1,839 matches
-
avut loc la Mănăstirea Râșca între anii 1965-1968 (în special la turnul clopotniță și la zidul de incintă) și 1972-1991 prin purtarea de grijă a mitropoliților Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu (deveniți ulterior patriarhi ai României). Printre monahii care au viețuit aici sunt de menționat monahii Antonie Plămădeală (viitor mitropolit al Ardealului) și Calinic Dumitriu (stareț al acestei mănăstiri între anii 1990-1991 și viitor episcop). Printre odoarele bisericii sunt de menționat o părticică din moaștele Sfântului Nicolae, o părticică din moaștele
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
Mixels. Trei serii de jucări Lego de construit se vor crea bazate pe personaje. Ca un rezultat, "Mixels" va deveni mai mult decât doar o serie de televiziune deoarece devine o franciză media globală. Mixelii sunt creaturi comice, neastâmpărate, care viețuiesc în triburi de câte trei, într-o lume a combinațiilor. Ei se pot combina în interiorul aceluiași trib, pentru a obține Mixeli mai mari și mai complecși, sau cu un alt trib, pentru a deprinde abilitățile celuilalt trib. Nu e nevoie
Mixels () [Corola-website/Science/331447_a_332776]
-
Albert Sabin avea să dezvolte un vaccin administrabil pe cale orală, plecând de la o formă slăbită a virusului. Salk nu a patentat niciodată vaccinul sau, el nu gândea să devină milionar, estimând că salariul sau și donațiile îi vor permite să viețuiască decent. Un ziarist (Ed Murrow) i-a pus întrebarea « De ce nu a patentat vaccinul sau? », el i-a răspuns « Se patentează soarele? » Pentru el, rezultatul muncii sale aparținea omenirii. În pofida marelui succes al vaccinului sau, mulți colegi s-au distanțat
Jonas Salk () [Corola-website/Science/322422_a_323751]
-
a "„umbla prin ea”", iar "„casele egumenești se dărâmau”". În anul 1903, Nicolae Iorga scria că "„Cetățuia ... era singură, pustie și, într-o seară”" când s-a urcat "„pe coasta rotunjită a muncelului”", a fost speriat de strigătul huhurezului care viețuia "„sub bolțile pivnițelor părăsite”". Mănăstirea ajunsese o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, zidurile bisericii fiind măcinate de infiltrația apei pluviale, iar turla de pe naos era pe jumătate descoperită. Aceasta este starea în care o găsea arhitectul Constantin Băicoianu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Medina) ca și de către cele 3 triburile avute de evrei (aceștia, pe lângă activitatea de artizanat (bijutieri) erau și agricultori, deținând și exploatând mari și prospere livezi de palmieri (curmalieri)). Profetul și adepții lui au trăit deci clipe grele la Medina, viețuind în sărăcie și suferind de boli specifice locului mai umid (paludismul). Acolo unde se refugiaseră (și unde Profetul a sosit ca arbitru între 2 triburi arabe rivale), ei au trebuit să-și câștige existența în mod umilitor, ca "zilieri" ai
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
este reprezentată în principal printr-un număr mare de insecte, în special de lepidoptere (fluturi), precum unele specii eurosiberiene(Eudia Pavonica, Inochis io, Aglais urticae, Nymphalis rivularis, Satyrus dryras Scop)dar și euro-asiatice(Papilio machaon, Nemeobius lucina) Printre animalele care viețuiesc în pădurile din jurul râului se numără: ursul (Ursus arctos), mistrețul(Sus Scrofa), vulpea(Caniș vulpes), lupul(Caniș lupus europaeus), iepurele(Lepus europaeus), viezurele(Meles meles), căprioara (Capreolus capreolus), ariciul(Erinaceus europaeus), nevăstuica (Mustela nivalis), dihorul(Mustela putorius). Unele dintre aceste
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
nu mai vede chipul lui Dumnezeu în centrul ființei sale, ci satisfacerea funcțiilor sexuale, iar celălalt devine pentru el un simplu obiect ce-i satisface o poftă atunci când aceasta cere să fie satisfăcută. În acest mod, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine48, înlocuind iubirea cu pofta animalică și instinctivă 49. Dacă se ține seama de toate acestea și de faptul că dorința sexuală poate uni cel mai bine bărbatul cu femeia 50, se poate lesne înțelege de ce diavolul caută
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
care-l poartă în sine, ci în funcțiile sexuale. Într-un anume fel, el se reduce la acestea, tot așa cum cel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce la funcțiile sale gustative si digestive. Astfel, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine. Nefiind, așa cum se cuvine, supusă iubirii spirituale, funcția sexuală ajunge să ocupe în om un loc nespus de mare, poate chiar exclusiv, și înlocuiește iubirea cu pofta animalică și instinctivă. Tot păcatul pe care-l va face
