12,368 matches
-
o memorase cu multe luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om. Curcudel avea o grădină imensă, plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și de huceaguri impenetrabile de cătină pe haturile care îl despărțeau de vecini. Pe la 35 de ani s-a însurat și a avut cu muierea lui doi băieți. Băieți cam nebuni, ca și mama lor. Om sever, autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acest lucru și fata se obișnuise să nu fie singură noaptea. Acum, de Sfînta Maria Mică, va rămîne stăpînă vreme de trei zile și trei nopți. Casa în care trăiau părinții și Raluca era situată pe un deal plantat cu vie, la vreo trei kilometri de un sat pîrlit cu nume hazliu de Voinicii de Sus. Nici vorbă să mai existe și un sat cu numele de Voinicii de Jos. Era, ce-i drept, un sat și jos, dar se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de vecini? Vini Paștili, a noștri o rămas di râsu satului, trii perechi 200, trii sumani 300, trii căciului 200. Ai luat salaru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimii. Viața într-o cicatrice, dulce lehamete. Trăiești și mori cu aceiași ochi, trăiești și mori cu aceeași inimă. Șarpele, generos, nu și-a împrăștiat tot veninul, nu a însemnat semnul: în podul palmei nicio urmă; în coastă, vița de vie așteaptă foarfecele. Nu este Dragoste! Petru, cel dintâi strănepot al lașității lui Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nedreptate, ci te bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." 20. Fiecare an școlar începea cu practica. În toamna lui '87, tot liceul a plecat la cules de vie. O garnitură plină de copii a luat drumul Cotnariului. Acolo, băieții au fost cazați la Ceplenița, iar fetele la Naslău. Între cele două ferme, 6 kilometri, distanță nu suficient de mare pentru a-i ține departe noaptea se goleau dormitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ceplenița, iar fetele la Naslău. Între cele două ferme, 6 kilometri, distanță nu suficient de mare pentru a-i ține departe noaptea se goleau dormitoarele. Profesorii erau neputincioși, paznicii de asemenea. Șiruri de băieți coborau dealurile Cătălinei prin rândurile de vie, traversau șoseaua și apoi, tot prin vie, până la Naslău. Podgoria crea o stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se simțeau în tot largul. Tinerii, perechi, se iubeau pe sub butucii de vie. Petru nu putea rata libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dealurile Cătălinei prin rândurile de vie, traversau șoseaua și apoi, tot prin vie, până la Naslău. Podgoria crea o stare de eliberare, podgoria era locul unde cei mai îndrăzneți se simțeau în tot largul. Tinerii, perechi, se iubeau pe sub butucii de vie. Petru nu putea rata libertatea de a-și bucura inima pe furate. Se cățăra în zarzărul din fața dormitorului și privea pe fereastră. Camera era aproape goală, fetele, amestecate ca bobițe de tămâioasă, dădeau aromă toamnei. Genia, Antoaneta și încă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trecut. Vreau chestii importante, auzi? Este una de filozofie, îi ziceți poeta, saltă-i foile! Prea stă bot în bot cu Aristotel, Dumnezeii mamei lor de intelectuali. Petru se întorcea în fermă pe la 18, lua pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei. Pe ăl mare l-a făcut sub un butuc; ciorchinii erau verzi și acri, boabele de struguri ca niște lacrimi înșirate pe sfoară. Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
are grijă de copii, pe mine de ce m-a sărit rândul? E atât de simplu să pui totul pe seama unui nimeni. Dumnezeu, un tată din flori ce așteaptă să-și moștenească copii, un stăpân peste podgorii cu cea mai nobilă vie din care se stoarce oțetul, o fântână adâncă, plină de singurătate, o masă de joc pe care zarurile își arată cele mai sărace fețe. Dumnezeul lui Petru, marele absent. 27. Gara este locul din care doar se pleacă, peronul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Dumnezeu. (Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine, îngerii la trapez fac saturi mortale fără plasă.) Următorii doi pași: în poarta casei așteptarea era un fel de exfoliere a amintirilor, părinții culegeau viță de vie în cer. Încă unul: prin inimă, se trecea o singură dată, ce era mai mult fotografii suprapuse. Și iarăși doi: se poticnea într-un punct ispitirea adâncului nu era sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o urmă de trecere. În fața Tatălui nu ai voie să te înfățișezi cu buzele uscate. Trupurile sfinților erau stafidite în tempera; focul a sărutat diferite nuanțe de sânge, dar nu a găsit butucul de vie. Catapeteasmă, o graniță de cenușă între nimic și nimic; în iconostasul din dreapta, Mântuitorul îmbrățișa pământul. (Așa se întâmplă prima răstignire a omului în apa botezului, așa se așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fiarelor s-a auzit la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
