretată în termeni de circulație și nu după modelul ceremonialului procesional imperial
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
iulie 1436 pentru a copia inscripțiile de acolo. Prima descriere datorată unui erudit local, scrisa în croată, a fost făcută de Marko Markulić la sfârșitul secolului al XV-lea. El a descris templul lui Jupiter și menționează că „Rotonda” (adică Vestibulul) încă mai avea fragmente de mozaic fixate. În 1567, cancelarul venețian al comunei Split, Antonio Proculiano, a descris palatul și principalele sale clădiri, între care se numărau probabil cele două edificii circulare ale temenosului templului lui Jupiter. Tomko Marnavić, episcop
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
complexului monumental i-a condus pe frații Jerko și Tomas Marasović să întreprindă săpături care le-au permis să revadă în numeroase puncte vechile elemente ale palatului: operațiunea lor, prelungită până în 1975 s-a concentrat în special pe Peristil, pe Vestibul și pe apartamentele imperiale. Ele au permis descoperirea a două mici clădiri circulare în temenosul Templului. În paralel, Sheila Mc Nally și Universitatea statului Minnesota au desfășurat nouă campanii de săpături stratigrafice între 1965 și 1974, explorând complexele termale de la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
clădiri se făcea prin intermediul unui pasaj acoperit, asemenea unui pod suspendat. Etajul superior era văzut ca locul de onoare al clădirii și era destinat stăpânului casei și oaspeților importanți. Intrarea se făcea printr-o curte, iar parterul, care cuprindea și vestibulul era rezervat servitorilor. Aceste case dispuneau de cel mult trei etaje, care aveau balcoane proeminente pe zidurile clădirii. Fiecare "selamlık" și "harem" deținea o ușă prin care se intra într-o sală, ce se întindea pe întregul etaj superior. Trecerea
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
sunt camere pentru relaxare, unde este posibil să fi fost primitoare pentru evenimentele organizate de proprietarul casei. Iwanul de obicei este situat la parter, dar, de asemenea poate fi găsit și la etaj. Camera qa’a are de asemenea un vestibul, un closet, un khurustan, niște ferestre. Mandara este o specializare a camerei qa’a. De obicei ea este situată la parter, exclusiv rezervată pentru bărbați. Mandara este ca o qa’a la etaj pentru femei. În acest fel, casa este
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
pentru o stație nouă la Mornington Crescent și pentru schimbări la Charing Cross. "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1905" a fost aprobată pe 4 august 1905. Era vorba în mare parte de achiziția subsolului sub o parte din vestibulul stației Charing Cross a Căii ferate South Eastern, în așa fel încât stația CCE&HR să fie excavată în cele 3 luni de închidere după prăbușirea tavanului vechii stații. Vânzarea terenului de construcții de la North End către ecologiști care voiau
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
urmat pe Muhammad la Medina în anul 622. La Medina, Bilal și alți musulmani veniți de la Mecca au folosit ca locuință o parte a moscheii nou-construite, deoarece aceștia încă nu aveau unde să locuiască. Astfel, ei au fost porecliți „oamenii vestibulului”("ahl al-suffa"). La scurt timp după ce a ajuns la Medina, Muhammad a dorit să instituie legăturile de frăție între musulmanii din Medina ("al-ansar") și cei din Mecca ("al-muhajirun"). În timpul acestui proces de înfrățire, Muhammad i-a declarat pe Bilal din
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
omatidii, separate și grupate mai multe la un loc (maximum 8); la multe forme ochii lipsesc (colembole oarbe). Aparatul bucal este primitiv, pentru rupt și sfărâmat sau pentru înțepat și supt, și este situat într-o înfundătură a capului, numită "vestibul". Toracele are 3 perechi de picioare. Picioarele sunt simple, cu ultimul articol (tibiotarsul) terminat cu o gheară, care poartă întotdeauna un păr ("empodiu") de diferite forme; acesta împreună cu gheara îndeplinesc funcția de "aparat de curățit". Abdomenul are doar 6 segmente
Colembole () [Corola-website/Science/332553_a_333882]
-
cu aripile, numite paranote, dar nu au nici o legătură cu zborul. Paranotele sunt premergătoarele aripilor. Piesele bucale sunt de tip primitiv. Sunt insecte ectognate cu piesele bucale libere externe, ieșite în afară, în sensul că nu sunt înfundate într-un vestibul. La entognate (colembole, proture și diplure), piesele bucale sunt situate într-o înfundătura a capului, numită vestibul. Piesele bucale externe includ mandibulele care se articulează cu capul prin două puncte. Antenele sunt lungi, setiforme sau filiforme. Ochii compuși sunt mici
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
sunt de tip primitiv. Sunt insecte ectognate cu piesele bucale libere externe, ieșite în afară, în sensul că nu sunt înfundate într-un vestibul. La entognate (colembole, proture și diplure), piesele bucale sunt situate într-o înfundătura a capului, numită vestibul. Piesele bucale externe includ mandibulele care se articulează cu capul prin două puncte. Antenele sunt lungi, setiforme sau filiforme. Ochii compuși sunt mici sau absenți. La partea posterioară a abdomenului poartă, pe lângă cei doi cerci lungi și puternici, caracteristici, un
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
Stavrapoleos din București. Corpul clădirii se compune dintr-un subsol ridicat, parter și etaj. La subsol se găsesc birourile întreprinderii, precum și încăperile centralei termice, ale bucătăriei, depozitele etc. La parter se află, grupate în jurul unui hol central de formă octogonală: vestibule, biblioteca, salonul, salonașul, sala de mâncare cu oficiul anexă și camera de culcare pentru părinți și copii, având anexe - încăperile de toaletă. La etaj se găsesc sălile de studio pentru copii, două dormitoare pentru musafiri și încăperile pentru personalul de
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
surprinde plăcut vizitatorul. Curtea are o decorațiune veselă, alcătuită din plante și flori; de jur împrejur, fațadele clădirii sunt animate de desene elegante. Interiorul castelului este o adevărată minune, datorită frumuseții și bogăției lemnului sculptat și vitraliilor. Cum intri în vestibul, te găsești în fața Scărilor de onoare, față în față cu cei mai importanți conducători ai bătrânei Românii: Sfântul Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Într o atitudine mândră, înveșmântați în cape de blană sau cu coroana de aur pe capetele
„Povestea Castelului Peleș". Lansare Regală la Ateneul Român by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105404_a_106696]