436,616 matches
-
dificile încercări de salvare a poetului claustrat între ziduri: "următoarea lume ar putea fi sufletul dacă mă hotărăsc/ să scap de pielea asta putredă[...] atâția ani pierduți pe lume în frica prelungită că aici e totul./ alta e nepăsarea mea. viața continuă la fel de bine de/ sub cenușă" (dacă mă hotărăsc). Așteptarea indefinitei salvări și starea de coroziune psiho-fizică ("azi omul nu este decât pielea lui") sunt excelent surprinse în, probabil, cel mai reușit poem al volumului: "puțin câte puțin elementele scad
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
visez că înghit pe nemestecate ce a mai rămas/ din ciotul cu care scriu pe zid" (o profeție nu se mai poate). Pe coperta a IV-a, poetul schițează inutil într-un stil neologic prețios ideea volumului. Deși vorbește despre "viața contrasă în subsidiar și multiplicată în anomie" (s.m.) sau despre o lume "sedusă de catabază și inspirată doar scatologic" (s.m.), lectura poemelor ne arată doar o palidă realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
și au trăit acolo (sau aici, din punctul meu de vedere) un timp destul de scurt, poate numai cîteva luni sau un an, ajung să se obișnuiască atît de tare, să fie atît de atrași de locurile respective, de modul de viață experimentat, încît tînjesc apoi, nu se mai pot reobișnui cu pămîntul lor de origine, vor zor-nevoie să revină în lumea pe care au descoperit-o fie cît de puțin!". Acest fenomen se probează inclusiv la indivizii ce nutresc rezerve mergînd
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
mai pot reobișnui cu pămîntul lor de origine, vor zor-nevoie să revină în lumea pe care au descoperit-o fie cît de puțin!". Acest fenomen se probează inclusiv la indivizii ce nutresc rezerve mergînd pînă la detestare față de "modul de viață american": "Pentru mine singura explicație cît de cît valabilă ar fi, să zicem, că societatea americană reprezintă un anume viitor și că nimeni nu vrea, de fapt, să se întoarcă în trecut, oricît de nostalgic ar fi". Așadar ar interveni
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși realitatea, după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens, libertatea crește dintr-o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși realitatea, după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens, libertatea crește dintr-o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca rigidă obligație, ci numai
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie și tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinși de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei fiind "singurii locuitori ai vieții lor". Un roman al copilăriei de fapt, mai mult decît al imperiului sovietic, comparat deja cu romanul lui Sallinger, pentru privirea copilului care, fără să pună nici un moment la îndoială cuvintele adulților, înregistrează toate detaliile și preia mesajele propagandistice transformîndu-le
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
și un editorial (reluat) al celor de ieri. Primul număr se bucură de semnături cunoscute, Gh. Grigurcu, M. Sin, Ruxandra Cesereanu, Olimpiu Nușfelean (care e și director), Ioan Pintea (redactorul șef), Gh. Crăciun, Aurel Rău ș.a. Urăm revistei bistrițene o viață mai lungă decît a celei omonime care a precedat-o. Primul număr este foarte promițător. * În CUVÎNTUL LIBERTĂȚII, ziarul craiovean, ci-tim în pagina de Literatură, artă, mentalități, atitudini de sîmbătă 20, duminică 21 iulie a doua parte a unui interviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
de curînd apărută la Editura Paideia. La prima vedere subiectul nu pare tocmai agreabil: urîtul, între categorie estetică și stare sufletească, analizat de autoare în contextul culturii populare române în intenția de a trasa contururile unei viziuni românești specifice asupra vieții. Lectura se dezvăluie însă tentantă și extrem de interesantă prin felul în care Lucia Terzea-Ofrim știe să privească în interiorul propriei culturi în același timp de aproape și de la distanță. O metodă modernă de analiză antropologică și totodată un exercițiu dificil ce
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
Omul care, privit dintr-un anumit unghi, e "un simbol", din alt unghi e un bărbat slab, debusolat, teoretizîndu-și în van propriul blocaj emoțional ("se cască un hău între tine și funcțiunea ta socială", "nu mai ești subiectul activ al vieții tale"); personajul e jucat de Pierre Arditti, și, ciudat, în amintire fața actorului parcă se topește și se confundă cu cea a lui Havel. Fețele cele mai expresive ale acestui Avignon le-am descoperit în Orbii lui Maeterlinck, în viziunea
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
cu 6; fețele se decupează incandescent, într-un întuneric profund, în fața unui public restrîns, înghesuit pe băncile înguste ale unei capele. O savantă instalație video (la care s-a lucrat doi ani) proiectează, pe acele măști, umbre, lumini, replici, reacții, viață: sînt fețele a doisprezece oameni singuri și orbi, rătăciți în neant. Tehnic vorbind, mirajul e desăvîrșit; spectatorul neavertizat nu realizează că înaintea lui nu sînt niște actori în carne și oase. Cultural vorbind, e împlinit visul lui Maeterlinck, de la 1890
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
lui nu sînt niște actori în carne și oase. Cultural vorbind, e împlinit visul lui Maeterlinck, de la 1890, de a înlocui, în teatru, ființa umană "cu o umbră, cu o proiecție de forme simbolice, cu ceva care să aibă aparența vieții fără să aibă viață" (Maeterlinck parcă definește, aici, cinematograful ce avea să vină!). Emoțional vorbind, pariul e cîștigat: "minimalismul" regizoral (psalmodierea unui text, capete imobile, în întuneric) are un efect răvășitor. Tehnica se sublimează într-un poem al anxietății (fizice
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
actori în carne și oase. Cultural vorbind, e împlinit visul lui Maeterlinck, de la 1890, de a înlocui, în teatru, ființa umană "cu o umbră, cu o proiecție de forme simbolice, cu ceva care să aibă aparența vieții fără să aibă viață" (Maeterlinck parcă definește, aici, cinematograful ce avea să vină!). Emoțional vorbind, pariul e cîștigat: "minimalismul" regizoral (psalmodierea unui text, capete imobile, în întuneric) are un efect răvășitor. Tehnica se sublimează într-un poem al anxietății (fizice și metafizice). Într-un
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
În ceea ce mă privește, ediția 2002 a fost revelația Rodrigo Garcia. În rest, în Avignon-ul invadat de teatru, pe un zid, un tip exasperat a mîzgălit, cu litere uriașe: "Nos vies, c'est pas un spectacle!" Desigur, se înșela. Există viață în afara teatrului?