douăzeci de orașe și o mie de sate; Anglia și Olanda, cele mai frumoase și mai bogate țări din lume, vor slăbi pe nesimțite, ca un bolnav care se stinge de lingoare. Țările a căror bogăție o constituie grînele și viile au de urmărit două lucruri: primul este defrișarea tenace a tuturor pămînturilor, pentru a face roditoare și cea mai mică porțiune de teren; al doilea este preocuparea pentru recolte mai mari, îmbunătățirea mijloacelor de transport pentru aceste mărfuri, la prețuri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Un siècle de démographie française: structure et évolution de la population de 1901 à 1993", INSEE Résultats, seria Démographie-société, nr. 434-435, 1995. DAGUET F., "La parenthèse du baby-boom", INSEE Première, nr. 479, 1996. DARIC J., Vieillissement de la population et prolongation de la vie active, INED, Travaux et Documents (cahier no. 7), Paris, PUF, 1948. DUPÂQUIER J. și M., Histoire de la démographie, Paris, Perrin, 1985. DUPÂQUIER J. (coordonator), Histoire de la population française, 4 vol., Paris, PUF, 1988. FELTIN M., "Quand la France fait boom
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sur la croissance dans les pays de l'OCDE", Revue économique de l'OCDE, nr. 33, trim. II, 2001. Capitolul V ALBOUY V. și ROTH N., Les Aides publiques en direction des familles. Ampleur et incidences sur les niveaux de vie, Paris, Haut conseil de la population et de la famille, februarie 2003. ATTAL-TOUBERT K. și LAVERGNE H., "Premiers résultats de l'enquête sur l'emploi 2005", INSEE Première, nr. 1070, martie 2006. BAC C., LEGENDRE F., MATHIEU R. și THIBAUMT F., "Fécondité
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
une affaire publique, raport al Consiliului de Analiză Economică, Paris, La Documentation française, noiembrie 2005. GODET M. și SULLEROT E., "Pour une réforme radicale de la fiscalité familiale", Le Monde, 27 august 2005. HOURRIEZ J.-M. și OLIER L., "Niveau de vie et taille du ménage: estimations d'une échelle d'équivalence", Economie et statistique, nr. 308-309-310, octombrie 1997. JAUMOTTE F., "Les femmes sur le marché du travail: évidence empirique sur le rôle des politiques économiques et autres déterminants dans les pays
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Paris, INSEE, ianuarie 2005. DIVISION DE LA POPULATION DES NATIONS UNIES, Département des affaires économiques et sociales, "Migrations de remplacement:est-ce une solution pour les populations en déclin et vieillissement?", http://www.un.org/esa/po pulation/unpop.htm EUROSTAT, "La Vie des hommes et des femmes en Europe. Un portrait statistique. Données 1980-2000", Comisia Europeană, 2002, http://www.europa.eu.int/ EUROSTAT, "Les femmes et les hommes au-delà de l'âge de la retraite", Statistiques en bref, Population et conditions sociales, Communautés
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
nu se salutau cu „servus“, ci cu „Lăudat fie Iisus“. Din șosea, nu porneau ulițe lăturalnice, românii nu apucaseră să-și Întindă gospodăriile peste pămînturi, se ațineau pe firul de cale, Între pădurea de arbori și cea de butuci de vie. Ai fi zis că partea de sus, Cerhatul, și partea de jos, Schwabendorful, erau două mici sate Împinse unul spre altul din cine știe ce Întîmplare. Totul le deosebea: stilul caselor, umbra, limba vorbită, relieful, iar printre ele curgea cum putea Valea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la origine, spurcat. Pentru a se răzbuna, diavolul îl duce în ispită pe Adam cu rodul viei. Interpolarea creștină vizează rezolvarea unui paradox teologic: dacă vița-de-vie a fost blestemată de către Dumnezeu, atunci de ce vinul se folosește în Biserică (aluzie la taina euharistiei)? Iată răspunsul îngerului! În timpul potopului, toată viața a fost distrusă și în primul rând cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cont de dimensiunile noi pe care știința le-a conferit timpului și spațiului, pe care literatura le-a conferit sufletului și societății”; în sfârșit, teologia trebuie să devină „o atitudine concretă în fața existenței, lumina interioară a unei acțiuni où la vie se joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până în secolul al XIII-lea, amintește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mi-a spus să nu-i mai spun prostii că nu mă mai lasă să merg de capul meu unde-mi văd ochii. Ce era să-i mai spun : că atunci când m-a luat în brațe, parcă înflorise toată via și miroseau brațele lui a pâine caldă și a struguri, și a câmp reavăn, și a soare, și a ploaie și-mi era bine și cald ca atunci când mă mângâia mama să adorm... Și, nu știu cum, când s-a întors să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
S-a uscat, tată. ― Apoi mâini am să merg În piață și poate oi găsî un copăcel să-l răsădesc așa de bun venit lui Tudorel. Să creascî odată cu el... N-a fi rău să găsesc și un butaș-doi de vie, pe care sâ-i pun În spatele casîi... A mânca și băietu’ un struguri de poamă... „Vezi tu ce Înseamnă țăranul gospodar? N-a lăsa locul gol, ferita Sfântului. Și unde mai pui că pomul și vița vor crește odată cu băiatul!” - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]