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
si 87 ale Sinodului al VI-lea Ecumenic 197. De la cel căzut în curvie, Duhul Sfânt se depărtează, căci Duhul lui Dumnezeu nu rămâne pururi în oamenii aceia (desfrânați) pentru că sunt numai trup (Fac. 6, 3). Aceasta pentru că cei ce viețuiesc trupește și au în ei cuget trupesc, fiind cu totul trupuri, nu pot plăcea lui Dumnezeu. Că sunt întunecați în cugetări și nepărtași de razele luminii dumnezeiești. Având norii așezați ca niște ziduri înalte în fața razelor Duhului, ei rămân neluminați
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
iar dacă e produsul frecării, are o conotație sexuală. Mircea Eliade socotește că focul „e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)”. Incapabilă a mai viețui în regimul flamei originare, autoarea cultivă postura de exilat într-o fenomenologie stăpînită de „războaie, dogme și indiferență”, salutînd, la un moment dat, cu gratitudine, un negustor care-i vinde un borcan cu dulceață de trandafiri, pe care o savurează
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
neștiutoare? După câte știm din trecut și vedem azi, nu. Va rămânea într-adevăr un tezaur în urma generațiilor, însă totuși, omul armei si acela al vicleșugului, ostașul și diplomatul, vor însemna mai mult în vremea lor, vor fi mai mult viețuind decât pictorul Rafael sau muzicantul Mozart sau astronomul Newton. De aceea, la ademenirea muzicei cerești, Faust răspuude: "Aud solia, dar îmi lipsește credința în ea! Vin zile de înviere și trec. Ici se salută oamenii cu "Surrexit! Verc Surrexit! ", dincoace
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
articol inspirat de indignare și de pericolul iminent. Articolul e aspru, s-ar putea zice provocător, ca și notița din "Pester Journal" care l-a inspirat. Dar, după cum zice chiar "Telegraful", manoperile sunt vechi și poporul român de atâtea veacuri viețuiește neclintit păstrîndu-și limba și moravurile. Cât pentru acele "așchii uscate", gata a-și renega limba și naționalitatea, să nu îi plângem, ci din contră, asemenea spartanilor, să ne îmbrăcăm eu haine de sărbătoare, căci am scăpat de Pausania. Reacțiunea nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
luase locul celei sufocante, care la rândul ei să dispară după un timp- și să vie alta. Se instala, adică, între noi o anume nepăsare variabilă, asemeni zilelor și anotimpurilor, sentiment, cred, comun tuturor oamenilor, căci altfel n-am putea viețui cu cineva în aceeași casă, atâția amar de ani, cât durează o căsnicie activă (bătrînețea e sfârșitul ei...) Dar asta și din pricină că la facultate începu să se întîmple ceva, evenimente senzaționale, care mă surprinseră și mă aruncară într-o stare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al piramidei trofice (cf. Hart & Sussman 2009), ca și pe asocierea, frecvent nejustificată, dintre „comunitățile din paleolitic” și societățile vânătorești actuale și subactuale din medii ecologice reci. Există suficiente rațiuni pentru a contesta ambele sugestii. Imaginea arhetipală, a omului paleolitic viețuind constant în condiții riguroase, trebuie serios ajustată, ideea însăși de „epocă glaciară” solicitând o drastică adnotare. Precizia reconstituirilor paleoclimatice actuale, permise, de exemplu, de geocronologia izotopică, indică scenarii complicate, deloc dominate de perioade riguroase (de exemplu, pentru OIS 3, vezi
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
pentru cercetarea noastră cred că sînt cele peste patru decenii de intoxicare ideologică din perioada comunistă, ce a folosit ca mijloc predilect, pentru atingerea țelurilor sale, crearea unei noi mitologii. Acum, la distanță temporală și în climatul democratic în care viețuim, este de natura evidenței că experimentul construirii acestei mitologii "à rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mobile. Eu sînt, îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gîndului. Eu sînt: și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg că e Domnul și că sînt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd, ci și viețuiesc în mijlocul ei. Mai presus de orice sînt fericit, fericit, fericit. Sînt și pricep că sînt și mi-o și spun. Și lumina parcă e mai luminoasă decît lumina și parcă ea îmi vorbește și-mi spune cine e. Visul mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
invizibilă care nu lasă urme, mai puțin chiar decît bastonul de cauciuc. Timpul, darul cel mai de preț; și dușmanul cel mai necruțător cînd e izolat și abstract, cînd nu mai e decît clopot de vid în care persistă a viețui numai neliniștea, nesiguranța, închipuirea dezlănțuită. Concluzia practică? Una cunosc: să-și umple tot omul memoria cu fapte bune ca să aibă cu ce se obloji și mîngîia. Ele, singure, pot îndulci scurgerea lentă și rece a timpului pur" (N.S.). O variantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