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
atrage autorului (de data asta pe drept cuvânt) - cel puțin din partea reprezentanților canonului political correctness - o lapidare în toată regula: Chinezi. Eschimoși. Țigani. Ramuri ale unei vechi subrase. Ramuri care au încetat să mai fie locuite de curentul principal de viață și nu mai evoluează (pag. 46). Și dacă tot s-a ajuns la un tip de esențialism rasist de cea mai joasă speță, o referire la chestiunea evreiască nu putea lipsi: Dacă n-ar conspira, evreii și-ar rata misiunea
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
ambianță confortabilă. Toaletele țin de eleganța vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
tuturor satisfacția aplauzelor la scenă deschisă. Desigur, această tratare duce la scăderi de ritm, momente de așteptare și de regrupare, dar publicul nu se plictisește când i se oferă feluri de mâncare frugale, pentru că știe că urmează un desert delicios. Viața pensionarelor permanente este determinată de intervențiile decisive ale lumii dinafară, pe care ele nu o pot influența. Ar putea fi o tragedie a claustrării, dar este doar o elegie a petalelor căzute. Central este conflictul dintre două foste dive, care
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
intervențiile decisive ale lumii dinafară, pe care ele nu o pot influența. Ar putea fi o tragedie a claustrării, dar este doar o elegie a petalelor căzute. Central este conflictul dintre două foste dive, care nu-și vorbesc de o viață; ele se explică și se împacă pe parcursul celor trei ore de spectacol: Ioana Bulcă și Simona Bondoc compun abil relația dintre prezent și trecut, luciditatea de acum și pasionalitatea de atunci, competiția internă dintre dorința de a învinge și sentimentul
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
schimb textul Chestiuni politico-ideologice din "Ziua" nu este supus aceluiași regim de integrare proprie. Stancu Ilin stabilește cronologia apariției și dispariției "Moftului român", într-o cuprinzătoare demonstrație în "Revista de istorie și teorie literară", atât referitoare la unele inconsecvențe din Viața lui I. L. Caragiale, cât și semnalarea că numerele din 1902 "aparțin juridic" lui D. Teleor, articolul lui George Caïr Fuit "Moftul român" îi confirmă opinia că seria a III-a a publicației este o altă revistă, fără nici o legătură cu
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
Iulia Popovici Tacit e de departe cel mai cunoscut și, mai ales, citat dintre istoricii latini, dar e, în același timp, și cel mai actual dintre ei. Cu toate acestea, scrierile sale (cu precădere Analele și Istoriile, dar și Germania, Viața lui Agricola sau Dialogul despre Oratori) au apărut destul de rar în românește; după 1990 Humanitas a reluat excepționala traducere din Anale a lui Gh. Guțu, iar acum Editura Paideia publică Istoriile în versiunea lui Gh. Ceaușescu, care semnează și un
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața e încă speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne ocupăm în aceste însemnări, Petre Stoica nu
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața e încă speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne ocupăm în aceste însemnări, Petre Stoica nu vădește mai mult acea "scîrbă morală" pe care
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
altuia i-a plesnit șoricul feselor// gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa/ a rîs în hohote apoi/ a plecat însoțit de huiduieli// mai tîrziu a fost în unanimitate votată/ o lege menită să pedepsească sever/ imixtiunea presei scrise/ în viața bășicilor cu pantaloni și cravată" (Știre banală). S-ar putea ca unui cititor viitor astfel de texte să i se pară pe alocuri, ocazionale, gazetărești, însă la intersecția istorică la care ne aflăm ele gem de-o convingătoare poezie în
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
lecții de răbdare patriotică// sunt dirijorii unui nou viitor/ încremenit în proiect// nu există niciunde armă nici măcar una biologică/ în stare să extermine/ cuirasații păduchi căzuți din barba lui marx" (Diriguitorii unui nou viitor). Jocul nu o dată grațios al aspectelor vieții patriarhale, acea persiflator-dulceagă reverie a unui trecut localizat și datat alcătuiește fundalul omogen al sarcasticelor șfichiuiri: "din pricina guturaiului contractat/ de maeștrii de vînătoare ai parlamentului/ legea care permite dreptul/ de-a admira pantofii mafioților/ a fost amînată/ pînă la următorul
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]