KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...53 >

1,302 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

nu pierzi șirul vorbelor, trebuie să știi cât se poate de bine ce zice și celălalt. M-am scărpinat În cap: - Cum adică, minte? - am Întrebat În felul meu, iar oamenii se traseră Îndărăt când auziră bolboroseala molcomă a vorbelor Vindecătorului, amestecându-se cu susurul de apă ce curge mereu al gândurilor mele. - Nu știi să vorbești? - Sunt mut. Dar știu cuvintele. Cele mai multe cuvinte. Fu rândul Vindecătorului să se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În felul meu, iar oamenii se traseră Îndărăt când auziră bolboroseala molcomă a vorbelor Vindecătorului, amestecându-se cu susurul de apă ce curge mereu al gândurilor mele. - Nu știi să vorbești? - Sunt mut. Dar știu cuvintele. Cele mai multe cuvinte. Fu rândul Vindecătorului să se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai? Pufnirăm amândoi În râs, iar oamenii din jur hohotiră și ei, după cum avea să fie obiceiul din ce În ce mai des prin preajma celor care știau, sau care doar aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai? Pufnirăm amândoi În râs, iar oamenii din jur hohotiră și ei, după cum avea să fie obiceiul din ce În ce mai des prin preajma celor care știau, sau care doar aveau putere. Vindecătorul acela m-a Învățat ce Înseamnă minciuna, iar eu l-am Învățat ce Înseamnă cel mai. Am văzut amândoi că erau cuvinte bune. Așa că eu, pe deasupra, l-am Învățat și ce Înseamnă frumos, fără să amintesc nimic de Siloa, bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bun Înțeles. În scurt timp, am ajuns să-i spun și de călătoria mea. De ce pornisem. Ce poftea Moru. Ce zicea el că vor face cuvintele. Ce ne aștepta pe toți de aici Înainte deși, despre asta, nici eu, nici Vindecătorul acela nu puteam fi prea siguri. Nu i-am spus totul până la capăt - nu aveam cum să-l mint și să-i spun că Moru și cu mine hotărâserăm că eram, amândoi, Tatăl coborât din cer. - Cuvintele astea. O să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
totul până la capăt - nu aveam cum să-l mint și să-i spun că Moru și cu mine hotărâserăm că eram, amândoi, Tatăl coborât din cer. - Cuvintele astea. O să facă bine doar o vreme. Ce-o să punem apoi În locul? - Întrebă Vindecătorul deodată. Nu știam ce să răspund, dar ceva tot am zis, semn că odată porniți pe calea vorbelor, ele aveau să ne tragă după ele, ca un mamut stârnit de vânători. - O să vedem la timpul potrivit. - Timpul potrivit e doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ce să răspund, dar ceva tot am zis, semn că odată porniți pe calea vorbelor, ele aveau să ne tragă după ele, ca un mamut stârnit de vânători. - O să vedem la timpul potrivit. - Timpul potrivit e doar În cuvinte, râse Vindecătorul. Timpul potrivit nu Înseamnă nimic, În timp ce dacă Îți spun că cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc de Îndoială. Unii aveau să se folosească de acest echivoc al cuvintelor, dar asta avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și cuvântul echivoc, avea să fie prea târziu. Tu știi asta mult mai bine pentru că te-ai născut gata stăpânit de vorbe. - Tu, Moru și cu mine am putea să nu ne lăsăm stăpâniți de vorbe, dar ei? - Îmi arătă Vindecătorul pe acei oameni care râdeau la noi fără să știe ce puneam la cale. - O vreme, o să le fie mai ușor, am spus. Mai ales dacă vor vorbi cu aceleași vorbe cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe acei oameni care râdeau la noi fără să știe ce puneam la cale. - O vreme, o să le fie mai ușor, am spus. Mai ales dacă vor vorbi cu aceleași vorbe cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte. Vindecătorul zâmbi și Îmi arătă palma deschisă larg, cu degetele rășchirate. Am făcut și eu la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte. Vindecătorul zâmbi și Îmi arătă palma deschisă larg, cu degetele rășchirate. Am făcut și eu la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam, lucru care l-a mirat din cale afară. Era un cuvânt din cele simple, meșteșugit pentru un fel de apă precum sângele vânatului după ce l-ai scurs bine de tot. Apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