psalmi, denumiți de autor „isterici”. Alte comentarii au recunoscut rapeluri la Al. Macedonski, V. Voiculescu și Ion Pillat. Poetul a asimilat însă toate aceste influențe, izvodind o poezie autentică și originală. Marcat de un decadentism eretic, ocult, al simțurilor, lirismul viețuiește aici într-un inextricabil amestec de sacru și profan, singurul altar la care se închină poetul fiind creația, proiectată cosmic. SCRIERI: Arme albe, Cluj, 1969; Fum și ninsoare, Cluj, 1972; Provincia cărturarului, Cluj-Napoca, 1975; Ora morilor de vânt, Cluj-Napoca, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
sufletului, sinonim al procesului formării de sine a fiecărui credincios. Sunt prezente aici atât "istoria sfântă", cât și antiistoria ei; de asemenea, cele două cetăți, Jabalqa și Jabarsa, cu cele două timpuri trecutul vieții omului și arhetipurile sub care poate viețui. Din relațiile lor se naște prezentul, redat prin litera profetică, exprimată de califi și imami solidari cu toți ceilalți membri din cetate. Iar Omul Perfect al lumii de sus (Malakut) se oglindește în oamenii de jos prin "suspin și compătimire
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în care ne-a fost hărăzit să trăim. Aromânii sunt redenumiți mereu altfel de popoarele cu care conviețuiesc (țânțari, vlahi și derivate, ciobani și altele). Ei trec prin dramatice procese de deznaționalizare. În Grecia sunt numiți după zonele în care viețuiesc (grămușteni, pindeni, fârșiroți), dar sunt adesea lipsiți de școli, biserici și legi în limba proprie, care să confințească istoria lor de populație latină sud- dunăreană. După cum se menționează în scrierea de la poziția (14), băștinașii balcanici, în general, au fost obligați
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care nu pot trăi în izolare, precum la Mihail Sadoveanu, ci au un puternic spirit comunitar. Îndepărtarea din societate în cazul invalidului Miron Parasca (Așa de singur), echivalează cu moartea. Spiritul de grup este suportul energiei lor. Societatea în care viețuiesc este una închisă, cu reguli fixe. Niculae Mărginean (Strigoiul) este, în fapt, un paznic al respectării tradiției, chiar dacă aceasta pare absurdă; el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toți sunt chemați să le păzească pentru că altfel mor, așa cum s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
credinței i se dezvăluie persoana celuilalt, care nu vrea să fie redusă la obiect și nu poate fi redusă la obiect. (n.s.49, p.46) footnote>. Căci toți sfinții, învrednicindu-se să afle această stare care e iubirea de Dumnezeu, viețuiesc, din puterea credinței, în desfătarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credință numim nu pe aceea prin care crede cineva în deosebirea preaslăvitelor și dumnezeieștilor Ipostasuri și în Ființa preaînaltă și unică a dumnezeirii, apoi în minunata întrupare în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
populată de cerșetori cu mîna întinsă, implorînd... Iar sărăcia s-ar schimba în "sărăcia sărăciei", adică în mizeria condiției umane, universale. Cea mai expresivă școală, și convingătoare, a globalismului, este chiar mediul înconjurător, rama tabloului - atît de diverse - în care viețuim. "Ștergerea datoriilor" e ABC-ul noului alfabet pe care-l deprindem treptat și, pare-se, cu recunoștința de rigoare. Un bătrîn mi-a șoptit cîndva la ureche: - Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri! Același "om de bancă
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
Salamac Irina Parazitul T. gondii viețuiește în litiera pisicii și este capabil să provoace modificări ascunse în creierul feminin care împing la suicid, se spune în raportul profesorului doctor Teodor Postolache de la Universitatea Centrului Medical din Maryland, Statele Unite. Oamenii de știință au dezvăluit cu ceva timp
Sinuciderile, mai frecvente în rîndul femeilor care au pisici by Salamac Irina () [Corola-journal/Journalistic/66408_a_67733]
-
de sculptură din Germania, într-o Cisternă din Istanbul sau într-o Catedrală din Aachen, corpul Nataliei se împrietenește cu ambientul, se integrează lui și dă naștere unui nou univers, care se naște în acele momente prin ritmurile corpului ei, viețuind ca atare în acele locuri, uneori preț de ceasuri întregi. Așa s-a întâmplat in expoziția de sculptură mobilă a lui Lin Jing Jing, Utopia roșie din Köln, în 2012, în care cele două artiste au colaborat, Natalia improvizând preț
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]