negrăite - totul degeaba, pentru că tu ești cel care o să trăiască ceea ce nici eu, nici Moru, nu bănuiam că va fi excesul cuvintelor față de cele de nespus. 4. Acolo, În pădure, știau deja să-i spună femeie. Nu știu cum se făcea, dar Vindecătorul lor făcuse și el multe cuvinte, iar femeie era un cuvânt pe care Îl Împărtășise, de la sine putere, oamenilor săi. Poate că aveau viața mai așezată decât a noastră, sau poate că aveau mai multă nevoie de femei și simțiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-i spui, m-a ajutat și la bubuitul din cap, dar tot mi-a venit să vărs. Pe de altă parte, deja știam că dacă vinul făcea asemenea lucruri, sigur aveam să-l mai beau, așa că m-am dus la Vindecător și l-am rugat: - Acum, Învață-mă cum să-mi treacă durerea de cap. Dar el: - Mai bine Învață-mă tu cum de-ai putut s-o bucuri pe Bodolona. Se vede că ești trimis! Om adevărat, ce mai! Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu să meșteșugesc un cuvânt. - Suflet, i-am spus și i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
i-am explicat ce credeam eu că trebuie să denumească vorba asta. - Adică gând, mi-o reteză Vindecătorul. - E mai mult decât gând. Bodolona nu se bucură cu gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem atunci. Hm. Se rostește de parcă am da aerul afară. Sssuuuflet, se amuză el precum un copil. Eu cred că Bodolona s-a bucurat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
părea să denumească deja. Dar, am făcut-o pentru Bodolona. Suflet e cuvântul ei și, cine știe câte alte asemenea vorbe n-or fi fost meșteșugite la fel. La asta mă gândeam când niște vânători din sat se Înfățișară În grabă la Vindecător și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
or fi fost meșteșugite la fel. La asta mă gândeam când niște vânători din sat se Înfățișară În grabă la Vindecător și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Vindecător și-i spuseră, grohăind gălăgios și dând din mâini ca apucații, că din munte mai coborau niște oameni. Și Vindecătorul, și Krog, se gândiră atunci la numere - am fi vrut să știm câți erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
erau cei ce veneau, dar oamenii Vindecătorului habar n-ar fi avut să ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce veneau pe urma mea, iar eu n-aveam acum timp să-i ucid și pe ei, după cum aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ne răspundă, iar noi n-am mai avut răgaz să vorbim vreodată despre ele. - Dacă În urma ta vin mai mulți oameni, cu adevărat tu ești trimisul, spuse Vindecătorul posomorât, dând glas temerilor noastre. Nu i-am răspuns. Era știut că Vindecătorul trebuia să ia aminte și la cei ce veneau pe urma mea, iar eu n-aveam acum timp să-i ucid și pe ei, după cum aș fi vrut. Moru dăduse drumul Întâmplărilor bine știute de strămoșii lui și uite că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lună plină, Înainte să apară cei ce-mi luaseră urma. Mă Întrebam În ce fel aveau să se lupte ei cu cele puse la cale de Moru, că poate aș fi putut, prin vorbe meșteșugite, să-i conving pe ceilalți Vindecători să nu mai ia aminte la ei. Ce voiau? Pe de altă parte, de unde știau strămoșii lui Moru cum aveau să se petreacă lucrurile? Chiar puteau să știe cum vor fi faptele, sau doar cuvintele le făceau mai ușor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lucrurile? Chiar puteau să știe cum vor fi faptele, sau doar cuvintele le făceau mai ușor de ghicit pentru unii ca ei, cunoscători ai vorbelor? Eh, până una-alta, Krog avea noroc să plece la drum În miez de noapte. Vindecătorul Îmi spusese Înainte de plecare că aveam să trec prin ceva ce purta numele de mlaștină. Noaptea, mlaștina era plină de țânțari de care mă puteam feri dacă mă acopeream cu clisă, dar de fierbințeala din jurul lor n-aveam cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Moru, frate-meu! Știam că o să vină ziua când o să treci pe-aci așa că, de ce să aștept? - Dar ei... m-am uitat eu, Întrebător, la oamenii lui. Vorbele din minte nu li se mai aud deloc... - Pfuuh. Lasă-i. Toți Vindecătorii care ne tragem din Tatăl știam că așa fac cuvintele. Uite, cuvintele ne-au dat nouă sulițe cum n-au nici un fel de alți oameni, ne-au dat luntrele astea, Îmi arătă el trunchiurile scobite, ne-au dat undițele (nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
N-avem Încotro, mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-au luat urma, nu-i așa? Am făcut semn că da. - Lasă-i să vină, zise Vindecătorul și mă Îmbie să intru Într-o casă de-a lor. Am Încremenit de cum am intrat. Pe jos era pământ drept ca În palmă. Pe margini, un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din ochi și tot așa. Așa Începea și Moru al meu când Îmi Împărtășea secretele lăsate de Tatăl În care el unul, și eu alături de el, nu prea mai credeam. Numai că el nu vorbea niciodată despre lucruri de-ale Vindecătorilor În preajma celorlalți oameni. Am privit În jur și am văzut că oamenii lui Moru cel uscățiv erau numai ochi și urechi la spusele Vindecătorului lor... Of, of, de ce să audă și ei toate astea? - Crezi că după ce au Învățat cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]